799 matches
-
te bine pe lângă mine, spuse el. Nu se știe niciodată. Apropo de cartea ta, Shawna mi-a arătat cronica din Harper’s. Shawna. Normal că uita mereu numele ăsta. —Să-l ia dracu’, spuse fiica lui. În mod evident e invidios, pur și simplu. Eu nu l-aș lua în seamă. O străfulgerare de neînțelegere. Harper’s? Cartea apăruse deja. Editorii lui trebuie să fi știut de cronică de câteva zile. Nimeni nu-i spusese nimic. N-o să-l iau, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te Înnebunește chestia asta cu Vietnamul, cu sutele de avioane doborâte de către vietnamezii din nord și cum stă alături de un președinte care luptă Împotriva comuniștilor vietnamezi, de un președinte care luptă Împotriva imperialismului american, de-aia o avea mutra aia invidioasă Ceaușescu. Doar câteva secunde cât Îți trec ei prin fața ochilor ca tu să observi că Nixon e fericit și Ceaușescu invidios, invidios ca ăsta care stă În picioare lângă tine În autobuz și așteaptă să-i dai locul, sau te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Mă făcu curioasă. Crezi că o diferență mare de vârstă poate fi o problemă? Nu numai că nu mai aveam nici un fel de rezerve în ceea ce-l privește pe Danny după nouă jocuri de Perudo, ci eram chiar un pic invidioasă pe Maria, nu că aș fi mărturisit cuiva asta. —Personal, nu cred asta. Nu mai cred asta. Deși cred că mi-ar lipsi toate lucrurile în comun care fac comunicarea ușoară. Nu-mi imaginez viața alături de cineva care când vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
străzii am găsit un mic bar cu sendvișuri care avea câteva mese înăuntru neocupate; era un moment liniștit al zilei. Paul și-a luat una din acele chestii enorme din ciocolată umplute cu alune și biscuiți și l-am privit invidioasă cum o mănâncă în timp ce eu mă jucam cu o sticlă de apă minerală. — Ce voiai să îmi spui? Paul m-a fixat cu ochii lui albaștri. Era îmbrăcat într-un pulover imens cu o vestă de piele întoarsă pe deasupra, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Este mult prea frumoasă meseria de actor, ca s-o murdărești!”. Corect! Cu toate astea, după cum s-a văzut, mulți cred contrariul... Un titlu spiritual, dintr-un ziar :” Europa este un biet continent, România este o lume!”. Sunt un pic invidios că nu mi-a venit mie, ideea; dar dacă aș fi scris-o eu, aș fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ciobanu, Colea Răutu (născut Rutkovski!), Mihăilescu-Brăila, Amza Pellea (care, zice Furdui, nu numai că nu fusese exterminat de Ceaușescu, cum insinua un zvon, dar chiar Își dorea să devină... membru În C.C.! p.231), Tudorel Popa, A. Teică, Ludovic Antal („invidios, turnător”p.235), Fănuș Neagu, Petre Bărbulescu, Richard Oschanitzky (excelent portretizat, cu dragoste și cîntărire a cuvintelor !), Petre Țuțea, Cioran, PÎcă, Săraru, Paler, Tudor George, mari artiști străini - M. Jarov, VÎsoțki, Liubimov, E. Samoilov, Oleg Strijenov, Ulanova, dar și politicieni
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică de parcă ar crește-n copaci - așa zice invidiosul de taică-meu -, mă șterg până mi se înroșește găurica aia mică de-ajunge ca o zmeură, dar, oricât de mult mi-aș dori să-i fac pe plac maică-mii și, la sfârșitul fiecărei zile, să arunc la coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Lotti, refăcută complet, părăsise de două săptămâni clinica, purtând cu ea, totuși, o anume spaimă și o grea suferință. Poate că fusese doar victima unei imaginații hipohondrice și nu vedea decât curse întinse de cele două femei, mai mult decât invidioase. Le percepuse însă de la început ca pe dușmanii vieții ei și da, asta-i dădea o teamă îngrozitoare și profundă. Deocamdată însă, viața lor era plină de pasiune și de fericire. Navigau pe ape liniștite ale Mediteranei. Oare ce le-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
