20,102 matches
-
idioțiilor din adolescență, portretele unor celebrități, însemnări despre vacanță, politică, pile, catolicism, sex, fotbal, morală etc." Declarația este la antipod față de ceea ce gîndea Dino Buzzati pentru care, după cum declara într-unul din rarele sale interviuri, literatura trebuie să fie ficțiune, invenție, nu relatare a momentelor autobiografice. Celati își concentrează în schimb toată energia în direcția expresiei, referentul fiind banalul absolut, cum poate de la Carlo Cassola, din ultima perioadă a creației sale, nici un alt scriitor italian nu a mai făcut-o. Pentru
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
în scris, și nu numai, îndepărtîndu-se, uneori grav, de ceea ce înseamnă această profesiune. De aici, o enormă degringoladă, un amestec periculos al valorilor cu mediocritățile, în cazurile fericite, atunci cînd valorile nu sînt de-a dreptul terfelite și înlocuite cu invenții de tot felul, o lipsă acută de repere, de respect, de dialog. Acesta este fenomenul care, cred, se întinde în lumea teatrului, care îl viciază, care, în mod mult mai evident, iese în față o dată cu nominalizările și Premiile Uniter. Și
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
doar că pe invers. Dacă își prinde personajele, pe care le pescuiește din lumea VIP-urilor, cu vreo înclinație contrară vreuneia dintre cele zece porunci le aplică operații estetice cu o inventivitate de-a dreptul dumnezeiască. Și se bucură de invențiile lui, în același stil comunicativ al nu foarte bunului Dumnezeu din Vechiul Testament. Grebu, cum își semnează desenele, nu s-a întors în România fiindcă nu mai avea ce face pe-afară, ci fiindcă a decis să-și stabilească aici cartierul
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
fabuloasă" și "inteligență analitică" din Întâmplări în irealitatea imediată a lui Blecher, dar nu agreează teatrul de idei al lui Pirandello, ale cărui ficțiuni sunt "cerebrale, reci, mecanice", având în centrul lor "niște morți inteligenți", eroi fantomatici și descărnați, iar invențiile tehnice, pitorescul vizual și construcțiile fanteziste din scrierile lui John Dos Passos sunt departe de a-l convinge, deoarece, crede Sebastian, "durabile nu sunt în realitate decât lucrurile simple, care nu epatează, care nu revoltă, dar care exprimă adevăruri omenești
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
epicul realist, ca al lui Tolstoi. Epicul e o minciună. Ficțiunea e o minciună. Dar de ce lumea o crede? Și de ce are nevoie de ea și de ce e mai reală decît realul? Iată paradoxul, nu? Deci e o minciună, o invenție, scoasă din mintea unui tip dubios social, ca și Dostoievski, care n-avea cu ce să-și plătească... Și cu toate astea, micul burghez sau industriașul sau medicul, care sînt oameni cu mare morgă, sînt fascinați de chestia asta. Ce
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa se împiedică, scîrțîie, sau scîrțîie ca un mieunat, sau"... Sînt zeci și zeci de notații de acest tip. Iar în aceste notații, care sînt profund reale, apare gîndul, care este o invenție, care este o falsitate. Dar lectorul o acceptă cu tot împachetatul. Așa îl prinzi pe cititor, dacă știi, așa devine verosimil ceea ce nu-i adevărat. Vezi, postmodernismul de-acum rămîne numai cu ficțiunea goală, pe care n-o mai crede
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
viu, în scenă, în dispute corp la corp, de o vigoare remarcabilă, dar și aici intervenind umorul și continuând asocierea cu diferite elemente materiale, naturale sau construite, de la "piatra filozofală" , o piatră seacă din care au stors apă, până la ingenioase invenții omenești, precum vaporașele sau o păpușă- dirijor, așezată deasupra capului personajului care-l reprezenta pe tatăl sau pe maestrul celor patru fii sau ucenici ai săi, dirijor situat, deci, într-un plan suprapus, superior celui terestru, în care se afla
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
a unui vid ce atrage poezia ca realizare efectivă. Marius Ghica stabilește cu justețe conexiuni între acest vid ce captează, de fapt, plinul, adică forma poetică emergentă, și gândirea chineză ori versurile uimitoare ale poetului medieval Wilhelm IX de Aquitania. Invenția, alt concept operațional, ia în stăpânire, prin cuprindere, lumea, utilizând orice material, inclusiv durerea și negația. Ea restaurează, în acest mod, demnitatea poeziei. Cu inegalabilă finețe, Valery afirmă că piedicile sunt pentru autor, nu pentru operă! Iată subiectul, onorat și
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
