3,257 matches
-
de o parte și amanta lui de cealaltă. Poate că ea îi ceruse să mă întâlbească. M-am prefăcut că nu văd nimic. Despre femeia aceasta am aflat mai târziu că se numea Maria Teresa, că era căsătorită cu un invalid și că nu avea copii. Mergea deseori să mănânce cu tata într-un restaurant din spatele unei mezelării, mâncarea ei preferată era limbă de mânzat în sos verde. N-am vrut să mai știu altceva. Cu mâna nemișcată pe cearșaful care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
umbră asupra caracterului lui, acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind din casă, niciodată seara. Medicul său londonez, care purta exoticul și sugestivul nume de Des Voeux, Îl vizita periodic la Carlyle Mansions. Reuși să lucreze puțin În noiembrie, terminând o elegiacă introducere la Scrisorile din America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se Îmbunătățească. Doctorii englezi se Încruntau, cercetau și examinau; puneau diagnosticul de „gută suprimată“ și „sistem nervos anormal de sensibil“; prescriau pastile și poțiuni, șocuri electrice și băi cu apă sărată. Nimic nu avea efect. Se transformă Într-un invalid cronic, limitat la a sta În casă și, În mare parte a timpului, chiar În pat. Îi era sincer recunoscătoare lui Henry pentru atenția pe care i-o acorda, mai ales atunci când Katharine Loring era plecată pentru a-și Îngriji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceea ce Compton numise „păreri care trec din gură În gură“. Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În Oxford Square. În fața casei Îl Întâlni pe Tom Armstrong, vechiul camarad al lui Du Maurier din „perioada Trilby“ de la Paris, acum distinsul decan al Colegiului de Arte Frumoase de la Kensington. Venise cu aceeași misiune, drept care Îl vizitară Împreună pe invalid, luând loc pe scaune cu spătar Înalt, lângă pat. Aspectul lui Kiki era șocant. Era tras la față, cu obrajii supți, parcă mai slab ca niciodată În cămașa de noapte, cu un șal aruncat peste umerii osoși. Suferea de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimic nou, la fel ca și conversația lui Norris. Scăpă de Jubileu În ultima clipă plecând la Bournemouth, luându-i cu el pe MacAlpine și Remingtonul, și petrecu acolo o perioadă relativ plăcută, colorată de amintiri melancolice legate de doi invalizi dragi, dispăruți, pe care Îi asocia cu stațiunea, Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi companie) În excursii. Urmă o surpriză plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am văzut o compoziție atît de anostă, un joc de o expresivitate atît de excesivă, Încît poate provoca țipete. Totul este inautentic. Motivat poate numai de faptul că Reeve urma, la puțină vreme după filmări, să umble-n cărucior de invalid pentru totdeauna, ca Superman. Și nu a trecut multă vreme și am urmărit, cu timpanele bombate spre exterior, Ziua cea mai lungă din viața mea. Rețetă, superproducție, adresabilitate oameni cu freză bombată, se trage cu arme grele, pe fundal un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi făcu cu ochiul. Trecu pe la el tot consiliul municipal. Parker conduse mulțimea spre aperitive. Lynn rămase În cadrul ușii. Ed se duse Într-acolo. Lynn spuse: — Nu-mi vine să cred. Renunț la un mahăr cu șaptesprezece milioane pentru un invalid cu o pensie. Arizona, iubire! Aerul este minunat pentru pensionari, iar eu știu toate locurile de-acolo. În ultima lună Îmbătrînise: din răpitoare, rămăsese doar frumoasă. — CÎnd? — Chiar acum, Înainte să mă răzgîndesc. — Deschide poșeta. — Poftim? — Fă ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Traducere din limba engleză de Magda Teodorescu Lui Lucy Vaughan 1947 1 Deci, Își zise Kay, asta sa ales de tine; ai ajuns o persoană pentru care ceasurile și orologiile s-au oprit și știe ora după ce gen anume de invalizi ajung la ușa proprietarului. Stătea În fața ferestrei deschise, Îmbrăcată Într-o cămașă fără guler și-ntr-o pereche de izmene cenușii, fumînd și uitîndu-se la pacienții domnului Leonard, care veneau și plecau. Erau punctuali - atît de punctuali, că putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
locuia acasă, cu Viv și tatăl lor; stătea la un unchi sau ceva de genul ăsta. Deși era bine-sănătos, din cîte se părea, lucra - și-a dat ea seama tot din frînturi de frază - Într-o fabrică ciudată, una pentru invalizi și cazuri de caritate. Viv vorbea Întotdeauna despre el Într-un mod deosebit; deseori spunea, de exemplu: „Sărmanul Duncan“, ca acum cîteva clipe. Dar tonul ei putea marca o limită a enervării, depinde În ce ape se scălda: „O, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ultima vreme. Imediat ce intraseră în camera lui, ea răsucise cheia în broască și se răsucise șerpuitor spre el, cu bine cunoscuta ei unduire tulburătoare, punându-i întrebarea. Cum a fost? Când te-am văzut la spital, aveai o moacă de invalid care sigur nu știa pe ce lume e. Dar acum știi! Ai stat și-ai întors-o pe toate fețele, știu eu! Zi-mi! Eduard zâmbi larg și o trase cu nerăbdare pe pat, acoperind-o de sărutări. — Cum a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
