1,547 matches
-
20 drept un tiqqun. Dintre exegeții evrei medievali, Rași, Radaq, Ibn Ezra și Levi b. Gerșom socotesc că avem de-a face cu un tiqqun soferim, deși Ibn Ezra are unele rezerve în sensul unei astfel de abordări a versetului Iov 7,20. Majoritatea sunt însă de acord că varianta originală a fost iylu, „ți-am ajuns povară”, modificarea operată de către scribi constând doar în eliminarea lui k sofit (final). 2.5. Ittur soferimtc "2.5. Ittur soferim" Talmudul babilonian (Nedarim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cuvintelor marcate de accente, ținând cont de numărul de silabe, de poziția cuvântului în frază, de poziția accentului etc. În textele tradiției tiberiene, cele 21 de cărți în proză ale Bibliei ebraice, la care se adaugă începutul și sfârșitul cărții Iov (1,1-3, 2; 42,7-17), prezintă un sistem de accentuare deosebit de cel întâlnit în cartea Psalmilor, în Iov și în Pildele lui Solomon. Între cele două sisteme de accentuare există diferențe considerabile, în sensul că accentuarea poetică este mai complicată
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
etc. În textele tradiției tiberiene, cele 21 de cărți în proză ale Bibliei ebraice, la care se adaugă începutul și sfârșitul cărții Iov (1,1-3, 2; 42,7-17), prezintă un sistem de accentuare deosebit de cel întâlnit în cartea Psalmilor, în Iov și în Pildele lui Solomon. Între cele două sisteme de accentuare există diferențe considerabile, în sensul că accentuarea poetică este mai complicată, permițând mai multe variații decât accentuarea prozaică. Și în textele tradițiilor palestiniană și babiloniană întâlnim sisteme diferite de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cuvânt scris ca un întreg, trebuie citit ca și cum ar fi două cuvinte separate (Fac. 30,11; Ieș. 4,2; Deut. 33,2; Is. 3,15; Ier. 6,29; 18,3; Iez. 8,6; Ps. 9,10; 54,16; 122,4; Iov 38,1; 40,6; Neem. 2,13; 1Cron. 9,4; 27,12). 3.7. Principalele lucrări masoreticetc "3.7. Principalele lucrări masoretice" La început masoreții își inserau notele pe marginile manuscriselor, la sfârșitul cărora se afla masora finalis, o colecție
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1Rg. 1,9) și hlkaw, „și mănâncă” (Fac. 27,19). În plus, așa cum rezultă din ediția lui S. Frensdorff 4, lista cu numărul 4 prezintă cazurile în care un cuvânt este prefixat de kaf și de bet; de exemplu, bwyak (Iov 34,7) și bwyab (Iov 32,2). Lista cu numărul 341 prezintă cele 8 versete care conțin mai întâi awhw (și el), iar apoi awh (el), iar lista cu numărul 356 prezintă cele 12 versete ale Bibliei ebraice în care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și mănâncă” (Fac. 27,19). În plus, așa cum rezultă din ediția lui S. Frensdorff 4, lista cu numărul 4 prezintă cazurile în care un cuvânt este prefixat de kaf și de bet; de exemplu, bwyak (Iov 34,7) și bwyab (Iov 32,2). Lista cu numărul 341 prezintă cele 8 versete care conțin mai întâi awhw (și el), iar apoi awh (el), iar lista cu numărul 356 prezintă cele 12 versete ale Bibliei ebraice în care cuvântul <g (de asemenea) apare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cursul secolului al X-lea, dus în Egipt, pentru ca mai apoi să ajungă la Alep, unde s-a păstrat într-o sinagogă sefaradică. Codex Aleppo conține toate cărțile Vechiului Testament. Pe fiecare pagină se află trei coloane, excepție făcând cărțile Iov, Pildele lui Solomon, Psalmii și alte câteva pasaje poetice care sunt scrise pe două coloane. Fiecare coloană are 28 de rânduri, dimensiunile unei file fiind de 33x26,5 cm. Din nefericire, o parte a acestui text a fost distrusă de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
duritate uimitoare: să și cedeze copii, să accepte umilința de a fi retrogradată din poziția de soție și de a se întoarce în casa părintelui ei. Femeia se dovedește de o puritate exemplară, suferind ca o martiră, ca un veritabil Iov, toate nedreptățile venite asupra-i. Este un model demn de urmat, căci femeii în epocă i se cerea, ca de altfel până într-o perioadă târzie, o supunere desăvârșită. Dante Alighieri încheiase Divina Comedie cu imaginea apoteotică a divinității, ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îi place să interpreteze, îi fac plăcere mai ales propriile cuvinte și propriile argumentări.”387 De la partener se cere mai multă flexibilitate, îngăduință și generozitate. Bărbatul ideal ar trebui să apară în ipostaza de miel sau să fie un veritabil Iov: răbdător, blând, supus. Falsa modestie și nuanțele ironice nu lipsesc: „Pe soață soțul cade-se s-o-mpace;/ Din doi să ierte unul, n-ai ce-i face,/ și fiindcă tot bărbatu-i mai mintos/ Îndură tu, c-așa-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