a făcut parte și coregraful și interpretul croat Matija Ferlin, care în piesa sa Sad Sam a... cântat tot timpul. Dar s-a și dansat în acest festival, uneori chiar minunat. Primul lucru care trebuie însă subliniat este capacitatea de invenție plastică, inepuizabilă, a coregrafilor contemporani. Nici un stil nu a avut practic tangențe cu al celorlalți. Tot ce se înscrie în sfera mișcării poate intra în laboratorul de creație al unui artist dansator și faptul a fost demonstrat de câțiva dintre
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
o funcție a scenei care îl suscitase. Mai apoi, sub influența plasticienilor, cu precădere a lui Kantor, această direcție a cunoscut o radicalizare care a dus la folosirea materialelor reciclate: deșeurile recuperate și "rearanjate" cu scopul de a crea adevărate invenții plastice: mitraliera/aparat de fotografiat, leagănul mecanic... Reziduurile "de rangul cel mai de jos" pătrundeau astfel pe scenă și se bucurau de o nouă viață! Kantor face teatru răscolind pubelele societății, pentru a integra, mai apoi, într-o operă, rămășițele
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
putem studia istoria culturii, fără a deveni ridicoli, ca pe un șir nesfârșit de hoții, unele dovedite, altele nu. Plagiatul nu e, din fericire, o fatalitate, în sensul că de la primul cuvânt pe care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea, invenția, imaginația, unicitatea) există! Să nu hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului. Sper că Al. Dobrescu nu se iluzionează că, scriind o Istorie ilustrată a plagiatului la români, a scris o istorie a
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
a corespondat cu Erasmus din Rotterdam. "Nu aș vrea să-i produc o decepție acestui domn. Ieri, cînd am vorbit cu Erasmus, acesta a susținut că el nu a făcut nici un schimb de scrisori cu Nicolaus Olahus. Aceasta este doar invenția regelui spaniol. Și din cauza asta, o cantitate enormă de documente au fost falsificate. Aceste falsificări corespund cu documentele din care reiese că Nicolaus Olahus a corespondat cu Erasmus." Ruxandra Cesereanu continuă, uluită ușor: "Ceea ce mi-ați spus acum sînt niște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
Atunci nu ce?". Atunci nu mă trag din Nicolaus Olahus." Interviul se termină cam în aceeași notă în care a fost făcut, așa încît cititorul poate să creadă orice. Chiar și că ar putea să fie pur și simplu o invenție, o ficțiune.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
timp al percepției la unul al ironiei, de la referința limitată la ficțiunea fără nici un fel de frontiere. Așa se construiește, de când lumea, umorul, veți putea spune, de pe o poziție doctă. Cu devieri lexicale și exagerări situaționale, cu antifraze subversive și invenții gogonate. Iar - în linii mari, foarte mari - voi fi de acord. Numai că nu putem omite din discuție termeni ca personalitate, atitudine și sistemă. Întâi pentru că Radu Paraschivescu a tradus, în timp, din engleză autori ca David Lodge, Nick Hornby
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
găsesc echivalente. Romanul întreg la care lucrează i se prezintă grevat "nu de cuvinte, dar de întorsături de frază, repetate de zeci de ori". Consideră că-ți poate imputa nu mai puțin decît "o gravă lipsă de imaginație și de invenție, nu atît în privința incidentelor propriu-zise (care uneori sînt destul de îndrăznețe, ba chiar pe ici pe colo puțin trase de păr), dar mai ales lipsă de invenție în vocabular, în expresie"! în fine! Remarcabilul interes pentru muzică al lui Sebastian îl
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
-ți poate imputa nu mai puțin decît "o gravă lipsă de imaginație și de invenție, nu atît în privința incidentelor propriu-zise (care uneori sînt destul de îndrăznețe, ba chiar pe ici pe colo puțin trase de păr), dar mai ales lipsă de invenție în vocabular, în expresie"! în fine! Remarcabilul interes pentru muzică al lui Sebastian îl apropie de Cioran. Profitînd de apariția recentă a radioului, se deprinde a scrie pe fond muzical: "Radioul e deschis la Praga.(...) Sînt în plin Bach. Aseară
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
și endogeni care cauzează și orientează o anumită cale, evolutivă sau devolutivă, a unei comunități ori societăți. Asemenea impulsuri civilizaționale pot fi, de la caz la caz: revărsările anuale ale Nilului, o amenințare externă de lungă durată, o anumită descoperire sau invenție etc. Pornind de la aceste remarcabile intuiții, voi redefini termenii antropologici pentru a-i face compatibili cu perspectiva instituționalistă. Cu alte cuvinte, dacă antropologii ar fi avut la dispoziție paradigma instituționalistă, ar fi lucrat în termenii următori: Evoluția instituțională (sau politică
