KorAP: Find »[drukola/base=ipotești & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...57 >

1,407 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866

de aici. Se angajează, deci, sufleor în trupa Tardini-Vlădicescu, pleacă la Cernăuți din nou și, apoi, prin Botoșani, în țară. Numai că dorul îl trage iarăși spre casă. Se angajează practicant la Comitetul permanent. În vara lui 1865 pleacă de la Ipotești cu Matei, fratele său, să viziteze Dumbrăvenii pe care-i știa mai mult din povestirile părinților. În iarnă e din nou la Cernăuți, având grijă de biblioteca gimnaziștilor, stând în gazdă la Aron Pumnul. Dorul îi cutremura sufletul. Mai târziu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
pe care-i știa mai mult din povestirile părinților. În iarnă e din nou la Cernăuți, având grijă de biblioteca gimnaziștilor, stând în gazdă la Aron Pumnul. Dorul îi cutremura sufletul. Mai târziu îi va zdruncina nervii. Cu gândul la Ipotești, scrie Din străinătate. În anul următor a fost o secetă cumplită. În iarnă, împinși de foame, Ioan Iminovici și cumnatul său, Procop Smocot, vin să ceară ajutorul rudei lor, căminarul. Și ne-a luat fratele George și ne-a dat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
drumul cel mare-mpărătesc80, după ce a trecut pe la mormântul celor dragi. La Blaj, când l-a găsit pe Grigoriu Dragoș singur și trist, părea că tânjește deja după locurile de unde plecase, întrucât pe cartea oferită acestuia se iscălește: M.G. Eminescu din Ipotești 81. Despărțindu-l de casă, drumul către Blaj i-a creat în schimb o punte spre altă lume. De-acum înainte va mai veni la Ipotești sporadic. O dată, în iulie 1869, când s-a împăcat, probabil, cu tatăl său. Acum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
după locurile de unde plecase, întrucât pe cartea oferită acestuia se iscălește: M.G. Eminescu din Ipotești 81. Despărțindu-l de casă, drumul către Blaj i-a creat în schimb o punte spre altă lume. De-acum înainte va mai veni la Ipotești sporadic. O dată, în iulie 1869, când s-a împăcat, probabil, cu tatăl său. Acum erau oameni în toată firea amândoi și puteau discuta: Mihai publicase versuri, era apreciat și cunoscut. Și căminarul e posibil să-și fi schimbat părerea; cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
amintește că în anul următor a fost cu Mihai la o vânătoare de rațe. Ținea minte bine, căci avea drept reper izbucnirea războiului franco-german. Aici și atunci va fi scris Eminescu Făt-Frumos din lacrimă. Nunta Aglaiei are loc tot la Ipotești, dar Eminescu nu poate participa. Era vreme de iarnă (1 ianuarie 1871). În schimb, va trece pe acolo vara, prin iulie-august, de unde îi va scrie lui Maiorescu. Era în febra pregătirii serbării de la Putna. În 1872, stă mai mult acasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
E plin de vervă și de veselie. Petrece cu Toma Micheru și cu soră-sa, Natalița, la Botoșani; pe Toma îl recomandă, printr-o scrisoare, lui Maiorescu, pentru talentul său neobișnuit de violonist 82. Acum va surprinde și în proză Ipoteștii, atât de prezenți în poezie. Sătul, probabil, de larma orașului, reține esențialul: caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea 83. Prin septembrie 1872, după ce a citit la cenaclul societății Junimea Înger și demon, precum și Floare albastră 84, se întoarce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
de prezenți în poezie. Sătul, probabil, de larma orașului, reține esențialul: caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea 83. Prin septembrie 1872, după ce a citit la cenaclul societății Junimea Înger și demon, precum și Floare albastră 84, se întoarce la Ipotești cu mândria că Societatea îi acordase un stipendiu de 10 galbeni lunar ca să-și urmeze studiile la Berlin. Vine acasă cu o realizare de care s-a bucurat, probabil, în sfârșit, și căminarul. Când venea vara în vacanță de la Wienna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
pe țărani...85 Va mai veni apoi în toamna lui 1874, prin octombrie, pentru cinci zile, în postura de director al Bibliotecii din Iași (tot fără bani, însă), ca să lămurească datoriile lăsate de Șerban după moartea acestuia la Berlin. În Ipotești găsește o răvășeală totală; căminarul era plecat după Aglaia și Harieta, pe care le crezuse pierdute prin lume, cheltuind cu această ocazie vreo 3000 de florini, venitul său pe trei ani. Poetul nu putea să lămurească totul printr-o scrisoare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
epistola ar fi găsit-o pe mama singură și i-ar fi cauzat o supărare cumplită, fără ca, cu toate acestea, să poată ajuta cu ceva86. În ianuarie 1876 își ia din nou un concediu de zece zile87 și vine la Ipotești, alarmat probabil de boala mamei. Pleacă zdrobit și se va întoarce la 15 august pentru înmormântare. Va sădi acolo un tei care stă și azi drept căpătâi mormântului ei. Chiar a doua zi, pe 16 august, scrie, pe spațiul liber

