670 matches
-
înăuntrul căreia "ne clădim destinul nostru" ("Curgi"). Ideea este reluată în poezia intitulată "Oltule". Cred că putem distinge în prima secțiune ("Înțelepciunea de a fi") a prezentului volum trei moduri de abordare a problematicii sociale și politice. Primul îl constituie intransigența poetului față de manifestări, caractere, realități incompatibile cu o morală publică sau cu politica, exprimată în negație. În această categorie se numără poeme ca "Trădătorilor de țară", "Clovnul politic", "Tiflă". Verbul este tăios, iar atitudinea tranșantă, neconcesivă. Nu v-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înainteze cu scrisul, și întâi de toate făcea rost de bani. A continuat să servească ca paznic permanent și sfetnic neclintit al locului lor de refugiu. A organizat rutina zilnică a Margueritei, dându-i acesteia posibilitatea de a face față intransigențelor vieții, ghidând-o prin banala ei logistică. De asemenea, Grace tolera bolile Madamei (poreclă pe care Yourcenar o încuraja). Iubita ei era o ipohondră de bună-credință, bolnavă curent, cu dureri de cap, suferind de febre și dureri. Momentele maxime de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
e destul de inteligentă, de îndoielile, clamările, contestațiile emise de cărturari. "În problemele vieții publice, ale vieții publice care interesează cultura și salvgardarea esențelor ei în fața opacității, a ireceptivității, a incompetenței și lașității, opina Alexandru Paleologu într-un interviu memorabil, strategia intransigenței trebuie să fie lucidă, rațională, suplă, dar să-ți facă sințită fără menajamente și fără abuz de prudență implacabilitatea". E un îndemn perfect actual, unul ce recomandă ca administratorii să fie "ținuți neîncetat sub amenințarea cenzurii imanente a inteligenței". El
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
definesc, în concepția sa, un tânăr aristocrat. Următoarele enunțuri punctează valorile morale și sociale - adevărul, dreptatea - pe care trebuie să le apere un tânăr responsabil. Secvența finală pune ființa juvenilă în relație cu divinitatea, conturând ipostaza marcată de mândrie și intransigență a celui care îndrăznește să se revolte, să spună „Nu“ oricărui compromis. Ideile formulate de personajul camilpetrescian, principiile și valorile pentru care pledează, precum și limbajul său sobru, elevat certifică apartenența la tipologia intelectualului autentic. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
conceput. Versurile din volumul Primele iubiri caracterizează prima etapă importantă în dezvoltarea personalității lui Labiș, premergătoare celei atinse în Lupta cu inerția. Nostalgia pentru copilărie, pentru vârsta candorilor este strâns legată de dorința de puritate. Găsim în acest volum acea intransigență față de sine însuși, care mai târziu capătă accentele unui profund patetism. Comparativ cu primul volum, poeziile din volumul „Lupta cu inerția” vădesc efortul poetului spre sinteza unor modalități de artă poetică în stare să comunice trăirile generoase care îl frământau
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
omogenizări fără precedent a societăților noastre, în care spiritele se apropie tot mai mult la un nivel profund, printr-un proces de „unificare morală” (grație urbanizării, consumului, mediatizării etc.); în aceste condiții, credința este aleasă, nu moștenită cutumiar, ceea ce încurajează intransigența crescândă a credincioșilor, până la fundamentalism; această „redefinire identitară a religiilor”, echivalarea religiilor cu „culturile” sau „stilurile de viață” integrate apoi unei societăți „multiculturale”, este efectul pervers al pluralismului dus la extrem, care conduce la o „identificare intracomunitară”, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu tenacitate legăturile cu vechii colegi de partid, astfel încât, în 1987, intuind mai devreme decât mulți alții răsturnările viitoare, înscrie PNȚ în Internaționala Creștin-Democrată, iar din 22 decembrie 1989 se dedică fără rezerve refacerii partidului. De o calmă, dar adamantină intransigență, Coposu a încarnat în asemenea măsură ideea de rezistență anticomunistă, încât avea să devină foarte repede un simbol pentru unii și inamicul public nr. 1 pentru ceilalți. Un vast folclor ostil venerabilului președinte al PNȚCD, ale cărui teme sunt încă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