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Autoarea pleacă de la o premisă care o situează, din start, în afara închiderii, deja istorice, a metafizicii etnonaționale (cu semn autostigmatizant sau, din contră, excepționalist): identitatea se definește în termeni formali și nu de substanță, ea este o proiecție imaginară, o "invenție" (vocabulă de natură să contrarieze, dacă nu să irite, atât pe adepții viziunii esențialiste asupra specificului național, cât și tabăra pozitivistă, a analiștilor și a tehnicienilor din sfera politico-economică), un "construct intelectual" temporar, cu fond dublu, adică "un discurs ideologic
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
Acest text a constituit de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară, a fost condamnat la moarte); în total unsprezece ani de temniță".15 Un comunist nostalgic, citind descrierea acestei scene triviale a insinuat că... e invenția lui Eliade. Versiunea franceză a acestor fragmente de Jurnal a fost tipărită de Editura Gallimard în 1981. Nici Ion Caraion (1923-1986) și nici oficialitățile comuniste nu au dezmințit existența acestei... petreceri populare. în nici un caz aceste însemnări nu ar fi
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
mai poartă, într-o epocă a inocenței pierdute cum e postmodernismul, râsul satisfăcut, plin, la întâlnirea cu diferiți creatori - și cu sine. Mircea Mihăieș știe că totul s-a mai spus (uneori exact în termenii pe care îi folosim), descoperirile, invențiile, pionieratul fiind excluse. Critica va echivala atunci, în mod logic, cu reparcurgerea și reproiectarea unor mari opere diaristice; mai exact, a operelor la persoana întâi scrise de câțiva scriitori de calibru. Pe Mircea Mihăieș nu-l interesează aici jurnalul în
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
o vreme, se ocupase și de teatru, o piesă, Tout pour l'enfant!, fiindu-i pusă în scenă la Théâtre "Antoine" din Paris, în 1913, apoi tipărită și în românește, în 1915, sub titlul Copilul, împreună cu o altă comedie, O invenție ciudată (Luneta magnetică). Tîrziu, prin 1939-1940, dădea la lumină, sub pseudonimul Ave Caesar, broșura Încercări de etimologie. Lucrarea nu e pomenită în articolul mai sus citat, pentru bunul motiv că e de un diletantism evident, cu soluții nu o dată rizibile
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
doar iluzia dată de blocarea receptorilor conștiinței. Iar odată eliberată din acest blocaj, ființa e obligată a se reelabora în temeiul unei noi "table a legii", pentru descifrarea căreia apariția "profetului" e inevitabilă". Menționăm că "eterna reîntoarcere" nu e o invenție nietzscheană, ci reluarea unui motiv al filosofiei grecești pe care l-au ilustrat, între alții, stoicii. Circumstanța că filosoful german nu-i numește pe precursorii săi reprezintă, după cum susține suficient de convingător Borges, în Istoria eternității, un soi de cochetărie
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
bine temperat (I. Dicționar onomastic, 1969; II. Bibliografie generală, 1970) înregistra parodic și specula ludic toate convențiile literaturii epice, într-un dicționar inepuizabil de nume și de opere. Exuberanța construcției estetice se manifestă din plin în amalgamul de narațiuni, în invenția de personaje, în exploatarea unor teme tradiționale (ca, de pildă, dobândirea unei moșteniri), după cum inteligența care gândește posibilul, în contraponderea realului, nu se poate abține de la demistificarea literaturii. în Nesfârșitele primejdii presupune o satisfacție a instaurării convențiilor narative, afișate la îndemâna
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
un mister care i se dezvăluie cu greu cititorului, dar e o probă de inteligență a receptării, adică a lecturii. Fiecare nume ascunde o infinitate de posibilități ale existenței, dintre care se dezvăluie experimental numai două. Vizionăm un spectacol al invenției, al creației de viață, care face presupoziții, combinații și permutări. Calitatea esențială a epicului devine astfel ingeniozitatea. Când două personaje se numesc la fel contează, pentru a le diferenția, codul numeric (codul narativ) personal. Evenimente epice, alăturate neașteptat, se pot
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
zenitul unui parcurs fie fulminant, fie discret, pentru ca în final să înceapă coborâșul, speriați fiind de numărul tot mai mare al epigonilor, dacă nu chiar al imitatorilor. Jazz-ul, se știe, e o poveste cu negri, în timp ce rock-ul e invenția albilor. Ca și muzica savantă, în care nu prea am întâlnit compozitori de culoare. Desigur, e vorba de opțiune. Cum tot de opțiunea fiecăruia ține și îmbrățișarea meseriei de creator. M-am întrebat, adeseori, cine mai are curajul să-și
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]