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
meu gând?/ Părea că te-am uitat,/ Că n-oi mai auzi/ Că-mi amintești v-o zi/ Din viața mea de sat !88. Nu mult după aceea va scrie elegia O, mamă... Moartea mamei continuă șirul durerilor legate de Ipotești. Din păcate, nici aceasta nu a fost ultima, căci, în februarie 1878, tatăl a fost nevoit să vândă moșia. Pierdut e totu-n zarea tinereții/ Și mută-i gura dulce-a altor vremi 89. Îi rămâne doar să reflecteze, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Să mă culc cu fața-n sus/ Și să dorm, dormire-aș dus...90. Se ridică însă și de această dată. Face eforturi disperate să împrumute bani ca să salveze moșia. Cuprinzând partea cea mai frumoasă din existența sa întâia iubire Ipoteștii trebuie să fi fost scumpi lui Eminescu, care, toată viața, s-a temut ca bătrânul să nu-i înstrăineze 91. Banii îi va aduce, probabil, după dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare din lași, deci după 5 iunie 1883. La

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
5 iunie 1883. La 8 ianuarie 1884, îl părăsește tatăl, în vârstă de 72 de ani. Apoi, vine altă nenorocire: pe data de 7 martie 1884, Nicu se împușcă. Cu 11 ani în urmă o făcuse și Iorgu, tot la Ipotești. Moartea lui fusese tăinuită de familie, dar Mihai o știa, desigur. Unde mai încăpea atâta suferință? Universul real al Ipoteștilor se îndepărtează din ce în ce mai mult; totul se proiectează, încet-încet, în poveste: e mult de-atunci, Harieta, de când eram copii mici de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
pe data de 7 martie 1884, Nicu se împușcă. Cu 11 ani în urmă o făcuse și Iorgu, tot la Ipotești. Moartea lui fusese tăinuită de familie, dar Mihai o știa, desigur. Unde mai încăpea atâta suferință? Universul real al Ipoteștilor se îndepărtează din ce în ce mai mult; totul se proiectează, încet-încet, în poveste: e mult de-atunci, Harieta, de când eram copii mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate pe lumea asta...92 Poate că povestea este partea cea mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Bucovina, 1933, p. 139. 34 Cultul ortodox din județul Botoșani, 1906, p. 222. 35 Ibidem. 36 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 76. 37 Augustin Z.N. Pop, Noi contribuții..., ed. cit., p. 53. 38 Păstrând proporțiile, nici astăzi Ipoteștii nu-s prea mari. Comuna, desigur, este mai întinsă, având în componență satele Ipotești, Cătămărăști Deal, Cătămărăști Vale, Manolești, Baisa, Stâncești, Cucorăni, Cervicești. Ea se numește Mihai Eminescu, dar centrul de reședință este la Ipotești, rămas cu numele său vechi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Ibidem. 36 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 76. 37 Augustin Z.N. Pop, Noi contribuții..., ed. cit., p. 53. 38 Păstrând proporțiile, nici astăzi Ipoteștii nu-s prea mari. Comuna, desigur, este mai întinsă, având în componență satele Ipotești, Cătămărăști Deal, Cătămărăști Vale, Manolești, Baisa, Stâncești, Cucorăni, Cervicești. Ea se numește Mihai Eminescu, dar centrul de reședință este la Ipotești, rămas cu numele său vechi. În recensământul din anul 1987 sunt înregistrați 6500 de locuitori, cuprinși în 2200 de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
38 Păstrând proporțiile, nici astăzi Ipoteștii nu-s prea mari. Comuna, desigur, este mai întinsă, având în componență satele Ipotești, Cătămărăști Deal, Cătămărăști Vale, Manolești, Baisa, Stâncești, Cucorăni, Cervicești. Ea se numește Mihai Eminescu, dar centrul de reședință este la Ipotești, rămas cu numele său vechi. În recensământul din anul 1987 sunt înregistrați 6500 de locuitori, cuprinși în 2200 de familii. Ipoteștii singuri adună, în cele 200 de case, 250 de familii, adică 570 de persoane. În timpul recensământului din 1772-1774, Ipoteștii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Deal, Cătămărăști Vale, Manolești, Baisa, Stâncești, Cucorăni, Cervicești. Ea se numește Mihai Eminescu, dar centrul de reședință este la Ipotești, rămas cu numele său vechi. În recensământul din anul 1987 sunt înregistrați 6500 de locuitori, cuprinși în 2200 de familii. Ipoteștii singuri adună, în cele 200 de case, 250 de familii, adică 570 de persoane. În timpul recensământului din 1772-1774, Ipoteștii făceau parte din ținutul Hârlău, ocolul Coșulii, și avea 15 case cu 20-24 de familii. 39 Ion Vasiliu, Monografiile comunelor rurale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Ipotești, rămas cu numele său vechi. În recensământul din anul 1987 sunt înregistrați 6500 de locuitori, cuprinși în 2200 de familii. Ipoteștii singuri adună, în cele 200 de case, 250 de familii, adică 570 de persoane. În timpul recensământului din 1772-1774, Ipoteștii făceau parte din ținutul Hârlău, ocolul Coșulii, și avea 15 case cu 20-24 de familii. 39 Ion Vasiliu, Monografiile comunelor rurale. Monografia comunei rurale Cucorăni, județul Botoșani, 1904, în Arhivele Naționale, filiala Botoșani, dosar 284/1904, f. 5, 9. 40

