1,291 matches
-
sau în carnete de însemnări zilnice. Meditația etică e predominantă. Regresiunea în timp, desconsiderată până prin 1895, intră acum în preocupările scriitorului, care își încearcă pana și într-o evocare istorică, Din trecutul nostru (1908). V. e o natură înclinată spre introspecție și speculația de idei. Scrisul său, în care se răsfață analizele psihologice, capătă o formulare sentențioasă, intercalându-și maxime și reflecții morale. Ambiția naratorului e de a crea tipuri, dar în tiparele pe care le concepe nu e loc decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
al cunoașterii (cogitatum) în măsura în care este parte integrantă a substanței divine, ultima fiind aptă de a dizolva paradoxurile și contradicțiile. Teza o extinde pe cea a lui Schelling, care crede, măi modest, ca res cogitans devine cogitatum doar ca rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a lui Schelling, care crede, măi modest, ca res cogitans devine cogitatum doar ca rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces la esență tuturor lucrurilor: el știe deoarece este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
astfel încît omul este incapabil, ci să și-l închipuie dimpotrivă, este atît de prezent și de personal, încît sufletul omului este neliniștit pînă cînd își găsește pacea în El. Caracteristică pentru Confesiuni, ca și pentru Augustin în general, este introspecția psihologică menită să cerceteze mișcările iraționale și inexplicabile ale sufletului, introspecție efectuată nu doar asupra lui însuși, ci asupra tuturor. Această capacitate nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atîta finețe și este exercitată uneori cu un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este atît de prezent și de personal, încît sufletul omului este neliniștit pînă cînd își găsește pacea în El. Caracteristică pentru Confesiuni, ca și pentru Augustin în general, este introspecția psihologică menită să cerceteze mișcările iraționale și inexplicabile ale sufletului, introspecție efectuată nu doar asupra lui însuși, ci asupra tuturor. Această capacitate nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atîta finețe și este exercitată uneori cu un fel de îndîrjire care anunță operele antipelagiene ulterioare, unde sondarea sufletului omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prelegerea - dezbatere; - conferința - dezbatere; - cursul magistral; - metode de comunicare orală conversativă: - conversația; - discuția; - dezbaterea; - asaltul de idei; - colocviul; - metoda problematizării - metode de comunicare scrisă: - lectura (explicativă, dirijată); - activitatea cu manualul 34 - metode de comunicare la nivelul limbajului intern: - reflecția personală; - introspecția. b. Metode de cercetare a realității: - metode de cercetare directă a realității: - observația sistematică și independentă; - experimentul; - abordarea euristică (în plan material); - învățarea prin descoperire (în plan material); - metode de cercetare indirectă a realității: - abordarea euristică (în plan mental); - învățarea
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
respinși de Dumnezeu Suferința este văzută În lumini diferite și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Timpul suferinței poate fi convertit de cel suferind Într‑un timp al sensibili‑ zării, al apropierii de Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii În a‑L primi În suflet pe Dumnezeu Cel iubitor. Unii, precum consolatorii maligni ai lui Iov vor considera Întotdeauna că suferința este o marcă a respingerii sau a pedepsei divine. Pentru ei, suferința pare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și creșterea spirituală decât În Înțelegerea suferinței sau În modul cum poate fi ea răbdată și valorificată, prin credință. Credința nu aduce o soluție teoretică, ci o speranță pe drum. Textele patristice ne lansează În acest sens o exortație la introspecție, la meditația profundă și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi, al Sfintei Tradiții și pe para‑ digmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilită‑ ții, nestatorniciei și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om Începutul căii de a‑și Îndrepta din ce În ce mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu și lume, sentimentul absolutei izolări. Proiectat pe fundalul irealității generale, insul își trăiește viața ca pe un coșmar. Substratul generator al introspecției și al textului este suferința ca stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l reconstituie (cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink, I tremble, I expire” - Shelley). Criza identității eului, incoerența acestuia își au, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
