3,529 matches
-
suită de happening-uri, de întâmplări adică, în care toți interpreții au fost la înălțime, dar în primul rând Rotraud Kern, care s-a dovedit o actriță de excepție, de un mare rafinament și cu o bogată paletă de posibilități interpretative. După ce ecouri ale gândirii coregrafice austriece de dans contemporan ajunseseră și ulterior la noi, în cadrul Zilelor Dansului Austriac, personalități precum Saskia Hölbling și Paul Wenninger ne-au conturat mai ferm profilul acestui filon major al dansului și performance-ului european.
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
care-i permite abordări repertoriale diverse, fără a eluda, însă, o anumită exigență stilistică. Să sperăm că va evolua frumos și firesc în viitoarele spectacole. Decanul de vârstă al spectacolului este basul Mihnea Lamatic. El aduce cu sine o experiență interpretativă îndelungată, integrându-se cu inteligență și simț artistic întregii echipe. A creionat un șarlatan modern, vânzător de iluzii, care într-un mod metaforic ingenios iese dintr-un televizor, fiind asociat, fără îndoială, cu magia actuală a massmedia care îi îmbată
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
respectiv din Caragiale, avem încă un motiv să ne bucurăm. Totodată, bucuria constă și în faptul că acest transfer al lumii lui Caragiale în arta dansului s-a făcut cu o deosebită inteligență, pe toate planurile: coregrafic, regizoral, scenografic și interpretativ. Nu este vorba, nici pe departe, de o pastișă. În scenă se dansează intens, dăruit, inspirat, iar Caragiale plutește printre dansatori, doar ca o boare transparentă, din când în când mai apăsat vizibilă, ajutat în egală măsură de coregrafie și
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
că, intelectual, e absolut revigorant să descoperi așa ceva.) Acesta ar fi un prim punct de excelență bifat de Ioana Bot. Demonul teoretic (cu care cititorii sunt, bănuiesc, familiarizați) o împinge însă pe autoare și către un al doilea. Cel propriu-zis interpretativ. Aici, Ioana Bot se alătură celor câțiva mandatari de observații foarte interesante din ultimele două decenii (îi numesc, sperând să nu sar pe cineva, pe Mihai Zamfir, Monica Spiridon, Caius Dobrescu, Iulian Costache sau Ilina Gregori). Faptul că perspectiva ei
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
bun-simț și o luciditate care îl împiedică să alunece în ipoteze neverosimile. De aceea, sub unghiul ambiției de a face teorii fastuoase, Culianu nu are excesul lui Rudolf Steiner, spre a stupefia prin viziuni metafizice de inițiat obscur, nici strălucirea interpretativă a lui Heinrich Zimmer, spre a face psihologie abisală în marginea unor povești anodine, și nici tonul sibilinic al lui Vasile Lovinescu, spre a înmărmuri prin substratul ocult al unor basme banale. Într-un cuvînt, Culianu face teoria șamanilor fără
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
acest apelativ, care trebuie să fi fost curent, în epocă, de vreme ce un autor atât de îndrăzneț nu a ezitat să-l pună în prima frază a primei sale comedii, vreun semn de atenție măcar, darmite o explicație, în toată literatura interpretativă a comediilor lui Caragiale. Acum, la aproape un secol și jumătate de la epoca în care cuvântul era atât de frecvent, încât putea să figureze în deschiderea, programatică, desigur, ca orice deschidere, unei piese care miza enorm, chiar total, pe comunicarea
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
clară, și cinstită. Trei sunt noțiunile care o fundamentează: plăcerea estetică (epurată de etichete și adjective 9); ritmul („este coloana vertebrală a dinozaurului”10); și, crucială, neliniștea (dar o neliniște de ordin stilistic). Ultima condiție este și cea mai ofertantă, interpretativ. Pentru că restrânge criteriul poeticului la nivelul unității minimale, al versului adică. „Îmi place foarte mult poezia care să mă surprindă, de aceea nici nu pot să spun cum este, să-mi creeze senzația că lucrurile nu sunt așa cum credeam. Să
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
discursul său e unul angajat. De altfel, această pluralitate este tot ce are mai specific poezia lui Florin Iaru. Sugestiile culturale, extrem de numeroase la el, nu sunt niciodată, ca la alții, univoce. Fiecare dintre ele dezvoltă o pletoră de virtualități interpretative. Ambiguitatea chiar în aceasta constă. (Căci, la nivelul frazei, lucrurile sunt de obicei destul de limpezi). Imaginile din Cântece de trecut strada și din celelalte au un aspect molecular: se compun din atomi de aluzii, toate plauzibile. Cel mai cunoscut poem
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
fi de adăugat că anumite fragmente care stabilesc superioritatea netă, indubitabilă a metodei expuse ne pot aminti de ceea ce numea Gadamer vanitatea naivă a prezentului. Tehnologia înțelegerii, hiperexcitată continuu în ultimele decade, cu sau fără aportul unor „revoluționari“ ai unghiului interpretativ, ar trebui să țină seama de valoarea de adevăr ce subîntinde, totuși, experiența generală umană.
