2,699 matches
-
cât în ego rețeaua unui actor i există mai mai mulți alteri j conectați între ei, cu atât legăturile lui i la j tind să crească în redundanță, iar mărimea efectivă a ego reței i va scădea. Acest lucru devine intuitiv dacă ne imaginăm situația în care A dorește să transmită o informație într-un grup de prieteni g. Astfel, presupunând că fiecare individ din grupul de prieteni g are legături de comunicare cu ceilalți membri, lui A îi este suficientă
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
d, care la rândul lor sunt echivalente, iar f este conectat cu g și i, care la rândul lor sunt echivalente. În plus, modul în care e și f sunt conectate la rețea este echivalent. Pentru a oferi o înțelegere intuitivă acestui concept, Hanneman și Riddle (2005) propun câteva exemple, ilustrate în figura 3.20. Potrivit lui Hanneman și Riddle, prin noduri echivalente moderat putem înțelege actori care nu au legături cu aceiași alteri într-o rețea, ci aceleași tipuri de relații
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
atât numărul legăturilor, cât tipul lor. Chiar dacă B și C au un număr diferit de subordonați, au același tip de legătură cu aceștia, în cazul de față - de autoritate. Un alt exemplu oferit de Hanneman și Riddle pentru a ilustra intuitiv ideea de echivalență moderată implică două mame. Acestea sunt echivalente moderat din perspectiva patternului specific de legături ce le caracterizează. Astfel, fiecare dintre cele două mame: (a) are cel puțin o legătură cu propriii copii, (b) a avut cel puțin
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
atunci prin raportare la legătura de schimb A-B1, fiecare dintre nodurile B2, B3 și B4 reprezintă pentru A surse alternative. Potrivit lui Emerson (1962, 1964), cu cât crește numărul alternativelor, cu atât scade dependența de fiecare dintre acestea. Acest lucru este intuitiv în rețeaua de schimb din figura 4.10. Dacă A ar avea un singur furnizor B de cereale, atunci dependența de acesta ar fi maximală (cazul 1). Dacă însă A ar avea doi posibili furnizori de cereale (de pildă, B1
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Ce părere ai, ce dimineață frumoasă! (Ce mai faci?) Georgel: Da, nu mă așteptam în februarie să fie așa de cald. (Bine, tu?) Ionel: Să ai o zi bună. (Bine) Georgel: și tu! (La revedere) Ritualul se bazează pe calcule intuitive făcute de către fiecare dintre părți. În funcție de natura relației, acestea au o imagine asupra numărului probabil de dialoguri ce ar trebui să se desfășoare în întâlnirea lor. Dacă unul dintre ei dorește să lungească numărul de dialoguri (adăugând spre exemplu formulări
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dintre persoane); - culoarea violet este tot o combinație (între roșu și albastru) și de aceea combină simbolul impulsivității și competitivității roșului cu sentimentul predării gentile indus de albastru. Culoarea este văzută ca având un suport mistic, privind înțelegerea sensibilă și intuitivă a lucrurilor dincolo de suportul lor evident/real (unele studii arată că această culoare tinde să fie preferată de o proporție de peste 75% dintre preadolescenți). Câteodată, preferința pentru violet poate însemna un anumit nivel de insecuritate ori vulnerabilitate, evidențiat deseori prin
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
priorităților. • Descoperirea datelor. Această etapă în rezolvarea creativă de probleme presupune acumularea informațională inițială prin intermediul a cinci mari criterii: 1) informațiile pot presupune cunoștințe noi, fapte concrete, elemente din experiența personală a participanților etc.; 2) impresiile se compun din ipoteze intuitive, imagini, bănuieli, credințe, expectații și noțiuni vagi. De altfel, trebuie spus că nici una dintre componente nu aparține exclusiv unei singure categorii, ci toate sunt plasate pe un continuum cu granițe destul de dinamice care depind și de natura fenomenului supus rezolvării
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
metodă de învățământ. Ioan Cerghit (1997) vorbește despre trei tipuri de modelare: 1. modelarea prin similitudine pornește de la construcția artificială a unor modele materiale (ce reproduc cu exactitate obiectul sau fenomenul, dar la o altă scară - spre exemplu, machetele), modele intuitive (diferitele tipuri de mulaje) etc.; 2. modelarea prin analogie presupune modele ideale/abstracte (modele grafice, care redau într-o formă simplificată fenomene și procese cu o structură complexă, modele matematice etc.); 3. modelarea simulatorie, care imită unele fenomene ori procese
