733 matches
-
autorul american, ci rămâne cantonată în universul rustic. * * * Unul dintre cei mai rafinați (și, concomitent, neînțeleși) prozatori de analiză psihologică pe care i-a dat literatura autohtonă, M. Blecher, instrumentează o (i)realitate coșmarescă în romanul autobiografic 64 Întâmplări în irealitatea imediată (1936), care se deschide cu un epigraf sugestiv din Percy Bysshe Shelley. Ov.S. Crohmălniceanu notează, într-un rând, că "[p]uterea lui Blecher de a ne face să pătrundem cu el într-o "irealitate imediată" vine din arta descripției
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
romanul autobiografic 64 Întâmplări în irealitatea imediată (1936), care se deschide cu un epigraf sugestiv din Percy Bysshe Shelley. Ov.S. Crohmălniceanu notează, într-un rând, că "[p]uterea lui Blecher de a ne face să pătrundem cu el într-o "irealitate imediată" vine din arta descripției minuțioase a banalului până la a-i împrumuta, prin observația concentrată, insistentă, străpungătoare, o transparență derutantă" (1967-1975: I, 546). La rândul său, în studiul său introductiv la antologia de texte avangardiste românești, Marin Mincu precizează că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la realitate, aceasta fiind însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă zbat acum în realitate, țip, implor să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
excepțional, una dintre povestirile în ramă ale lui Hermann Hesse: Biografia indiană, anexată la romanul utopic Glasperlenspiel (1943), în care ni se prezintă evoluția unei persona imaginate de Joseph Knecht, Magister Ludi. Astfel, Dasa ajunge să realizeze inconsistența lumii și irealitatea valorilor materiale în urma experimentării unei vieți consumate într-o clipă din timpul fizic, apte de a-i dezvălui eroului omnipotența iluziei universale (maya). Tot în literatura universală, i se poate găsi un corespondent în nuvela Djoumane (1870) de Prosper Mérimée
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod. Societatea Biblică Interconfesională din România, 1994. Bogdan, Dan. Pe urmele lui Ion Ghica. București: Ed. Sport-Turism, 1987. Blecher, M. Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată. Corp transparent. Corespondență. Ediție îngrijită, tabel cronologic și referințe critice de Constantin M. Popa și Nicolae Țone, prefață de Radu G. Țeposu. Craiova: Ed. Aius și București: Ed. Vinea, 1999. Bolintineanu, Dimitrie. Opere. 11 vol
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Zamfir nu merge atât de departe, însă concede că avem de-a face cu un "[r]oman fără subiect, în care faptele au valoare simbolică sau pretextuală" (2006: 244). În termeni similari se pronunță Nicolae Manolescu, pentru care "Întâmplări în irealitatea imediată este [...] un roman fără subiect" (2000: 562), întrucât "[e]venimentele [...] definesc o condiție, în loc să declanșeze o intrigă" (2000: 562). 65 Majoritatea prozelor fantastice ale lui Lemnaru, proteice și asimetrice, ar merita un ilustrator din specia protosuprarealismului satiric, precum J.J.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
simultan un produs și un exponent al unui anume climat literar situat sub semnul modernității, climat ce a făcut posibilă apariția unor romane precum Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, O moarte care nu dovedește nimic, Întâmplări în irealitatea imediată, Adela etc. El face parte, prin urmare, din generația acelor scriitori frământați de problemele acute ale existenței, generație în care pot fi încadrați deopotrivă Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Gib. Mihăescu sau Max Blecher. În privința categorisirii scrierilor romanești ale lui
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este aceea care nu numai că oferă susținătorilor identității naționale ocazia să-și prezinte cazul unui public mai larg, dar sporesc și atracția unor ideologii antidemocratice, cum este și naționalismul. Condițiile democratice pot testa drastic sentimentul comun al cetățenilor privind irealitatea "realității" și instabilitatea cronică în distribuirea puterii, în așa măsură încît ei tînjesc după restaurarea certitudinii privind "realitatea" prin suprimarea diversității, a complexității și a deschiderii în stat și între stat și societatea civilă. Democrațiile nu ating niciodată un punct