10), îi 777 S. H. Rigby, op. cit., p. 155. (trad. n.) 778 Ibidem, p. 156. 779 Ibidem. 780 Ibidem. 213 revine meritul de a conlucra cu voința divină, dovedindu-și credința prin faptele proprii, ca celebrele personaje biblice Avraam sau Iov.781 Diacul, unul dintre cei care au decis să pornească în veselul pelerinaj spre Canterbury și să se supună convenției rostirii unei povestiri pe cale, răspunde cu aplomb la provocarea lansată de târgoveața din Bath, propunându-și să-i ofere o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îi dăruie înapoi cei doi copii, pe care îi ținuse departe. Virtuțile personajului feminin au făcut posibilă transformarea lui într-un simbol 803, iar întreaga poveste, ca și celelalte analizate precedent, poate fi privită drept o alegorie: Grizilda este un Iov feminin, imagine a răbdării evlavioase și smerite, iar Valter - prototip al divinității care pune la încercare vrednicia supușilor săi („Sunt numeroase indicii în povestire care ne duc cu gândul la faptul că Grizilda ar reprezenta sufletul creștin sau Biserica în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să fie În cadrul lui un personaj În jurul căruia pivotează Întreaga acțiune. Nu este deloc greu să recunoaștem În ea ipostaza evreiască a Înțelepciunii (Hokmah, Sophia În Septuaginta) care apare În multe scrieri cuprinse În Tanakh, de pildă În Cartea lui Iov, unde se spune că ea există dinaintea lumii. În Cartea Proverbelor 1-9 i se acordă un loc de seamă, ca Demiurg-auxiliar al lumii și ca Încîntare a lui Dumnezeu, „zburdînd fără Încetare Înaintea lui și zburdînd pe fața pămîntului, găsindu-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
toate lucrurile vizibile, inclusiv stelele. El este divinitatea din Vechiul Testament, pe care albigenzii Îl resping, cu excepția celor șaisprezece cărți ale Profeților, a Psalmilor și a celor cinci cărți ale lui Solomon. Unii dintre ei mai acceptă totuși și cărțile lui Iov și Ezdra. Dumnezeu este autorul unei Împărății incoruptibile, cu ceruri proprii, cu Soarele, Luna, stelele și cele patru elemente ale ei. Ființele umane cerești - ale acestei Împărății - au, ca și noi, trup, suflet și spirit, Însă spiritul lor nu sălășluiește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este un Înger, trupul MÎntuitorului este imaterial, aparent; MÎntuitorul n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm bogomil). Minunile sale nu sînt adevărate. Toți Patriarhii și Ioan Botezătorul au fost În slujba Diavolului, care este autorul Vechiului Testament, cu excepția cărților lui Iov, a Psalmilor, a lui Solomon, a Înțelepciunii, a Ecleziastului și a celor șaisprezece Profeți. „Ei propovăduiesc că lumea aceasta nu va avea sfîrșit, că Judecata de Apoi a și avut loc și nu se va mai repeta, că Iadul, focul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
frazare à la Jacques Prévert (Lecția despre cub, Lecția despre cerc, Pușca); în niște voioase Strigături se întrevede Miron Radu Paraschivescu din ale lui Cântice țigănești. Atras de toate, îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi rețin intresul, momentan, Camus, Kafka, Truman Capote, Salinger și alții; la lectura scrierilor lui Cantemir și Neculce exultă; concomitent, întâmpină cu afecțiune pe Ienăchiță Văcărescu, pe Cârlova și Bolintineau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
l-a izgonit din rai / pentru suprarealism..." Meșterul Manole, arhitectul, se lasă jertfit, cerând să se prăbușească singur de pe propria-i zidire, fiindcă: "Așa cere tradiția". Din unghiuri schimbătoare, se fac aluzii (într-un volum ori altul) la Ulysse, Laocoon, Iov, Don Juan, la celebrități ca Zenon, Seneca, Ovidiu, Dante, Edgar Poe și alții în partituri cu alte rezonanțe decât cele știute. Tot țesând la pânza ei, Penelopa, îmbătrânită, a devenit "zgripțuroaică", probozindu-l pe Ulysse întors în sfârșit acasă. Lui Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pierdu cheile la începutul lumii" (Un gorgan de pământ). O stea-băiat și o stea-fată nasc planete iluzorii, tărâmuri pustii: "Iubita mea, iubita mea, noi, o stea dublă..." Clopote înalte vestesc ritmic Marea Trecere. După stingerea celui din urmă fiu, biblicul Iov începe să se convingă că "moartea de-acum / e singura lui tovărășie". Amintirea poetului (Nicolae Labiș) "împrăștiat pe străzile orașului" dă curs tristeții. Locuim în tragic, moartea fiind consubstanțială vieții. "Cu fiecare zi pruncul nostru e mai aproape de moarte" (Copilul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Occident. Mai târziu va sprijini domniile fraților săi, Gavril și Moise Movilă, după ce, la un moment dat, dorise pentru sine tronul Moldovei. Prestigiul ascendenței voievodale, sprijinul nobilimii poloneze, solida sa cultură umanistă cu deschideri occidentale și legăturile privilegiate cu mitropolitul Iov Borețki de la Lavra Pecerska din Kiev au determinat alegerea sa, în 1627, ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