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este supus erorii nu este o idee nouă, care să fi apărut doar odată cu filosofia carteziană. Cu mult Înaintea lui Descartes, William de Ockham considera că Întreaga cunoaștere este o activitate imanentă a spiritului, că ea se produce prin aprehensiunea intuitivă a unui conținut identic cu reprezentarea sa, iar acest conținut este dat de Dumnezeu, astfel Încât Dumnezeu ar putea produce, nemijlocit În spiritul nostru, o cunoaștere intuitivă fără ca obiectul, care este În mod normal cauza acestei cunoașteri, să fie În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Întreaga cunoaștere este o activitate imanentă a spiritului, că ea se produce prin aprehensiunea intuitivă a unui conținut identic cu reprezentarea sa, iar acest conținut este dat de Dumnezeu, astfel Încât Dumnezeu ar putea produce, nemijlocit În spiritul nostru, o cunoaștere intuitivă fără ca obiectul, care este În mod normal cauza acestei cunoașteri, să fie În mod real prezent și să afecteze În același timp simțurile noastre. De aici urmează că omul se află pus În imposibilitatea de a-și formula reguli prin
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mine Însumi. Formula „cogito, sum” nu ar fi fost decât o Înșiruire accidentală de cuvinte; iar „cogitans sum” ar fi dat temei observației lui Hobbes. Descartes a recurs la o formulă care prezintă forma deducției, dar care păstrează și sugestia intuitivă, e de părere K. Jaspers. Având În vedere toate acestea, dar mai ales reținerile lui Descartes, cred că se poate renunța și la ideea că enunțul cogito-ului este urmarea unei intuiții. O posibilă interpretare Mai mult decât acceptarea unei soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care se ia enunțul asupra realității gândirii, iar această considerare este adevărată atât timp cât faptul de a exista este adevărat, deci real. Cunoașterea faptului de a exista, care este și intuire de sine, premerge enunțului despre acest fapt. Dar această cunoaștere intuitivă nu este Întemeiată și nici nu este certă pornind numai din sine. După ce prin gândire se stabilește cunoașterea acestui fapt, el devine o idee. Ca oricărei idei, și cogito-ului i se poate prezenta acum temeiul, care nu este altul decât
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acestea, unele exterioare, altele lăuntrice, pentru a ajunge la gândirea principiului dintâi, care este spirit pur, etern și deasupra tuturor”. Dintre căile cunoașterii pe care le stabilește Bonaventura: simțuri, imaginație, rațiune, intelect, inteligență, synderesis - a separa și a distinge deodată, intuitiv -, aceasta din urmă ne reține În mod deosebit atenția. Numită și „culme a minții”, synderesis prezintă o asemănare destul de mare cu ceea ce vrea să fie enunțul cartezian al cogito-ului, care nu e deducție, nu e implicație, ci aproximativ această distingere
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
urmă ne reține În mod deosebit atenția. Numită și „culme a minții”, synderesis prezintă o asemănare destul de mare cu ceea ce vrea să fie enunțul cartezian al cogito-ului, care nu e deducție, nu e implicație, ci aproximativ această distingere simultană și intuitivă a unei situații unice În care sunt cuprinse două determinări nici consecutive, nici tocmai simultane. Pe de altă parte, ca și Descartes, care a stabilit că adevărul nu poate veni din mintea noastră, deoarece s-a dovedit că ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
chiar ceva din imaginația Dumneavoastră, care s-a amestecat Într-un mod inoportun În gândurile Dumneavoastră, diminuându-i claritatea, voind să-i acopere aspectele, tot vă e o dovadă a capacității sufletelor noastre de a avea despre Dumnezeu o cunoaștere intuitivă. ș...ț Dar mă faceți să depășesc limitele filosofării pe care mi le-am prescris”. Remarca de sfârșit arată că și de ar fi să dea o șansă intuiției, nu În felul acesta Înțelege să demonstreze existența lui Dumnezeu, așa că
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
irațională nu poate fi o lume a opțiunii pentru economie, deoarece economia este raționalitate prin excelență. Economia presupune calcul, gândire independentă, apreciere și mai ale alegere permanentă. India nu a părăsit niciodată această tendință religioasă de a cunoaște lumea pe cale intuitivă. ,,Elanul mistic și asceza mentală care au marcat începuturile înțelepciunii sale antice"304 nu au părăsit-o niciodată. Cunoașterea intuitivă se află în mod evident în conflict cu cunoașterea de tip rațional, european. ,,(...) modalitatea gândirii științifice, deși nu este negată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
independentă, apreciere și mai ale alegere permanentă. India nu a părăsit niciodată această tendință religioasă de a cunoaște lumea pe cale intuitivă. ,,Elanul mistic și asceza mentală care au marcat începuturile înțelepciunii sale antice"304 nu au părăsit-o niciodată. Cunoașterea intuitivă se află în mod evident în conflict cu cunoașterea de tip rațional, european. ,,(...) modalitatea gândirii științifice, deși nu este negată, se reduce la studiul analitic al tuturor lucrurilor, al diversității lor prin sunt scoase la lumină lucruri minunate, ordonate într-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