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
a încredința prefața nu unui critic literar subtil, ci unui filozof de meserie. Există, în rândurile semnate de Mihai Șora, o mulțime de observații nu doar percutante (aceasta e de la sine înțeles), dar și, să spun așa, ingenioase sub raport interpretativ. Lipsite de aerul de déjà vu, pe care, în mod inerent, abordările propriu-zis analitice îl emană: „Cartea de iarnă: așadar nu posesiunea, nu apartenența, nu reflexele lingvistice la care ar recurge simțul comun (Cartea iernii). Genitivul îi aparține omului de
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
de stînga sau adversarilor radicali ai Sistemului politic. Ar mai fi putut intra în vizor și scrierile „evazioniste” compuse în închisori, cum ar fi romanul Nuntă în cer scris de Mircea Eliade în lagărul de la Miercurea Ciuc. Revelatoare, insolite sub raport interpretativ, rămîn apropierile făcute între Flori de mucigai și dostoievskienele Amintiri din casa morților, a căror primă ediție românească din 1912 a fost prefațată de Arghezi și, probabil, tradusă de el din franceză. Altminteri, căutînd uneori cu lupa elemente la temă
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
reacția socială, altele pe mediul indus de politicieni în rândul populației, altele pe deficitele afective/de atașament încă din perioada copilăriei (corelate cu alți factori) care se perpetuează în timp și răspund (trecerea la act) unor stimuli ale căror valențe interpretative presupun o anumită semnificație dată de internalizarea acestora, altele pe complexul/binomul „personalitate - situație" (cu care, în mare măsură, sunt și eu de acord) șamd. În volumul „Criminologie și psihologie criminologică. Delincvență. Psihopatologie. Criminalitate" am afirmat că dragostea este scopul
Interviu cu un expert în criminologie. De ce oamenii ucid. "Răspunsul vă va frapa" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34702_a_36027]
-
necunoscută. Unde pare oarecum deficitar e în zona de speculație teoretică. E mai degrabă un „naiv” decât un „sentimental” (iarăși, împrumut terminologia lui Schiller). Chiar și atunci când își permite mici parade bibliografice, O. Nimigean refuză să construiască, așa-zicând, scenarii interpretative. El spune lucrurilor pe nume, nu reflectează asupra lor. Face, drege (dovadă frecventele recursuri la tonul imprecativ), dar nu meditează. Pase eseistice există, în scrisul lui, destul de rar, iar atunci când există ele au un ton din cale-afară de sentențios. De
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
unui gest demonstrativ de natură tehnică. Nu acesta pare să fie „războiul” lui Nimigean. În 2003, când apărea prima ediție a romanului, Liviu Antonesei recomanda, în postfață, pentru o bună înțelegere a cărții, mai multe lecturi, în mai multe grile interpretative. E o indicație importantă mai ales prin conotațiile ei. Căci definește, practic, esența acestei cărți, care e una fundamental poetică. Propriu, vorbind, acțiunea nu prea contează aici: un personaj bizar, Abăza, comite un șir de crime de o cruzime crescândă
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
inițial în Magazin estival Cinema 1983). Astăzi, ideea poate să nu mai sune atât de proaspăt (dat fiind faptul că ea s-a făcut mai bine auzită), însă, repusă în context (adică în contextul cineexperimentelor din anii optzeci), portanța ei interpretativă ar avea numai de câștigat. Discuția e cu atât mai interesantă cu cât în dezbatere sunt implicați prozatori ca Ioan Groșan, Emil Paraschivoiu, George Cușnarencu, Nicolae Iliescu și Mircea Nedelciu (acestuia din urmă și memoriei lui fiindu-i, la finele
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
pe care n-o pot avea decît comentatorii înzestrați cu autonomie de gîndire, calitate rarisimă în breasla interpreților. Și cum de curînd am intrat în posesia volumului lui Dorin Popescu, Noica. Bătălia continuă (Editura Ideea Europeană, 2013), evidența unei punți interpretative se impune peste ani: după 1990, exegeza lui Noica a început cu Ion Dur, și azi, după două decenii, continuă cu Dorin Popescu. De ce criterii a ascultat Ion Dur cînd și-a selectat cele 17 texte nu putem ști. Orice
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
ceva, și suntem, totodată, într-o permanentă stare de prizonierat se proliferează la tot pasul. Dora Pavel imprimă întregii lumi din Do Not Cross atracția irezistibilă pentru formele diverse de captivitate. Scris cu minime fisuri, dens și cu numeroase deschideri interpretative, romanul confirmă o scriitoare ce-și construiește un sistem prozastic dintre cele mai interesante în literatura noastră postdecembristă.
