1,001 matches
-
o colajul realizat prin juxtapunere vs. colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în abis. intertextualitate în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul Eternei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în abis. intertextualitate în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul Eternei Reîntoarceri MER -, reeditarea are loc la nivelul structurii de suprafață, cu propagarea undelor către structura de adâncime. Ritualul vizează prima structură, iar anularea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
structură de adâncime), oprindu-se la cazul în care "unui text individual preexistent i se conferă altă structură de adâncime, care antrenează o serie de transformări și în structura de suprafață". Autoarea studiului insistă asupra faptului că "una dintre condițiile intertextualității într-o astfel de interpretare este globalitatea". Altfel spus, în dialectica repetare/diferire, care acționează mecanismul intertextual, repetarea primează. Chiar și așa, globalitatea implică un grad limitat de generalitate a repetării. Anca Măgureanu nuanțează ideea globalității în intertext și utilizează
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acționează mecanismul intertextual, repetarea primează. Chiar și așa, globalitatea implică un grad limitat de generalitate a repetării. Anca Măgureanu nuanțează ideea globalității în intertext și utilizează criteriul coextensivi tății raportului intertextual cu unul sau cu ambele texte, ajungând la: o intertextualitate globală, în cazul în care toate elementele unui text intră în raport cu celălalt text; o intertextualitate parțială, care ar admite ca numai anumite elemente ale unui text să fie integrate celuilalt text44. Prin sintagma intertextualitate globală trebuie înțeles că repetarea este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a repetării. Anca Măgureanu nuanțează ideea globalității în intertext și utilizează criteriul coextensivi tății raportului intertextual cu unul sau cu ambele texte, ajungând la: o intertextualitate globală, în cazul în care toate elementele unui text intră în raport cu celălalt text; o intertextualitate parțială, care ar admite ca numai anumite elemente ale unui text să fie integrate celuilalt text44. Prin sintagma intertextualitate globală trebuie înțeles că repetarea este ușor vizibilă și se produce la două sau (cât) mai multe paliere ale textului. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu ambele texte, ajungând la: o intertextualitate globală, în cazul în care toate elementele unui text intră în raport cu celălalt text; o intertextualitate parțială, care ar admite ca numai anumite elemente ale unui text să fie integrate celuilalt text44. Prin sintagma intertextualitate globală trebuie înțeles că repetarea este ușor vizibilă și se produce la două sau (cât) mai multe paliere ale textului. Însă este puțin probabil ca toate elementele unui text să relaționeze cu celălalt text. Aceeași cercetătoare stabilește încă o dihotomie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este puțin probabil ca toate elementele unui text să relaționeze cu celălalt text. Aceeași cercetătoare stabilește încă o dihotomie în spațiul intertextual, în cadrul mai larg decât cel literar, pe linia semioticienilor care acceptă la modul aproape axiomatic aspectul "ecumenic" al intertextualității (J. Kristeva, S. Vultur, E. Vasiliu ș.a.). Ea propune să ne gândim la: o homo intertextualitate, care se referă la raporturile dintre două sau mai multe texte de același tip; o heterointertextualitate, care surprinde raportul dintre texte produse de practici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încă o dihotomie în spațiul intertextual, în cadrul mai larg decât cel literar, pe linia semioticienilor care acceptă la modul aproape axiomatic aspectul "ecumenic" al intertextualității (J. Kristeva, S. Vultur, E. Vasiliu ș.a.). Ea propune să ne gândim la: o homo intertextualitate, care se referă la raporturile dintre două sau mai multe texte de același tip; o heterointertextualitate, care surprinde raportul dintre texte produse de practici discursive diferite (ibidem, 11). Reeditarea de tip intertextual rămâne fidelă topicii originare sau nu. Christophe Cusset
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Timpul primordial nu va fi același pentru amândoi. Totuși mecanismul prin care este instaurat sacrul nu se anulează. Christophe Cusset este de părere că viziunea lui G. Genette asupra hipertextului și hipotextului nu reușește să evite confuzia ideii generale de intertextualitate. "Autorul care, scriind, se raportează la un text anterior, face muncă de rescriere; cititorul, fie el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate (s.n.)" (Cusset: 1999, 9). Această disjuncție operată de Cusset pune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
