1,333 matches
-
își dădu seama că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri compacte și cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze javeline. Infanteriștii erau cuprinși de o vie agitație - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus, ca să se vadă bine, crucea, deasupra acelei maree mișcătoare și își îndemna fără încetare tovarășii la luptă, intonând psalmi prin care cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește-i cu furtuna ta și spulberă-i cu uraganul tău!“ în acea amestecătură, măiestria superioară a turingienilor în folosirea armelor era contrabalansată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Tremurând din toate Încheieturile, babulea se ridică Încet-Încet În capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semn. Noroc că se afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot ce fac sau nu fac, și nici În grajd nu am decât o capră, așa că nu văd de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot aurul din ea, apoi vor umple galeriile cu hoituri...“. Satul abia se deștepta din somn, Învăluit În liniște ca-n ceață. Ici-colo se auzea lătrând câte un câine, dincolo, pe cealaltă uliță, mugea o vițică, iar undeva, pe-aproape, intona, parcă În dorul lelii, cucurigu, un cocoș. Mașa continua să stea cu găletușa Între genunchi, gândindu-se mereu la ale ei. Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce am de luat, răspunse musafirul din alte lumi, aruncându-i Mașei peste umăr o privire ce părea Încărcată de multă suferință și regrete. Nici o grijă, adăugă el cu tristețe. Și, scoțând din minuscula sa geantă de voiaj un fluier, intonă un cântec atât de jalnic, Încât tot ce era viu și mort se puse În mișcare. Chiar și frunzele, și iarba, și morții din morminte Îl urmară. - Uite, vezi ce ai făcut, Îi spuse Ippolit, desfășurând cărțile de joc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de vedere, nu avea să fie chiar așa. Ceremonia de prezentare a scrisorilor de acreditare a fost una sobră, simplă. Simt și acum fiorii pe care i-am simțit atunci, când, în clădirea Președinției de la Chișinău, o fanfară militară a intonat imnul nostru național. Întreagă clădire înaltă, cu o bună rezonanță vibra. A fost momentul cel mai emoționant al întregii ceremonii. Am avut relații strânse cu Președinția, cu Parlamentul, cu Guvernul, cu Ministerul Afacerilor Externe, cu celelalte ministere și instituții din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
bucătărie și o baie. Avea să cumpere un frigider și un scuter. E drept că Sampath nu adusese nici o para, dar domnul Chawla nu era omul care să stea degeaba și să se plângă. — Oricine poate scoate ceva din nimic, intona el sub copac, dat fiind că-i plăcea să creadă că Sampath încă îl aprecia și învăța de la bătrânul său tată. Dacă te străduiești suficient, ceva tot iese. Tu însuți știi bine că - — Olarul face oala dintr-un bulgăre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintre tunel și dealul învecinat, apoi se vărsa în ceea ce fusese un lac de un verde deschis. Dealurile îi înconjurau ca niște temniceri și judecători tăcuți. în mijlocul lacului se găsea o clădire de piatră înaltă și circulară. O voce ascuțită intona cuvinte care la început au fost pentru Vultur-în-Zbor la fel de lipsite de înțeles ca și culorile acelea aiurite. Apoi urechile, cum făcuseră mai înainte și ochii, găsiră dezlegarea acelor sunete. Inima îi sări din piept. Era un cânt pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aud un zgomot. Avea cel mai aristocratic accent pe care l-am auzit vreodată; nici miniștrii cabinetului Tory nu mai aveau voie să vorbească așa, pentru că ar fi pierdut voturi. Putea să-i dea lecții prințului Charles în a-și intona discursurile. —Bine, mulțumesc, am răspuns politicos înainte ca Tony Muldoon să poată să se plângă din nou că a tras o sperietură, fricosul. Facem câteva poze sculpturii. Am arătat înspre ea, atârnând la picioarele noastre și sclipind în lumini ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și, pe dată, păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da. Întru totul. Îl cunoașteți cumva? — Nu, intonarăm amîndoi În polifonie. Părintele Fernando se Încruntă. — N-ar fi de mirare. Francisco Javier a ajuns, În cele din urmă, un personaj de o tristă celebritate. — Nu sîntem siguri că vă Înțelegem... — Mă Înțelegeți de minune. Francisco Javier Fumero e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i anime trupul, era dispusă să-și elibereze „locul” În favoarea oricărui pacient, indiferent de vârstă, nație sau de sex, oferindu-i, la o adică, și alte servicii speciale, constând Într-o fanfară improvizată din tăvi și din tacâmuri, menită să intoneze, pentru ieșirea din scenă, În funcție de dispoziția clientului, fie Perinița, fie Katiușa, fie marșul funerar. Cum În salonul ei nu se aflau decât decât niște femei simandicoase, care umblau mereu cu nasul pe sus, domna Bernic era nevoită să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mare atenție. „Toate cuvintele le rostesc cu majusculă”, replică Noimann. „Vă sfătuiesc să lăsați gluma la o parte, ca să nu aveți de pătimit...” Noimann nu-i mai răspunse... „Eu sunt Mâine”, rosti cu solemnitate omul din fața sa. Noimann se supuse, intonând cu glas metalic aceeași propoziție: „Eu sunt Mâine....”. „Așa”, spuse celălalt, „și acum de trei ori rostiți odată cu mine: «Eu sunt Ieri! Eu sunt Azi. Eu sunt Mâine....»”. Stomatologul Îngână și el de trei ori aceeași formulă, fiind curios ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trei ori, formula: «Pot acum pe spațiile lichide să pornesc...»” Noimann se supuse din nou și se simți pe jumătate eliberat de greutatea ce-l apăsa În vintre. „Ei”, spuse ciungul, „ați văzut că vă simțiți mai ușurat după ce ați intonat ultima formulă?” Noimann nu-l contrazise. Se simțea un pic mai bine. Crampele se mai răriră. „M-am așteptat, de fapt, la asta”, surâse celălalt. „Dumneavoastră, domnule Paul, sunteți obișnuit să lunecați mereu prin spațiile lichide, care, trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încât, desfășurându-le În aer, putea reconstitui din ele diverse scene din spectacole de operă sau cabaret... Mânuind cărțile și zarurile, inginerul se comporta ca un adevărat magician. Sub bagheta nevăzută, În fața comesenilor apăreau personaje cunoscute care, după ce-și intonau o parte din arie, se topeau, dispărând În neant. Nu cumva, se Întrebă stomatologul Paul, Satanovski Își băgase un pic nasul și În alcovul său?! Între patul lui, pe care ședea Lilith, și Împărăția asfaltului lui Satanovski exista un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe de ce, Îi părea din ce În ce mai vie. De altfel, și dinspre havuz venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și el un cucurigu lung cât zilele de post, Îi făcu complice din ochi lui Bikinski. Pe moment, pictorul se pierdu cu firea. Nu cumva trebuia să se prezinte la secție pentru un „interogatoriu de rutină”? Colonelul Geană Îl suprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unei pene muiate În frișcă, desenă pe cealaltă talpă un triunghi. Lily Fundyfer Își mișcă buzele, gemând ușor. Atunci, Noimann Îi aminti de rămășag și Satanovski se Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi pleoapele cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Un roi de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu. De bucurie, masterandul Lawrence sări Într-un picior, intonând un cucurigu prelung cât toate zilele. În curând, umanitatea va Îmbrăca o nouă haină. O nouă lumină va cădea din cer. Și tot din cer va veni un nou Mesia, care va scăpa lumea de grija zilei de mâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
văzându-i fața roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și jele, plin de foc. Femeia nu se lăsă mai prejos. Oamenii din sat cu care se Încrucișară pe drum clătinau din cap. Acompaniindu-se unul pe altul, cei doi ajunseră la destinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]