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
liberă în limita locurilor disponibile. Despre Fundația Accumm Stagiunea de concerte și spectacole a Fundației ACCUMM este un proiect care a demarat în anul 1999 și care își propune să semnaleze, prin intermediul artiștilor invitați, cele mai noi tendințe în arta interpretativa muzicală și teatrală românească, în literatura și film. Astfel, prilejuiește publicului spectator bucureștean întâlnirea cu importante personalități ale artei muzicale, teatrale și literare, dar și cu cei mai talentați artiști ai tinerei generații, într-un demers coerent de valorificare, atât
Bach, Silvestri, Chopin, Rachmaninov și Liszt la Palatul Suţu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35728_a_37053]
-
teatrală românească, în literatura și film. Astfel, prilejuiește publicului spectator bucureștean întâlnirea cu importante personalități ale artei muzicale, teatrale și literare, dar și cu cei mai talentați artiști ai tinerei generații, într-un demers coerent de valorificare, atât a artei interpretative românești, cât și a unui spațiu emblematic pentru istoria Bucureștiului (Palatul Suțu - Muzeul Municipiului București). Astfel, prin prezentarea unor concerte și spectacole în interpretări moderne într-un spațiu reprezentativ pentru istoria veche a capitalei, inițiatorii acestui proiect urmăresc integrarea activă
Bach, Silvestri, Chopin, Rachmaninov și Liszt la Palatul Suţu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35728_a_37053]
-
spuneam, mai ales de curând, odată cu profuziunea de literatură carcerală survenită după 1990. Transferul simbolic de importanță pe care îl întreprinde, retrospectiv, Mircea Anghelescu cercetând, cum singur o spune, preistoria genului, se dovedește reușit. Și nu prin vreo malversaț iune interpretativă, nu prin specularea abilă a materialului documentar de arhivă (căci echilibrul de ton e o constantă a criticii lui Mircea Anghelescu), ci, înclin să cred, printr-un fapt care ține deopotrivă de o poetică a genului și de o pedagogie
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
cu alta, ci relevanța morții pentru destinul literar al fiecărei cărți. O consultare a cărții ar putea avea ca beneficiu schimbarea perspectivei tradiționale asupra unei opere românești sau aparținând literaturii universale, dacă această operă trece printr-o etapă de înăbușire interpretativă sau este considerată vetustă, cum ar spune Susan Sontag, iar informarea cu privire la o scriere literară relativ recentă ar putea să trezească interesul lectorului pentru autorul acesteia ori pentru alte opere ale sale. Luceafărul eminescian, de pildă, redobândește prospețime atunci când este
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
coordonate similare s-a situat și cvartetul italian al pianistului de origine chiliană Antonio Flinta. Compozițiile sale atent elaborate sunt bine valorizate de saxofonistul Piercarlo Salvia, contrabasistul Roberto Bucci și bateristul Claudio Gioannini, realizând un act de balans între tehnica interpretativă, referințele la etapele istorice ale jazzului și creativitatea contemporană. După cum era de anticipat, unul dintre ingredientele cele mai picante ale fiestei sibiene din acest an a fost grupul de ultimă oră al irezistibilului Omar Sosa: New AfroCuban Quartet. Dacă denumirea
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
largă: aceea de interpret. Mai în glumă, mai în serios și fără a trivializa mesajul acestei remarcabile cărți teoretice, eu unul mi-aș dori ca tot mai multe companii de afaceri și birouri de avocatură să realizeze că buna expertiză interpretativă a absolvenților de Litere poate fi redirecționată spre scrutarea unor scenarii empirice diverse sau că regulile de funcționare a instituțiilor pot fi citite după modelul cărților.
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
Bellow până la Márquez și mai departe până la obscurii Enzo Siciliano, Ian Caldwell și Dustin Thomason). Numai că în nici unul din aceste cazuri scriitorul nu produce dovada asimilării lor. De cele mai multe ori, sunt simple decupaje. Fără, deci, comentarii marginale, fără reflecții interpretative. Nu un mare cititor ne întâmpină aici, ci un (foarte robust, altminteri) bricoleur. În consecință, nu i-aș mai da dreptate lui Paul Cernat atunci când consideră remarcabilă o sugestie, în definitiv, protocronistă: aceea că Oameni cu joben, romanul lui Zaharia
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
tăioasă, dar stilistica n-o ajută de, să zic așa, original, singurul comentariu e al lui Mallarmé: le sugerer, voila le rêve. Sugestia, misterul nu sunt, de altfel, punctul forte al versurilor Veronicăi Micle. Biograficul, pe care o lungă tradiție interpretativă l-a marginalizat, în comentarea poeziilor lui Eminescu (și pe bună dreptate), revine aici în galop. „Nu plânge că te dau uitării,/ Și nici nu plânge că te las.../ Sosit-a ceasunstrăinării/ Și ceasul bunului rămas./ Se rupe-un lanț
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]