1,083 matches
-
Spania, după eșecul programului Partidului Catolic al lui Alejandro Pidal y Mon între 1881-1882, catolicismul a rămas dominat de un tradiționalism autoritar, o nostalgie vie a carlismului, ce caracteriza majoritatea episcopilor și preoților fideli legitimității dinastice. Totuși, un puternic curent intransigent, ultramontan, care se proclama "integrist", se detașa de revendicările carliste. Acesta era reprezentat de un preot catalan, Felix Sardá y Salvany, autorul în 1884 al unei cărți care avea ca principal merit claritatea, El liberalismo es pecado; traducerea sa în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Trebuie totuși avut în vedere faptul că același motor a dat naștere unor angajamente dintre cele mai diverse, deoarece principala caracteristică a temperamentelor și familiilor politice ale creștinilor este în primul rînd diversitatea. Găsim o întreagă paletă de comportamente de la intransigenți la concilianți, de la cei care acceptă Revoluția franceză la cei care o recuză. Răspunsurile catolicilor la problemele secolului al XIX-lea o dovedesc. În secolul XX, generalul de Castelnau în Franța, Antonio de Oliviera Salazar în Portugalia, cancelarul Dollfuss și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mic ca număr de adepți, dar care nu a dăunat mai puțin unității partidului; cel de dreapta, care a trecut de la clerico-moderantism la clerico-fascism în numele ordinii și a unei iluzorii păci religioase; și, în sfîrșit, linia "populară", provenită din curentul intransigent, solidă pe plan ideologic (nu erau posibile înțelegerile cu fascismul), dar care se găsea pe o poziție strategică centristă imposibil de menținut. O altă contradicție provenea de la posibila autonomie față de ierarhie: parabola PPI-ului demonstrează că un partid, chiar aconfesional
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe o revistă cu același nume, anima în felul acesta o opoziție parlamentară, prezidată de Stanislaw Stomma. Supraviețuirea sub o dictatură care avea tendința să se înăsprească din nou nu a fost ușoară. În interiorul grupului divergențele s-au accentuat între intransigenți ca Stomma care a refuzat în 1976 să voteze noua Constituție fiindcă ea includea "relații privilegiate cu URSS" și "rolul conducător al Partidului" și concilianți. În urma votului pentru Constituție, Znak s-a împărțit, iar formarea unui "nou" Znak a fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era condiționată de incubația unor forțe oculte de origine malefică, posedatul era fie supus la exorcisme, deseori greu de suportat, fie chiar exterminat. Tortura și execuția capitală au încheiat existența multora dintre alienați. Știm că occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit, sub acest aspect, exemple de proceduri de acest gen. Ortodoxia, strâns legată de destinele poporului român, a fost mult mai tolerantă sub acest aspect. Bolnavii mintali, chiar dacă erau considerați posedați, nu au fost, de obicei, sancționați; brutalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a vizat identificarea calităților În funcție de care sunt investiți liderii oficiali ai clasei; În timp ce cadrele didactice cu experință optează pentru liderul permisiv, comunicativ, perseverent, care-i stimulează pe ceilalți În realizarea sarcinilor (stilul democrat, cadrele tinere consideră mai potrivit liderul autoritar, intransigent, inteligent și onest (stilul autoritar. Numărul Învățătorilor/ institutorilor care preferă liderul democrat este mai mare (62,5% față de cel al profesorilor diriginți (48%. Apreciem că, În general, dascălii doresc ca elevii pe care-i investesc cu diverse roluri să corespundă
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
refrenelor tragice, nici o notă macabră! Scepticismul lui Cezar Ivănescu subțiindu-se, sfârșește într-un cânt despovărător. O frază esențială din Jeu d'amour (Melodie-a-infinirii) rezumă crezul unui creator harismatic: Ce eu nu știu, ce tu nu știi, Acela, Viersul știe. Intransigent, polemic și dezinvolt, neliniștitul Cezar Ivănescu e poet de mărimea întâi, unul dintre cei mai valoroși ai acestor ani. ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER Patru decenii de creație!... Poezie, povestiri (Proiecte din trecut), un roman (Sertarul cu aplauze), eseistică, memorialistică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mine / țepușele cuvintelor în care-s rezemat lângă stâlpul / de aur al lunii". În practică, un George Vulturescu febril, inflamabil, vulcanic, departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă iarba, orașul, / orașul sau mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