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
o ipoteză monstruoasă și teribilă, ea a fost totuși pe larg practicată de filozofia mai recentă, care a înțeles și dezvoltat idealismul în sens absolut. Dar prin această operație, a ajuns să nege realitatea lucrurilor, așadar să cufunde în abisul irealității, printre "undele leteice ale nimicului etern", întreaga natură cu miriadele de ființe și făpturi care mișună în univers. Dacă ar trebui să fie interpretate astfel, idealismul și nihilismul "ar predica cele mai evidente forme de ateism și nihilism"25. Mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fenomenologiei. Astfel, obiectele pe care conștiința și le imaginează nu sunt cele percepute de aceasta, întrucât ele au o existență de sine stătătoare și îl îndepărtează pe individ de lumea reală. Conștiința imaginativă trebuie să se raporteze la o anumită irealitate, în sensul în care să conceapă neantul realității. Problema corespondenței dintre imagine și realitate este întâlnită în viziunea asupra adevărului, conturată de Ludwig Wittgenstein, conform căruia "adevărul sau falsitatea imaginii stă în concordanța sau neconcordanța sensului ei cu realitatea"102
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lui Tudor Gh. Calotescu pare conectată la fibra genialității marelui sculptor român, în încremenita oază stelară... „Sub alintul palmelor sale / plăPăditoare de lut / în căutarea perfecțiunii / apusul surâde...” (O lacrimă șlefuită) Ca un zbor icaric peste-un timp al unei irealități învăluitoare ni se revelă marile capodopere brâncușiene: „Poarta sărutului... arc de triumf / închinat iubirii” (Brâncuși) „îmbrățLșarea eternă”, „măiastra cosmică / infinitul...” (Recunoștință), „Coloana infinitului.../ adresată cerului”, „Cumințenia pământului” (Brâncuși) etc. Cu gândul la sculptura „6ărutul”, ca într un dans cosmic, ne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
este variabil și depinde de relația lor cu focalizatorul. Acest aspect, între altele, este valorizat în lucrarea lui Aptekar care este puternic auto-re-flexivă sau meta-relativă în acest sens. Băiatul de șase ani din povestirea autobiografică și-ar face probleme privind irealitatea sa dacă ar fi să vadă copilul dublu ficționalizat de pe desenul figurii alegorice căci profesorul de artă, încadrat, îi îndreaptă pe copiii "reali", putti, către acea schiță. Cu fiecare îndreptare, copilul devine mai puțin "real", mai ficțional; de asemenea, din
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de identitate între Trask și el însuși. Tulburător era că între cei doi se manifesta încă o legătură. Nimic altceva nu putea explica senzațiile puternice pe care le simțise și pe care le percepea în continuare: amețeală, impresia de întuneric, irealitatea. Fără îndoială, recepta o parte din fasciculele de energie emise de Creier în direcția lui Trask. Ceva din Trask rămăsese în el și ceva din el, în Trask. Și totuși, dacă Creierul credea că are de-a face cu David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
șocat. Tocmai ieșisem din baie șimi căutam grăbită niște șosete printrun sertar aflat întậmplător prin prejma televizorului. Priveam calmă imaginile, crezậnd ca e vorba de vreun film SF. Am zăbovit minute în șir fără să pot discerne între realitate și irealitate. Nu puteam să-mi cred ochilor... Pur și simplu priveam ecranul, avậnd vaga impresie că am halucinații. Un asemenea dezastru mintea mea nu a putut niciodată imagina, nici măcar pentru regia unui film de groază. Mă gậndeam doar că Dumnezeu ne
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Gore Îi ia apărarea lui Gicu. Sandule, mă doare capul, să nu mai aprinzi bricheta aia cu flacără mov că mă apucă pandaliile. Noi eram o țară normală, cu oameni normali, până ați venit voi, pedeliștii, cu paranormalitatea și cu irealitatea. Acu’ e haos total, unde văd mov mi se taie picioarele și-mi crește glicemia. Mie mi-a fost milă de Geoană, de ce să Îl ataci așa? Până și doamna lui, simpatică foc, a zis că a simțit. Adică dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cel real și cel oglindit În apă. Este surprinsă clipa Întîlnirii dinainte ca ambii fulgi, cel real și imaginea lui În