supus legilor lui. Oamenii, care prin autodisciplină, respectă legile Naturii și a ciclurilor ei și acționează pozitiv, prin gândurile, cuvintele și acțiunile lor, obțin, ca efect, starea de sănătate, fericire și bună stare. Oamenii cu atitudini negative: supărăcioși, mâhniți, răi, invidioși, lacomi, avari, egoiști, fricoși, care urăsc, etc., împiedică (opresc) circulația energiei vitale prin ei și devin bolnavi, au necazuri și trăiesc în sărăcie. Puterea de vindecare a oamenilor există în ei și poate fi declanșată prin relaxare, prin respectarea legilor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fost mică. Mai învățasem ceva. - Știi „țurca”? l-am întrebat. - Da, dar tu cum o știi? Atunci am luat din curte o bucățică de lemn și am scos briceagul din buzunărașul din față. La vederea acestuia, mă urmărea cu priviri invidioase cum îl deschid, eram mândru și savuram gestul pe care-l lungeam în timp, era un briceag frumos, cu plăsele din os, al lui tata, și am început tacticos să fac o țurcă, o bucățică dreptunghiulară de lemn ascuțită în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
s-au perindat fel de fel de cunoștințe, dar nu m-am apropiat de nimeni, pentru că nu meritau prietenia mea. Omul se cunoaște de la sine, nu-i nevoie să-l pipăi cu privirea și simțirea prea mult. Erau interesați, egoiști, invidioși, chiar răutăcioși, închiși la suflet. Iar prietenia adevărată este sfântă, are micile ei legi, care constau în cuget curat, înțelegere, bunătate, devotament, chiar sacrificiu, când este nevoie. Țuți îndeplinea toate aceste calități. Nu a ascuns față de mine niciodată nimic, ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
logodit cu mama mea, care, datorită tatălui meu, Îi fusese furată. Cel care lua banii de răscumpărare era fostul seminarist, care se Însurase apoi cu sora lui Milton, Zoë, o hotărâre care Îl condamnase la o viață plină de comparații invidioase, cu Zoë care-l Întreba tot timpul de ce nu investise la bursă În acțiuni, când o făcuse Milton sau de ce nu cumpărase aur când o făcuse Milton sau de ce nu pusese bani deoparte În Insulele Cayman, așa cum făcuse Milton; o alegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clipă, ni s-ar oferi și nouă, ăstora mici, dreptul de a decide ce e adevărat sau fals în privința unor întâmplări din viața de copii a ălora mari (exemplu: Filip + Alexandra Ștefănescu; Filip + tovarășa Ulărescu). În concluzie: frații mici sunt invidioși pe cei mari; frații mici și cei mari nu pot fi niciodată egali; toate astea au legătură cu Știm și Ștam. Și cum naiba să nu aibă? Ce garanție am eu, ca frate mai mic, că Filip n-o să amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe furiși, Tony Pavone avea să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o femeie pedantă, suficient de frumoasă. „Ce o fi găsit la țiganul ăsta? Mai urât decât „Scaraoschi” și, fără un picior? Unii oameni invidioși bârfeau vrute și nevrute. Amorezat de gingășia și frumusețea persoanei, Gică picior de lemn, se Însurase cu ea, cunoscând’o În casele de toleranță... Dar, În ciuda acestor bârfitori, femeia cu nimic nu se deosebea de o adevărată doamnă. Evident, suficient de distinsă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unui scandal ce va lua proporții catastrofale! Iar Gică picior de lemn, nu scotea o vorbă. Privirea lui, În care se putea observa - ură și deznădejde - te făcea să simți, picături de sudoare rece pe șira spinării...!! Cei doi gansteri - invidioși - priveau duios la amicul lor, cu ură la Doctor, așteptând semnalul convențional În care Doctorul se va putea numi „Norocos”, numai dacă va reuși să scape În viață...!! Fără a scoate un cuvînt, Gică picior de lemn Îți aprinse o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puterea, s-a răzbunat...!”