A) Faza analizei logice - în care subiectul analizează datele problemei, produce și verifică ipoteze rezolutive, conștientizează și controlează operațiile și strategiile pe care le pune în joc. Motivația pentru investigarea problemei crește, în ciuda eșecului tentativelor de rezolvare. B) Faza rezolvării intuitive - este etapa în care eforturile conștiente de rezolvare a problemei sunt, temporar, suspendate. în acest moment capătă importanță o serie de intuiții, ipoteze produse în prima fază, dar neglijate pe considerentul că nu slujesc rezolvării problemei. Prelucrările inconștiente ale acestor
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de intuiții, ipoteze produse în prima fază, dar neglijate pe considerentul că nu slujesc rezolvării problemei. Prelucrările inconștiente ale acestor intuiții considerate produse laterale ale gândirii duc la soluția corectă, care apare brusc în câmpul conștiinței. C) Faza verbalizării rezolvării intuitive - constă în exprimarea discursivă, verbală, a soluției obținute. D) Faza formalizării rezolvării reale - constă în exprimarea logico-matematică a soluției obținute și a procedurii rezolutive corespunzătoare. Ponomariov face observația că succesiunea acestor faze nu este identică la toți subiecții și în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și renunțarea la conținuturi mai complicate; c) accesibilizarea și diversificarea conținuturilor curriculum-ului general prin introducerea copiilor cu CES în variate activități individuale, compensatorii, terapeutice, recuperatorii; d) folosirea de metode și procedee didactice și a unor mijloace de învățământ preponderent intuitive, destinate înțelegerii și interiorizării de către copiii cu CES a conținuturilor predate în clasă; e) folosirea de metode și tehnici de evaluare prin care să se evidențieze evoluția și performanțele elevilor nu numai în plan intelectual, ci mai ales în plan
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
mecanicului-șef de echipă Giorgioiu Constantin în tri țări sau în Scrisori), având predilecție pentru un anume tip de personaj, de psihologie și discurs: omul simplu, de la țară, în primul rând orgolios, atent să nu se facă de râs, deștept (intuitiv), poate chiar viclean sau prost (neinstruit), inocent, încercând să se adapteze și să înțeleagă noua realitate (a societății urbane și „civilizate” din perioada de după 1944) prin intermediul unei percepții de ordin arhetipal. „Magicul” rezultă tocmai din această perspectivă a personajului-narator, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
măsură. Nu credem că lipsa de interes pentru trecut și interesul exacerbat pentru prezent și mai puțin chiar pentru viitor sînt perspective suficiente. Poate nu găsim acum prea multe argumente pentru a demonstra necesitatea identității în diversitate, dar la modul intuitiv simțim că ceea ce vine ca experiență cristalizată din trecut nu poate fi eludat din ecuațiile prezentului și ale viitorului. De fapt, invitându-ne în Europa, comunitatea Europeană nu ne dorește ca pe niște națiuni tăcute, fără trecut, ci în virtutea tradițiilor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în predarea ortografiei să utilizeze texte nu prea lungi și nu prea complicate, studiate, respectiv explicate, povestite, în prealabil la clasă. Pune astfel în mod direct semantica textului cu forma lui ortografică și cu punctuația sa, subliniind și posibilitatea învățării intuitive a ortografiei și punctuației. Notăm și faptul important că în legătură cu ortografia, Papadopol observa și pentru atunci „nesiguranța sistemelor ortografice” (Papadopol,1925: 57), problemă perpetuă a școlii românești. Predarea ortografiei nu este abordată teoretic de către Fl. Ilioasa, ci este subsumată predării
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
complete.” (Papadopol, 1925: 159). Papadopol face însă precizarea că „acest ultim procedeu va fi sau numai întroducător (prima lecțiune privitoare la un dispărțămînt literar) sau numai recapitulativ). Fără a numi însă principiul concentric de organizare a conținuturilor, Papadopol îl recomandă intuitiv: „unele noțiuni, odată câștigate, vor fi aplicate, mai departe, în fiecare bucată, căutîndu-se în felul acesta, să se clasifice, să se întăriască, să se completeze și să se sălășluiască definitiv în mintea copiilor.” Atunci când vorbește de „compozițiuni”, Papadopol explică exact
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
și ale disciplinelor enumerate mai sus, prin aceea că „într-o înfățișare empirică, fără orânduire logică și fără motivare se găsesc în orice manual de didactică sub numele generic de principii de învățământ, sub titluri ca acestea: învățământul să fie intuitiv, natural, moral, temeinic ș.a.m.d.” (Fl. Ilioasa, 1939: 19), și că el „păstrându-le ca ordine logică în cadrul disciplinelor filosofice din care fac parte”, a căutat „să le motiveze în mod rațional și să le adapteze la învățământul limbii
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]