judicios și riguros respectat, atitudinea disciplinată a tuturor cadrelor didactice contribuie, de asemenea, la crearea climatului favorabil. Directorul trebuie să formuleze cerințe unitare, să manifeste o exigență egală față de toate cadrele didactice, să nu fie tolerant, îngăduitor cu unii și intransigent cu alții. Obiectivitatea, spiritul de dreptate trebuie să se manifeste plenar în toate aprecierile și caracterizările pe care le face cu privire la activitatea cadrelor didactice. Bun director este acela care, fără a fi tolerant, îngăduitor, știe să-și apropie oamenii, să
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
nu li se mai cunoștea forma și culoarea inițiale. În grija mamei erau treburile casnice și strunirea copiilor, în vreme ce tata, însoțit de frații mai mari, trudea la muncile câmpului. În relațiile cu noi, copiii, mama manifesta o atitudine fermă și intransigentă. Nu admitea nici cea mai mică abatere de la regulile și cerințele ei. Nu-mi amintesc ca vreunul dintre frați să fi îndrăznit să încalce vreo poruncă, sau să o înfrunte cu vorba. Era ca un comandant în fruntea unei oști
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
limbaj, care e creator de realitate. Prin comunicare, politica conduce la emanciparea indivizilor, în măsura în care cuvîntul nu este "corupt" de cotidian. Dezbaterea democratică dă consistență statului de drept. Pe lîngă acestea, Habermas prețuiește foarte mult etica. Aici el se dovedește foarte intransigent în ce privește inteligența artificială, clonarea și pericolele hipertehnologizării și ale inumanului. De asemenea, este radical în privința democrației, drepturilor omului și suveranității populare. În rest, crede în ONU, se preocupă și de ecologie, de globalizare, de proliferarea nucleară, de declinul Occidentului, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
crede infailibilă, diriguiește un stat atotputernic. Regimul își manifestă ostentativ disprețul față de orice valoare individuală (nu există cetățeni în adevăratul sens al cuvântului) și repulsia față de factorul străin, perceput ca amenințare la adresa lui. În afirmarea voinței sale, imperiul stepelor se manifestă intransigent și arogant. Argumentul forței sale se bazează pe vastitatea teritoriului și masa demografică sub greutatea cărora tinde să zdrobească pe oricine. Însă impertinența autocratului îi camuflează adesea propria angoasă și nepricepere. Conduce un stat imprevizibil pentru toată lumea, dar predictibil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care asistă la proliferarea virtualului și a digitalului. Se afirmă, o dată în plus, dualitatea confortului hipermodern: cu cât cultura digitalului câștigă teren, cu atât se intensifică nevoia de consistență senzorială a lucrurilor, soft touch-ul, gustul și intenția senzualizării materialelor. Designul intransigent al stilului Bauhaus s-a constituit în jurul credinței în progres și în raționalitatea tehnică a inginerului; el exprima o cultură care preamărea eficacitatea pură, simplitatea formelor, triumful rațiunii, victoria asupra forțelor arhaice ale trecutului. Dar am depășit acea fază. La
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
israelienii s-au retras până la urmă din Sinai, cu toate că la început ne asigurau că ar fi fost ultimul lucru pe care l-ar fi făcut. În 1991, Secretarul de Stat James Baker s-a confruntat din nou cu un Israel intransigent atunci când a încercat să îl aducă la masa păcii cu ajutorul OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei). Poziția inițială a israelienilor a fost că orice înțelegere încheiată în urma tratativelor ar fi rezultat în renunțarea la teritoriu din partea lor și, nedorind să întărească
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
spectacol planetar din care nimeni nu este exclus și în care orice ființă trebuie să se integreze. Să trăiești înseamnă să îți asumi un rol sub privirea Stăpânului Suprem. Gândit ca inițiator al spectacolului, Dumnezeu se erijează și în supraveghetor intransigent, condiție indispensabilă pentru a verifica derularea perfectă a reprezentației și inserarea exactă a fiecăruia în rolul care îi este conferit. Lumea este o scenă supravegheată. Supraveghere divină, supraveghere generalizată. În această organizare care a dominat universul occidental, trebuie să distingem