acesta se separă de structurile laice. Pornind de la cele trei trepte descrise de sfântul apostol Pavel în Epistola către Corinteni 41: cei căsătoriți, cei văduvi și cei necăsătoriți și de la pasajul Profetului Iezechiel 42 în care sunt prezentați (Noe, Daniel, Iov), Grigorie cel Mare i-a împărțit pe creștini în trei categorii: conjugali (cei căsătoriți), continentes (religioșii), predicatores (preoții seculari)43. Ca urmare a acestor clasificări și a diferențelor dintre modul de a trăi și a aprofunda spiritualitatea s-a realizat
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Mănăstirii Cernica În timpul ultimilor 20 de ani din viață. Donația sa, În valoare de 3000 de lei, efectuată În anul 1891 este În contul catedrei de oftalmologie de pe lângă Universitatea din București. În același spirit, fostul egumen al Mănăstirii Văcărești, Arhidiaconul Iov lăsa la 18 iunie 1856 suma de 20 000 de lei școlilor naționale. De asemenea și averea Episcopului Buzăului, Inokentie Kitzulescu (1819-1893), fost bursier la Universitatea din Pesta; director al seminarului Mitropoliei Ungro-Vlahiei din București, egumen la Mănăstirea Dealul, „câștigată
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Monica Marghetici (Marţincu) () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93538]
-
în întreaga lume creștină. Urmând metoda lui Chateaubriand de a reliefa sublimarea spiritului creștin în paralelă comparativă cu spiritul antic, Guyau găsește că anumite episoade din Odiseea nici pe departe nu se pot compara cu anumite pasaje din Cartea lui Iov. Psalmii, zice el, au fost poesia care a hrănit Evul Mediu. Geneza și Cântarea Cântărilor, Isaia și Ezechiel au înrâurit atâția scriitori moderni. Biblia „a transformat încet încet literatura și printre multe alte calități, a introdus elemente de realitate puternică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Biblie și în viața religioasă. Gândiți-vă, bunăoară, la potop, la prăbușirea Sodomei și Gomorei, la aparițiile diavolului, la chinurile în mii de chipuri ale martirilor, la descrierile și reprezentările iconografice ale iadului, la unele viziuni apocaliptice, la istoria lui Iov și la nenumărata ei iranspunere în artă, la plăgile Egiptului, la distrugerea catedralelor sub bolșevism, la profanarea și arderea moaștelor în Spania, la ziua groazei celei mari de la sfârșitul lumii. în toate aceste cazuri, invazia sublimului în suflet e atât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca să zic așa, și merg împreună cu ele. Acestea sunt cărțile istorice, ce conțin epocile și ordinea faptelor. Sunt și alte cărți, dintr-o altă categorie, ce nu aparțin nici unei scrieri istorice și nici între ele nu se corelează, cum este Iov, Tobias, Esther și Judith, cele două cărți ale Macabeilor, cele două ale Esdrei, care par mai degrabă a urma acelei serii istorice încheiate la Domnii și la Paralipomene. Apoi Profeții, în care există o carte a lui David: Psalmii, trei
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ce să fac? Cum să-mi păstrez libertatea față de ei, înțelegănd prin libertate lipsa oricărei convulsii interioare, lipsa oricărei condiționări de ură ? Cum să mă feresc de închidere, de împuținare și uscăciune? Ajută-mă Doamne să-mi însușesc învățătura lui Iov: să-i proiectez și pe ei în planurile Tale absolute, care mie îmi scapă, dar pe care, chiar neințelegăndu-le, trebuie să doresc să le accept cu supunere (sunt și ei creaturile Tale) și cu dragoste de Tine.” Acest fragment de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
poemul în proză Poezia murise). Mai publică Ecaterina Cerchez, Miron Grindea, Eugen Ionescu-Darzeu. Printre autorii de poezii se numără Cincinat Pavelescu (cu versuri scrise, în cea mai mare parte, în timpul șederii sale la Chișinău), Donar Munteanu, Constantin Nani (Cernăuți), D. Iov (Soroca), C. Ignătescu-Jap. Un număr conține un schimb de epigrame între Cincinat Pavelescu și Constantin Argetoianu. Notabil e și articolul Alexandru Davila și teatrul românesc, semnat de Ludovic Dauș, director al Teatrului Național din Chișinău. I. Dg.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290115_a_291444]