complicată și mai greu de învățat deoarece în cadrul ei, influența reciprocă dintre psiholog și subiect este mai mare decât în oricare altă metodă și presupune o selecție a relatărilor făcute de subiect. De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecție, de autoanaliză, necesitând o motivare corespunzătoare a subiecților. Există mai multe tipuri de convorbire, în funcție de situație alegându-se: o Convorbirea standardizată, dirijată, structurată, care se bazează pe formularea acelorași întrebări, în aceeași formă și aceeași ordine pentru toți subiecții; o
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
felul celor compuse mai târziu de N. Bălcescu și Al. Russo, sunt mai rezistente la timp. Însemnările din călătoriile în Țara Românească și Moldova sau în apusul Europei au un mod al lor de a fi autentice. Puțin înclinat spre introspecție și lirism, ca și I. Codru-Drăgușanu, călătorul știe să observe lucid și să comenteze aspecte felurite ale vieții sociale, să cântărească gradul de civilizație al fiecărei țări. Nu poate ignora contrastele, ce îl intrigă și îl mâhnesc. Ca și Dinicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
situaționale; cu cât această componentă este mai puțin puternică (stimă de sine negativă), cu atât ea este mai instabilă și deci mai sensibilă la caracteristicile situaționale. Metodele de analiză a stimei de sine sunt bazate în special pe autoevaluare și introspecție. Din aceasta cauză unii autori consideră că stima de sine are un caracter inobservabil iar analiza ei o fiabilitate scăzută. Dacă considerăm că stima de sine este atitudinea individului față de propria persoană, atitudinile fiind măsurabile, putem conchide că și stima
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
behavioristă, ceea ce justifică atenția insistentă arătată fizionomiei, comportamentului și întregului arsenal de reacții exterioare, traductibile în limbajul schematic al unor "teorii" sau "idei" abstracte (lui Lovinescu i s-a recunoscut până și de către adversari talentul portretistic). De aici și substituirea introspecției stricto sensu cu un discurs prefabricat despre sine, prin care scriitorul își construiește "masca" menită a camufla cât mai eficient "umbra" trădătoare a unei personalități fără pată. Apoi, cum și autorul, și personajele sale par a experimenta, cu superioară satisfacție
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tipică a dezvoltării umane" determinată de complexul oedipian, ce se reflectă și în plan literar-artistic, printr-o serie de mijloace specifice. De aceea, probabil, romancierul Lovinescu manifestă o preferință vădită pentru personajul inocent, de melodramă (victimă a împrejurărilor, incapabil de introspecție), cum și pentru o intrigă stereotipă, care "nu are nevoie de o punere în scenă foarte complicată", câtă vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui mecanism compensativ, programat a soluționa fără pic de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
131 Starea de trecere, dorință și sinapsă / 133 Visul și viața depozitul mnemic al lumii / 134 Alecsandri: contextul tranzitiv și experiența esteticului în construcția și cunoașterea poetică / 137 Lebăda astrală și sinapsa destinului / 139 Arthur și Merlin dorințe neuronale / 141 Introspecție mnemoclastică în oglindă / 143 Mesajul sinaptic / 146 Degetul lui Demiurgos și cunoașterea sensorială / 146 Degetul lui Demirgos și durerea / 148 Dante și Rosa Cruce / 151 Normal, anormal, antinormal / 153 Arcul reflex noetic Calea sinaptică spre iluminare / 153 Aura și revelația
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și Rosa Cruce / 151 Normal, anormal, antinormal / 153 Arcul reflex noetic Calea sinaptică spre iluminare / 153 Aura și revelația. Componente mnemoclastice ale interrelației spirit-materie / 155 Quinta Essentia sau Magia Atingerii / 159 Parabola peșterii / 163 Arcul reflex noetic / 165 Atma și introspecția mnemoclastică / 167 Călătorii astrale / 169 12. Semne și simboluri ale unui univers marcat de illuminarea rituală / 171 Locul ritualului rosicrucian / 172 De ce se ascund în versuri lumile interioare? /176 Illuminarea ca ritual liric / 188 13. Interpretarea anagogică a ritualurilor rosicruciene
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