. „Îmi pare rău dar, vă contrazic...opinie Tony Pavone. După părerea mea, evreii nu sunt zgârcciți, dumnealor fac economie și nu risipesc necontrolat banii, Încercând din puțin să facă mult. De fapt, nu trebue să fim invidioși deoarece să zicem: dacă eu găsesc În drum 100 lei, fug repede la cârciumă și fericit Îi ofer cârciumarului, contra costul celor câteva pahare cu - Poșircă*În timp ce el evreul, dacă găsește și el 100 lei, merge și-i depune la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pescuitului Florin L|Z|RESCU Pe cât de buni scriitori sunt frații Florian, Filip și Matei - băiuțeii -, pe-atât de pescari. În timp ce succesul lor pe tărâmul literaturii mă bucură, cel de pe apele patriei noastre mă face, trebuie să recunosc, o țâră invidios. În ultima vreme vorbesc destul de des cu Filip pe net și, cum fotbalul e în sezon mort, am deschis sezonul la discuții despre pescuit. Băiuțeii au povești din alea cu pești de la trei kile bucata în sus (până pe la vreo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Aurichii, ca un câine de un lanț scurt. O trăsură luxoasă trecu pe lângă ei, și o mână le făcu un mic semn. Abia după ce trăsura era departe, Felix își dădu seama că era Otilia, împreună cu Pascalopol. Aurica spuse cu glas invidios: - Ai văzut? Pascalopol o plimbă în fiecare zi și-i dă fel defel de cadouri. Ce noroc! Ce-o fi văzând Pascalopol la Otilia? Felix rămase încruntat, mai mult de informațiile asupra raporturilor dintre cei doi. Aurica înțelese altfel. - Oare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
consecințelor. Trebuie împiedicat și moș Costache, observă Stănică. Aglae făcu un gest de dispreț. - Costache se uită numai în ochii ei. E în stare, Doamneiartă-mă, de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi. Era ca și când ar fi stabilit o comparație între Titi și el. Felix se simți umilit, înșelat din nou în sentimentele lui față de femei. Se scrută bine și-și mărturisi că-i era ciudă pe Titi, că era gelos și invidios. Își zise la început că era cuminte să nu se amestece în chestiunea aceasta. Dar apoi, reprezentîndu-și noua situație, văzu că e mai grea. N-ar fi putut da niciodată ochii cu Titi și ceilalți fără a avea un sentiment
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plată, predestinată părăsirii, Aurica, fata care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică, puterea de a zugrăvi în detaliu un mediu, după
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poate lua un puls real al vieții artistului plastic naiv din România, cu problemele și cu bucuriile lui de-a lungul timpului, chiar dacă calitatea scrisului nu este de cea mai bună calitate „bătăliile” pe care le-a dus cu oamenii invidioși și răutăcioși (aceștia din păcate nu sunt puțini deloc) având convingerea că această colaborare va continua mult timp de acum înainte, legăturile puternice dintre noi creând și „produse” culturale de o calitate deosebită, după părerea mea. Pe muntele Semenic am
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
o vreme cășunase pe domnul Ialomițeanu : că prea e abil, că până la urmă s-a aranjat și cu comuniștii, că de unde i se dă așa ușor viză la plecări și lui, și nevestei... Lucruri care sunt spuse îndeobște de oamenii invidioși... Te rog, la mine să nu vii cu asemenea porcării, numai ca să mă ții pe mine închisă în turnul de fildeș - i-am retezat-o ! Tot de la voi îl cunosc, din casa mamei tale, și ce rău facem că ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zona de extindere. Colegele lui de birou pot fi găsite. Au probleme care reclamă prezența lor în fața hîrtiilor și lîngă telefon. Printre ele, Tamara. Frumoasă la chip și cu suflet ales, neumbrit vreodată de gesturi mărunte, ori de răutăți egoiste, invidioase, ba dimpotrivă, extrem de generoasă, Tamara știe să păstreze un aer de colegialitate în întreg biroul, chiar și atunci cînd șefa serviciului lipsește și trebuie să-i țină locul. La fiecare trecere a lui pe aici, Mihai e asaltat cu întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
băutura, darling... Iertați-mă, domnule, termin numaidecît: oamenii ăștia, În pofida opiniei generale, care nu e și a mea, Îți rămîn profund recunoscători, oricît de puțin ai putea să faci pentru ei... Darling, Julius, nu-ți mai roade unghiile... Nu sînt invidioși și nu se poartă necuviincios. Trebuie numai să știi să-i tratezi cu blîndețe și să nu-i faci să simtă mila... mila care te Îndeamnă să-i ajuți. Trebuie să știi să-i tratezi cu blîndețe, să le arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]