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Națională, 1932, p. 24. 42 Ibidem, p. 35. 43 Iosif Antohi, Rolul primilor ani de școală în formarea intelectuală și artistică a lui Mihai Eminescu, [în] "Revista de pedagogie", nr. 6, iunie, 1964, p. 81. 44 I.D. Marin, Eminescu la Ipotești, Iași, Editura Junimea,1979, p. 98. 45 Arhivele Naționale, filiala București, Fondul Ministerului Cultelor și Instrucțiunei Publice Moldova, dosar 233/1849-1858, f. 14 și f. 88. 46 Idem, dosar 263/1850, Acta pensionului D-sale Ladislau Ferderber din Botoșani, f.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
77 Petru Rezuș, Mihai Eminescu, București, Editura Cartea Românească, 1983, p. 36. 78 V. Gherasim, În satul Eminovicilor, [în] Eminescu și Bucovina, ed. cit., p. 625. 79 Scrisoarea Aglaiei Eminovici către Titu Maiorescu, Cernăuți, 8 iulie 1889, în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 37. 80 Mihai Eminescu, Opere VII, ed. cit., p. 202. 81 I.D. Marin, op. cit., p. 135. 82 Apud Andronic N. Țăranu, Cum l-am cunoscut pe Eminescu, [în] "Revista Moldovei", III (1923), nr. 2-4, p. 14-17. 83 Manuscrisele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
Eminescu, [în] "Revista Moldovei", III (1923), nr. 2-4, p. 14-17. 83 Manuscrisele Mihai Eminescu, vol. II, Partea întâi (Ms. 2255), Ediție coordonată de Eugen Simion, București, Editura Enciclopedică, 2005, f. 162. 84 Prescripte verbale ale Societății Junimea, [în] Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 424. 85 Vezi Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare..., ed. cit., p. 266. 86 Ibidem, p. 203. 87 Mircea Ștefan, Mihai Eminescu revizor școlar, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1956, p. 277. 88 Mihai Eminescu, Opere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
R.S.R., 1963, p. 124. 91 G. Călinescu, op. cit., p. 67. 92 I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, vol. IV, București, Institutul de Arte Grafice Bucovina, 1933, p. 140. 93 Manuscrisul 2287, f. 75, Biblioteca Academiei Române, București; fotocopie în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 349. 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... și destinul ei Casa de la Ipotești a intrat și ea în legendă, ca aproape tot ce a atins Eminescu. Pentru ca labirintica ei poveste să poată fi istorisită, este necesară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
vol. IV, București, Institutul de Arte Grafice Bucovina, 1933, p. 140. 93 Manuscrisul 2287, f. 75, Biblioteca Academiei Române, București; fotocopie în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 349. 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... și destinul ei Casa de la Ipotești a intrat și ea în legendă, ca aproape tot ce a atins Eminescu. Pentru ca labirintica ei poveste să poată fi istorisită, este necesară o incursiune care să releve date și fapte, în directă legătură cu ceea ce îndeobște se consideră că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
într-o scrisoare) l-au îndemnat pe Gheorghe Eminovici la datorii de tot felul, așa încât s-a văzut nevoit, în 1848, să închirieze casele din Botoșani și să se mute cu familie cu tot în casa cumpărată odată cu moșia de la Ipotești (în vara anului 1847), cu 4000 de galbeni, tot bani de împrumut. Închirierea s-a făcut doctorului Jianu, pe șase luni, în intervalul 23 aprilie 26 octombrie 1848, iar familia a trebuit să stea, vrând-nevrând, o vară la Ipotești, încasând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
de la Ipotești (în vara anului 1847), cu 4000 de galbeni, tot bani de împrumut. Închirierea s-a făcut doctorului Jianu, pe șase luni, în intervalul 23 aprilie 26 octombrie 1848, iar familia a trebuit să stea, vrând-nevrând, o vară la Ipotești, încasând câștigul din chiria caselor de la oraș12. Faptul este amintit într-un act privind afacerea cu spirt în care căminarul se asociase cu negustorul botoșănean, Moise Michel. La 9 ianuarie 1849, Gheorghe Eminovici încerca să explice Judecătoriei ținutului Botoșani ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]