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații” a „supravegheatului”. Pe un veghetor ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său, un caracter diletant, amator; supraveghetorul, perspicace și intransigent, format pentru misiuni de culegere de informații, va fi, de cele mai multe ori, un „profesionist”. Astfel, toate virtuțile „veghei” se degradează, se preschimbă în contrariul lor în cazul „supravegherii”: „veghea de noapte”, practică a comunității sau plăcere proprie celor ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de supraveghere generalizată. Este suficient să amintim prezența de odinioară a lui Claude Régy, stând în picioare la balcon, îmbrăcat într-o cămașă albă, aidoma unei statui a Comandorului venit la întâlnirea cu actorii chemați să joace sub privirile lui intransigente. Fapt ce confirmă că supravegherea nu depinde doar de un context social, ci și de identitatea unor artiști. Mai pot fi evocate și alte exemple. Ariane Mnouchkine este întotdeauna prezentă pentru a întâmpina publicul, pentru a-l însoți în sală
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un fel, reeducarea 22. Concluzia câtorva dintre fostele victime ale reeducării este că există doar două soluții pentru cei care nu vor să cedeze: a trăi sau a muri, dar fără nuanțele unei descompuneri fizice și psihice, cu un conținut intransigent, ascensional și, desigur, testamentar. Mihai Rădulescu va insista, la rându-i, pe similaritatea schingiuirilor din reeducare cu martiriile creștine, cu specificarea că martiriul reeducaților a fost mai Îndelungat decât acela al sfinților creștini 23. De altfel, tot scenariul reeducării este
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Suceava. Deținuții, de preferință legionari, erau convinși să Își renege trecutul și să Își denigreze principiile de odinioară; autocritica era mai Întâi redactată În scris și apoi citită public, pentru a produce efectul scontat asupra auditoriului care comenta mostrele autodenigratoare. Intransigenții care nu au cedat presiunilor au perceput acest gest ca pe o lepădare, În sens teologic, de Dumnezeu. Regimul miza, În acceptarea autocriticii, pe faptul că rezistența deținuților politici devenise minimă după atâția ani de regim carceral dur, aceștia fiind
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
comentariu critic, fără nici o subtilă delimitare, a unor mărturii aparținând foștilor demnitari din Departamentul Cultelor În reviste oficiale ale BOR, mărturii ce Îi aduc omagiu unui gangster politic precum Emil Bodnăraș, care s-a remarcat tocmai prin trasarea unei linii intransigente În raport cu Biserica 55. După 1965, represiunea s-a estompat aproape, limitându-se la arestări În cazuri excepționale (Gh. Calciu-Dumitreasa) și la demolări de biserici, locul ei fiind luat de compromiterea și instrumentalizarea cu precădere a Înaltului cler (În special a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
momentului Lupeni ’77 funcționase și la distanță (geografică și socială), I.D. SÎrbu, a cărui soră locuia la Petroșani, primind, de pildă, ordin ca În perioada evenimentelor din Valea Jiului să nu plece de acasă 14. Pe de altă parte, analiști mai intransigenți, ca Ioan Velica și Dragoș ștefan Velica, afirmă răspicat: „Concluzia la acest subiect este că intelectualitatea din România a aprobat În mod tacit, dar fără să se implice În vreun fel, greva minerilor din 2-3 august 1977 de la Lupeni”15
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
da A: tonus fantastic și sunt FOARte tinere. dar ea a decăzut foarte mult. și NU pot s-o las. NU POT S-O LAS [săă B: [poate căă suferința asta a mai și-mblînzit-o nu mai e așaaa dură și intransigentă și-ncearcă... o-nțelegere cu voi știindu-se singură A: nuuu B: nu s-au schimbat lucrurile A: nuuuu [nuu nuu B: tot așaaa zmeu a rămas A: nu nu nu tot așa a rămas. chiar ȘI acuma în starea asta eu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Cuvintele adresate nu trebuie neapărat să fie pline de injurii, și nici nu trebuie să fie servite pe cel mai înalt ton al șefului. Ceea ce contează este că numai dumneavoastră sunteți țintit de un anumit tip și intensitate a limbajului intransigent, chiar dacă vi se vorbește pe un ton scăzut, departe de urechile celorlalți. Exemplu (șeful către angajat, pe un ton liniștit dar mânios): „Ascultă-mă și ascultă-mă bine. Dacă ai de gând să nu fii de acord cu mine, poți
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
au reflexul de a se întoarce în trecut. Ehei, ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de noi! să năzuiască la altceva. Nu-i de mirare că elanurile lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]