auzim vorbind lumina. Deși această carte se subintitulează o protoistorie a ritualurilor masonice, ea nu se va apleca asupra diferitelor ritualuri practicate în cadrul masoneriei moderne, a riturilor sau ale diverselor frății esoterice contemporane, nici asupra istoriei acestora, ci ca o introspecție comparată între toate formele de ritual practicate și cunoscute din surse arhivistice de la izvoarele omenirii și până în prezent cu relevarea tâlcurilor simbolurilor folosite în ceremonial. Ritualurile sunt preluate astfel să înlesnească participarea inițiatului la creație și la cunoașterea acesteia. Și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Escalibur alunecase în fundul lacului Doz Mary Pool unde, după legendă, o va căuta la sfârșitul vremilor. Astfel se închid și alte cercuri, cum spusese vrăjitorul la încoronarea regelui "aici se-ncheie timpul zeilor pentru a se deschide cel al oamenilor". Introspecție mnemoclastică în oglindă Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau adesea cu mine însumi, fac muzică și când găsesc ceva interesant iau note pentru a mi le citi mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noi ca al doilea arc reflex al inconștientului uman. Primul era determinat de personanță, mnemoclastia reușind ca metodă de lucru să evidențieze fiecare componentă a procesului cognitiv, al doilea fiind arcul reflex noetic presupus și demonstrat de noi. Atma și introspecția mnemoclastică Dac-ar fi să concepem universul în toate armoniile și corespondențele sale asemenea vechilor înțelesuri ale influenței dintre ceruri, dintre Cer și Pământ, acesta ar fi dominat de forța magică a unui zeu damnat să impună oamenilor un destin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
luciferică invadează cu perspectiva ei câmpul cunoașterii paradisiace". Pe această poziție Blaga se plasează de aceeași parte cu Kant și Hegel. Omul reface din intzerior o căutare fără obiect real transcendent, ca revelație a misterului, în ascunderea absolutului. Ca o introspecție mnemoclastică exactă poetul reface în sensul propriei sale gândiri întreaga structură antropologică a imaginarului (Autoportret): "Lucian Blaga e mut ca o lebădă./ În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt.../ El caută apa din care bea curcubeul", acel curcubeu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
centru metafizic distinct căruia-i datorăm geneza și care menține permanent capacitatea de a descoperi este Dumnezeu, Marele Anonim, fiind pretutindeni și în noi. Acest tot unitar, acest noos infinit creator surprinde prin diferențialele divine sufletul lumii, atma. Blaga, continuând introspecția sa, afirmă că haosul diafan înconjură și penetrează cosmosul închizând într-un reflex, de data aceasta invers celui amintit în cazul inconștientului, un reflex al Marelui Anonim prin diferențialele sale divine și existențele-i complexe trecând simțurile într-o roată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vieții noastre. Această îndeletnicire care pare dogmă este de altfel valabilă pentru toate etapele pe care le traversăm pe măsura progresului în studierea învățăturilor exoterice (religioase) sau esoterice (oculte). În acest fel se crează o ambianță de armonie mistică favorabilă introspecției, condiție necesară ca viața să nu se limiteze numai la una pur fizică, sufletească sau intelectuală. Viața pământeană evoluează pe stadii. Dacă la început ea era în materia hiperfizică, ca viață elementară, apoi, punând în valoare experiența acumulată, viața animă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
putea-o face gândind că acestea sunt în mod exclusiv produsul funcțiilor noastre cerebrale. Ritualul pe care aceste prelegeri îl impun cititorului este legat de voință, de gândire și de înțelegerea vieții cotidiene. Poate chiar crearea unei ambianțe mistice favorabile introspecției ar fi o condiție necesară pentru ca lectura să nu se limiteze numai la un una pur intelectuală, de percepție a informației ci și de analiză și sinteză, de creație a unei lumi proprii dar ancorate în adevăr. De aceea și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lucrare nu intenționează să suprapună textului steinerian antroposofic elemente de experiență proprie. Nu intenționăm să polemizăm nici cu Walther B(hler sau Frizo Melzer, dar cunoașterea meditativă este obținerea revelației printr-o metodă activă, în timp ce tema expunerii noastre este o introspecție asupra pasivului, a receptării nuanțate de inițiere a lumilor superioare, divine. Fantasmagoria are nevoie de sensorial iar sensorialul nu eșuează în fantastic ci într-o altă realitate. 396 Mnemoclastia ca metodă, așa cum am expus-o la începutul anilor '80 ai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]