putea înțelege pasiunea, dăruirea totală, uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cea mai importantă experiență pe care am câștigat-o din lecțiile lui a fost exemplul unui om caracterizat printr-o cinste intelectuală cu totul ieșită din comun, care își punea sub semnul întrebării propriile sale vederi încă cu mai multă intransigență decât pe cele ale altora.“113 Se înșela oare Wittgenstein atunci când credea totuși că prestațiile lui ca profesor nu reprezintă o reușită? Poate că nu. Gândirea lui era în continuă mișcare. Nu revenea la idei formulate anterior decât pentru a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
limitează într-o anumită măsură, dar nu anulează, posibilitățile de a face comparație, de a identifica apropieri, deosebiri și opoziții. O deosebire bătătoare la ochi, pe care cu greu ar putea-o contesta cei care resping cu cea mai mare intransigență existența unui Wittgenstein I și a unui Wittgenstein II, privește „stilul gândirii“. Dincolo de o originalitate incontestabilă, Tractatus-ul rămâne legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
însă a întrebărilor de celălalt fel.“53 Religia creștină îi vorbea lui Wittgenstein în primul rând prin mesajul ei moral. Creștinul adevărat era pentru el persoana în care sunt întrunite iubirea pentru semeni și multă exigență față de sine, o neînduplecată intransigență față de slăbiciunile pe care și le recunoaște. Viața îi apărea drept un dar care impune obligații. Dacă credința morală este înțelegerea datoriei ca renunțare, apoi starea de spirit religioasă este cea în care această renunțare poate deveni sursă a bucuriei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
schimbi părerea și dacă cedezi aceluia care ți-o corectează.” (Marc Aureliu) Într-adevăr, intoleranța spiritului ucide adevărul obiectiv: „Greutatea unei păreri este proporțională cu gradul de libertate al celui care o formulează.” (C. Tsatsos). Și B. de Fontenelle condamnă intransigența absurdă: „Nimeni nu este scutit de greșeală; pot fi eu singurul om care să nu se Înșele? Nu cumva mă Înșel tocmai În lucrurile pe care le susțin cu atîta fanatism?”. * „Ești uneori atît de deosebit de tine Însuți, precum ești
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
stat la bază. * „Nu este finețe mai mare decît aceea de a nu Înțelege cîte ceva.” (B. Gracian) Firește, nu oricine are capacitatea de a se face că nu observă unele fapte sau situații, atunci cînd lucrul acesta se impune. Intransigența În a observa și În a critica orice greșeli sau lipsuri nu face decît să Întrețină conflicte și resentimente dintre cele mai violente Între oameni. E o dovadă a „tactului” să poți să-ți dai seama că nu totul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
murind de foame nu fură e unul din cei mai mari mucenici ai virtuții omenești.” (N. Iorga) Pentru că acest lucru nu-l pot realiza decît cei care au ajuns la atît de doritul nivel psihic de a se respecta cu intransigență În forul lor interior. * „Virtuții i se reproșează cu severitate lipsurile, În vreme ce calitățile viciului sînt privite cu multă bunăvoință.” (H. de Balzac) Această atitudine se explică prin faptul că „virtutea” este incomodă: obișnuind să se respecte, ea Îi pretinde omului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
față de noi înșine, adormite până atunci, dar gata să se manifeste imediat ce întâlnim o situație de eșec într-un domeniu anume" (p. 86). Este recomandabil să ne examinăm gândurile de inferioritate în loc să le ascundem sub masca agresivității sau a unei intransigențe radicale. c. să relativizăm avantajele celuilalt; d. să ne examinăm eventualele gânduri de superioritate; e. să ne aducem propria contribuție la crearea unei lumi mai drepte. Așa cum am văzut, invidia ostilă este rezultatul unei nedreptăți (sau a perceperii unei nedreptăți
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
meditație, propice muncii intelectuale de cursă lungă, dar mai puțin potrivită pentru jocuri și distracții. Capcană: A priori, nu există. Doar În cazul conjuncției, și al anumitor persoane care sunt deja predispuse, există riscul de rigiditate intelectuală, de dogmatism și intransigență. Opoziție sau careu Dispoziție: Avem de-a face prin excelență cu „gândurile negre”. Cuprins de Îndoială și pesimism, individul are tendința să dea Întâietate gândurilor negative, să le ia În derâdere pe cele pozitive. Chiar și umorul lui e negru
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