hipotextul; în același timp, diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text ca entitate structurată, cu un început și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text ca entitate structurată, cu un început și un sfârșit clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text ca entitate structurată, cu un început și un sfârșit clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund (cu toate sub-tipurile) își atinge și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund (cu toate sub-tipurile) își atinge și își afirmă diferența ei în același timp infimă și infinită".49 Ne despărțim de enunțul acestui punct de vedere (împreună cu Christophe Cusset
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
afirmă diferența ei în același timp infimă și infinită".49 Ne despărțim de enunțul acestui punct de vedere (împreună cu Christophe Cusset, avem motive să credem) a cărui consecință ar putea provoca o amalgamare noțională nefavorabilă unui demers comprehensiv interesat de intertextualitate 50. Dacă privim din unghiul lectorului, hipertextuali tatea pare să înglobeze rescrierea. Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei expuneri incongruența dintre critica surselor și intertextualitate, comparatiștii susțin că nu este vorba de nicio noutate în intertextualitate. Propunem spre ilustrare punctele de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei expuneri incongruența dintre critica surselor și intertextualitate, comparatiștii susțin că nu este vorba de nicio noutate în intertextualitate. Propunem spre ilustrare punctele de vedere exprimate de doi cercetători români, primul fiind un intertextualist, celălalt comparatist. Trebuie precizat încă de la început că prin intertext nu vom înțelege nicio
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei expuneri incongruența dintre critica surselor și intertextualitate, comparatiștii susțin că nu este vorba de nicio noutate în intertextualitate. Propunem spre ilustrare punctele de vedere exprimate de doi cercetători români, primul fiind un intertextualist, celălalt comparatist. Trebuie precizat încă de la început că prin intertext nu vom înțelege nicio clipă cursa în urmărirea unor anterioare zone de inspirație, ci textul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe care cititorul trebuie să le cunoască pentru a putea să înțeleagă o operă literară în termenii semnificației ei de ansamblu", în timp ce intertextualitatea concerne "rețeaua de funcții care constituie și reglează relația între text și intertext". Pe urmele lui M. Riffaterre, Smaranda Vultur urmărește locul lectorului atunci când operează o decelare a intertextului de intertextualitate: "o utilă distincție cea dintre intertext al cărui domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
operă literară în termenii semnificației ei de ansamblu", în timp ce intertextualitatea concerne "rețeaua de funcții care constituie și reglează relația între text și intertext". Pe urmele lui M. Riffaterre, Smaranda Vultur urmărește locul lectorului atunci când operează o decelare a intertextului de intertextualitate: "o utilă distincție cea dintre intertext al cărui domeniu e constituit de totalitatea textelor care pot fi asociate unui text de către un lector (deci o variabilă în funcție de competența de lectură a acestui lector) și intertextualitatea care se referă la un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o decelare a intertextului de intertextualitate: "o utilă distincție cea dintre intertext al cărui domeniu e constituit de totalitatea textelor care pot fi asociate unui text de către un lector (deci o variabilă în funcție de competența de lectură a acestui lector) și intertextualitatea care se referă la un mecanism interior de funcționare a unui text, participând la poetica operei, la facerea ei" (Vultur: 1992, 11). Totuși, semioticiana pasionată de memoria istoriei și de discursurile acesteia nu va apela în practica demontării și explicării
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care se referă la un mecanism interior de funcționare a unui text, participând la poetica operei, la facerea ei" (Vultur: 1992, 11). Totuși, semioticiana pasionată de memoria istoriei și de discursurile acesteia nu va apela în practica demontării și explicării intertextualității la această distincție, ci va opera cu sensul general al termenului: "definim intertextualitatea într-un mod vag, ca preluare și transformare în interiorul unui text a altor texte"53 . În 1976, pe când Laurent Jenny trimitea în lume strategia formei (intertextuale) în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la poetica operei, la facerea ei" (Vultur: 1992, 11). Totuși, semioticiana pasionată de memoria istoriei și de discursurile acesteia nu va apela în practica demontării și explicării intertextualității la această distincție, ci va opera cu sensul general al termenului: "definim intertextualitatea într-un mod vag, ca preluare și transformare în interiorul unui text a altor texte"53 . În 1976, pe când Laurent Jenny trimitea în lume strategia formei (intertextuale) în prima sa lucrare, Inițiere în metodele analizei discursului, Dominique Maingueneau aborda intertextualitatea propunând
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]