roșii, din pântecele Iustinianei. Păun dădea și de pomană, totdeauna, mai cu seamă miercurea și vinerea și în zilele luminate. Dădea din bostănăria îngrădită de spini și păzită de frica dulăilor ciobănești, cât voiau să ia văduvele din Goldana și invalizii de război, care veneau, pe malul Gegiei, în mantale ponosite, sprijinindu-se în cârje. Da' tot se cunoaște că e hapsân, fiindcă, de cumva, cineva, care era întreg și în putere, cerea un pepene a doua oară, în aceeași săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hapsân, fiindcă, de cumva, cineva, care era întreg și în putere, cerea un pepene a doua oară, în aceeași săptămână, Păun se înfuria, pe dată, răstindu-se la el: "Măi, tu, de ce nu vă puneți și voi, măi?! Ce, ești invalid de picioarele de dinainte, măi? Căruța cu roți de cauciuc, pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
considerabil de timp, revenind, din prizonierat și din străinătățuri, în plaiurile Goldanei, Iuga băgă de seamă că, prin nu se știe ce afinități neverosimile, era în stare să suspine și să lăcrimeze, atunci când fredona, improvizând în limba aceea anevoioasă a invalizilor de război din Klosterholtzen. Despre năravul lui Iuga, deja supranumit Friț de către goldăneșteni, care îndruga, la beție, cântece nemțești, severe și serioase, ca o mască de gaze și lăcrima prostește, precum mesteacănul, primăvara, se auzi și la Securitate. Fu chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arpacaș fiert cu varză. Drept vorbind, suferiră de foame și ceilalți răniți din spitalul de la Klosterholtzen, care începură a duce dorul mazării cu slănină, iar gradatul bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5....adică: măturile astea, noi, l-au măturat și pe Petrea Păun, chiaburul cel vrednic. Apoi, șontâcăind pe piciorul său de invalid de război către Nicanor, cumnatu-său, care-l privea urât și întrebător, se umili cu ipocrizie și cu prefăcută amiciție: Hai, bre, cumnate, scoate, de la Rezervele de stat, o țigară de tutun! Că, după ce o fumez, ți-o-i da-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte, dezagregându-se între rețele de sârmă ghimpată, unde viața nu are însemnătate. Începu să lălăie singurul marș pe care îl prinsese de la invalizi sufocați sub pături și sub tifon pătat de sânge și de iod, neînțelesul, de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spus de pe care front? Că tu l-ai făcut și pe cel de la ruși, ori ăștia nu prea sunt bine văzuți acum. Îl știi pe Gheorghe a lu' Frumușanu? Ăl din deal de ține tutungeria primită de tac-su ca invalid din '917? Ăla! Ei, după ce a ajuns acasă demobilizat l-au chemat rușii la primărie, că să spună el de ce a atacat sovietele. Păi l-a trimis Regele și Antonescu. Așa o fi, dar uite că pe ei asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scuze, mai schimbarăm cîteva cuvinte și după despărțire, Îi privii mersul Încet, parcă solemn al celui din 1945... CÎnd ajunsei acasă doamna Pavel Îmi Înmîna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul În marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încîntată doamna Pavel Îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui da. Era ușor nemulțumită, căci dorea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de abonament la radio și televizor. Dl Ioan S. , Timișoara. Potrivit art. 42 lit. s) din Codul Fiscal, următoarele venituri nu sunt impozabile: veniturile reprezentând avantaje în bani și/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii și văduvele de război, accidentații de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașii eroilor-martiri, răniților, luptătorilor pentru victoria Revoluției din
Agenda2006-13-06-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/284895_a_286224]
-
înțelegeam cum de nu învățase în viața lui o meserie și se mulțumea cu acest serviciu care cerea o atât de puțină calificare. Îmi spuse tot el: ținuse o tutungerie și îi fusese luată de curând, să se dea prioritate invalizilor de război. În tinerețe se ocupase cu micul negoț alimentar, până la stabilizare, când fusese prins că face speculă și închis câteva luni: nu-i mai trebuia, ăsta, comerțul de stat, nu mai era comerț alimentar, ci falimentar. Condamnarea îl împiedica
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Vigilenței. De Acetilenei, Angrenajului sau Azotului nu mai vorbesc: fugeai de ele mâncând pământul. În furia lor, băieții lăsaseră posterității nume imposibile, de nedezlegat: cine-or fi fost Bădărău Eugen, Calpan Gheorghe, Octav Cocărăscu, Eftimie Mache și, mai ales, Invalid Suligă Ion, numai ei știau. Într-o iarnă, alta decât cea în care individul care-mi mutilase orașul se-alesese cu un snop de plumbi drept cadou de Crăciun, am dus-o pe Maria pe Vitejescu, lângă Cuțitul-de-Argint. Vitejescu-Ceaușescu, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Scrob”, pusă sub motoul „Viitor de aur țara noastră are / Și prevăd prin secoli a ei înălțare” din D. Bolintineanu. Tipăritura, inițiată de generalul Eraclie Arion și căpitanul-poet Carol Scrob cu scopul de a ajuta la construirea unui palat al invalizilor militari prin strângerea unui fond, își anunță în articolul Rostul nostru, semnat D.I. Stroici, intenția de a cultiva „amintirea trecutului istoric cu mărețele-i fapte”, vorbind despre „vitejia neamului românesc și despre armata țării”. Poezia Ostași... de A. C. Cuza este
VIITORULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]