o mare tendință de proiecție asupra lumii sau a altor persoane, a propriilor trăiri cu culpabilizarea celorlalți și recul ulterior asupra sa, tendință la supradominare, incapacitate de suplețe în relațiile cu ceilalți, incapacitatea de a admite opiniile sau deciziile altora, intransigență, dominație și comandă, toate aceste aspecte fiind legate de egocentrism și hipertrofia Eului bolnavului respectiv, idei expansive de dominare, reformă socială, istorică, morală, religioasă sau științifică, o mare forță psihică manifestată printr-o hiperactivitate și mobilitate crescută. Din cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazuri în care a avut de suferit pentru că nu a reușit să urmeze această direcție. Probabil că cel mai bun exemplu este disputa Japoniei cu Uniunea Sovietică privind Insulele Kurile, din 1991. La suprafață, s-ar putea considera că intransigența japoneză confirmă predicțiile neorealiste privitoare la multipolaritatea emergentă. Totuși, în literatura de specialitate apare frecvent opinia că reacția Japoniei a fost determinată mai mult de relațiile sale de dependență cu SUA, și mai puțin de conflictul structural cu Uniunea Sovietică
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
iacobin”, maximalist, inclement și neacomodant, publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la modul superlativ. Poezia lui Dorin Tudoran e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a limbajului într-una asumată ca infern existențial. Și aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
putea înțelege pasiunea, dăruirea totală, uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cea mai importantă experiență pe care am câștigat-o din lecțiile lui a fost exemplul unui om caracterizat printr-o cinste intelectuală cu totul ieșită din comun, care își punea sub semnul întrebării propriile sale vederi încă cu mai multă intransigență decât pe cele ale altora.“113 Se înșela oare Wittgenstein atunci când credea totuși că prestațiile lui ca profesor nu reprezintă o reușită? Poate că nu. Gândirea lui era în continuă mișcare. Nu revenea la idei formulate anterior decât pentru a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limitează într-o anumită măsură, dar nu anulează, posibilitățile de a face comparație, de a identifica apropieri, deosebiri și opoziții. O deosebire bătătoare la ochi, pe care cu greu ar putea-o contesta cei care resping cu cea mai mare intransigență existența unui Wittgenstein I și a unui Wittgenstein II, privește „stilul gândirii“. EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 209 Dincolo de o originalitate incontestabilă, Tractatus-ul rămâne legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
însă a întrebărilor de celălalt fel.“53 Religia creștină îi vorbea lui Wittgenstein în primul rând prin mesajul ei moral. Creștinul adevărat era pentru el persoana în care sunt întrunite iubirea pentru semeni și multă exigență față de sine, o neînduplecată intransigență față de slăbiciunile pe care și le recunoaște. Viața îi apărea drept un dar care impune obligații. Dacă credința morală este înțelegerea datoriei ca renunțare, apoi starea de spirit religioasă este cea în care această renunțare poate deveni sursă a bucuriei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe strada Argentina". Ion Filipciuc notează: "Tragedia era cunoscută în rîndul prietenilor, căci Iulian Vesper, în memoriile sale scrie următoarele despre moartea soților Torouțiu: "înțeles cu soția sa să nu-și supraviețuiască unul altuia, - în caz de deces - el, cu intransigența ce-l caracteriza, își curmă zilele imediat după moartea celei ce-i fusese tovarășă de viață. Au fost înmormîntați la cimitirul Reînvierea din București. În fapt, lucrurile s-au petrecut tragic dar în alte împrejurări. Soții Torouțiu au suportat cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a alege singur, și să salut faptul că legiuitorul român a evitat discriminarea scandaloasă din SUA, lăsând ca, în baruri, să existe spații și pentru fumători, așa cum e normal. Módele occidentale (cum este azi lupta împotriva fumatului) manifestă, câteodată, o intransigență inchizitorială și o lipsă a înțelegerii celuilalt de esență pur stalinistă, viziune criminală specializată în "făcutul binelui cu forța". Nu pot uita aici cuceririle tehnologiei și dependența pe care o dă fuga de realitate mediată de televizor și computer. Gospodinele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]