apă, să se topească În lac. Imaginea este ireală, dar poate fi fidelă obiectului Prima trăsătură a imaginii este irealitatea (materială). Imaginea este o dublură inconsistentă a obiectului. Ea poate fi totuși, sub anumite aspecte (nu toate) fidelă obiectului. Un manechin de ceară este Într-un anume fel, adăugînd a treia dimensiune și poate și măsura reală a persoanei, mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sunt și rămân aceleași la toate popoarele din lume” (p. 87). La „spiritualismul înalt” al noțiunilor va ajunge omenirea numai debarasându-se de „egoismul materialist” al formelor particulare de limbă (p. 92). La această concluzie finală duce înlocuirea realității cu irealitatea. Scraba preconizează că într-un viitor foarte îndepărtat omenirea va trebui să renunțe la formele materiale ale cuvintelor pentru a se putea instala complet în sfera spirituală a noțiunilor, unde este „viața eternă”. Deocamdată limba română există, iar autorul găsește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
personajul vorbește cu voce tare pentru el însuși. El nu pare să se adreseze spectatorului. El nu ar putea nici să fie auzit de un alt personaj a cărui prezență pe scenă ar ignora-o. Acest limbaj interior riscă, în irealitatea lui, să distrugă iluzia. De aceea Chapelain, în Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore, indică înlăturarea lui dacă singurul său scop este de a informa spectatorul. "Din partea mea, ceea ce remarcați 37 în afara aspectului absurd al faptului că unii au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea ficțională a lui Eugen Ionescu este, pe de altă parte, perfect autonomă. Fiecare replică, fiecare ipostază a "personajelor" îi subliniază unicitatea, irealitatea, absurditatea. Sinteză superschematizată a lumii la care se vrea raportată, nu mai seamănă cu aceasta decât printr-o translație complicată. Am putea reduce raportul dintre absurditatea caragialiană și cea ionesciană la relația dintre natural și artificial. Caragiale nu se străduiește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lipsit de corespondent recognoscibil în istoria umanității. În legătură cu acest aspect, nu putem susține până la capăt nici teoria lui Nicolae Balotă, conform căreia Urmuz ironizează realitatea 18, nici observația lui George Pruteanu, care susține că "personajele lui Urmuz trăiesc într-o irealitate perfectă"19, într-o lume imaginară, complementară, printr-o totală ignorare a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței fenomenale este, mai degrabă, unul de oscilare derutantă între cele două nivele, și nu de paralelism prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în locul palatelor din Renaștere, lanuri de porumb și copaci. Firește, cântece, firește o veselie vag melancolică, firește flori, atribute indispensabile unui asemenea spectacol. Treptat, însă, mă las contaminat de echivocul comparației cu Veneția sau de amestecul de realitate și de irealitate din atmosfera de chermeză de pe ambarcațiunile cu care ne încrucișăm și nu mai am impresia de exotism ușor caricatural. Poate și din cauza serii, apa întunecată pe care plutim îmi dă o amețeală plăcută. Îndrăznesc, chiar, să cer prăjina cu care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sprijinindu-te de calorifer, și din când în când întorcându-ți capul spre fereastră, Ce vezi afară? Acum stau perplex, adică scriu, și nu știu ce se întâmplă, adineauri am venit la ea, Nu se întâmplă nimic, te fură dorul tău de irealitate, Și iarăși te-a sedus lumina Vermeer, mai vino-ți în fire! Măcar până scapi de cele trei examene plicticoase care te-așteaptă, Auzi?! Și apoi nu uita, Aida! 6 februarie, Cine ar fi crezut, vorbește el în prezent, întrerupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
purtăm ca doi liceeni care au ieșit prima dată singuri la plimbare, ne-a prins seara târziu în Montmartre, și ea era Anne de atunci și eu eram Andrzej-Theo de atunci și acum și-n sufletul meu picura încet o irealitate amară care mă înconjură ca o aureolă neagră, singurul punct fix de care mă agăț cu neomenească sforțare este gândul obscur că nu trebuie să mă prindă toamna la Paris, dar până la toamnă, 19 aprilie, portretul e aproape gata, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]