714 matches
-
în urmă scrisesem pe tablă, mare, „Ziua femeii“, desenasem un soi de flori leșinate, adăugasem niște versuri care preamăreau femeia, mama și așa mai departe. Iar când intrase „tovarășa“, încercasem să o convingem că pe tablă se produsese o chestie irepetabilă și era un sacrilegiu să ștergem și să umplem cu fracții subunitare sau alte chestii de teapa asta. În ziua de „Măcinici“ încercaserăm să repetăm povestea de cu o zi în urmă. Și am umplut tabla cu măcinici rotunzi, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cel care, recunoscând Patria În Limbă, recunoaște că nu este neapărat vorba de fidelitatea față de un loc sau o istorie, sau o colectivitate, ci, mai mult și Înainte de toate, de fidelitatea față de eul nostru profund, Înscris În limbă, față de individualitatea irepetabilă a oricăruia dintre noi, față de singularitatea fiecăruia În destinul colectiv de care, inevitabil, a fost marcat. Cum spune poetul laureat azi, „Asta mi-e fața,/ asta viața./ Astea temele, astea poemele”. Scribul se definește, dintotdeauna și Înainte de toate, prin limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cere Întreprinderea computerizată de distracții a Circului Planetar. Felul cum solitarul Franz Kafka a depășit, fără a depăși, imposibilitățile, supraviețuind nu doar În limba germană a Înstrăinării sale, reamintește Însă epocii noastre fără memorie speranța fără speranță a modelului său irepetabil. Ne-am putea Întreba de ce și cum tocmai Franz Kafka, exilatul esențial, și termenul „kafkaesc”, esențial pentru limba Înstrăinării și exilului, au devenit inseparabile de timpul nostru. Unii ar prefera probabil să creadă, copilărește, că ar fi o dovadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ceea ce e pe pământ se oglindește în organismul omului... Să ne gândim la asemănarea între sistemele planetare și stelare, cu structura atomului, partea infimă din corpul nostru... Omul este o lume în miniatură... un univers. Fiecare om e unic și irepetabil, și în interioritatea sa, omul repetă întreaga evoluție a omenirii. Între similaritate și unicitate, omul este o interfață între lume și el, între lume și cosmos. Între stele și om, există un fir nevăzut, care îl leagă pe om de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dar nu la modul proustian, prea estet pentru ce vreau eu. De altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară dinainte de-a ști cine e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele aparent atât de particulare, de irepetabile, ale unor scriitori: cunosc efectul madlenei lui Proust - anumite bomboane discoidale, roze și buretoase, foarte parfumate, sau sclipirea unei insigne pe pieptul unui trecător m-au făcut de câteva ori să simt puternic emoția reamintirii unor locuri, a reconstruirii unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unei interiorități particulare. Romanul de analiză va păstra, trecând dincolo de romantism în realismul cel mai direct, aceeași înclinație spre încărcarea eroului cu o semnificație simbolică, morală și spre radiografierea mai degrabă a acestei încărcături, decât a sesensibilității lui psihologice unice, irepetabile. Încercarea realismului psihologic este de a așeza personajul sub fataliatea psihologicului, adică a individualității sufletești irepetabile. Generalitatea se limitează la natura relațiilor lui cu lumea și mai ales cu sine însuși. Romancierul creează “un anumit tip de erou care se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aceeași înclinație spre încărcarea eroului cu o semnificație simbolică, morală și spre radiografierea mai degrabă a acestei încărcături, decât a sesensibilității lui psihologice unice, irepetabile. Încercarea realismului psihologic este de a așeza personajul sub fataliatea psihologicului, adică a individualității sufletești irepetabile. Generalitatea se limitează la natura relațiilor lui cu lumea și mai ales cu sine însuși. Romancierul creează “un anumit tip de erou care se repetă: o structură puternic meditativă, aptă să transforme impulsurile exterioare, impresiile, existența concretă în materie reflexivă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui cu lumea și mai ales cu sine însuși. Romancierul creează “un anumit tip de erou care se repetă: o structură puternic meditativă, aptă să transforme impulsurile exterioare, impresiile, existența concretă în materie reflexivă, în trăire senzorială, în viziune subiectivă, irepetabilă, un erou predispus dramei, terorizat de curiozitate și excesiv dominat de afect.”<footnote Dana Dumitriu, op. cit. , p. 60 footnote> 4. Narațiunea și descrierea în visele lui Sandu În epică există ceva mai mult decât simpla desfășurare a evenimentelor de prim
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Kierkegaard va sesiza imensul ei potențial în ordine spirituală. Cel mai adesea noi credem că așa ceva este impo sibil: a repeta în faptul de existență este o simplă utopie. Ceea ce a avut loc până întro anumită zi a vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate sar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Limita despre care vorbește aici se descoperă acelei conștiințe ce are în față ceva minunat. Iar pentru ea, adevărata repetare o aduce eternitatea însăși, când survine în existența temporală a omului. Ceea ce în sine este irepetabil reprezintă acum adevărata repetare, sensul de refacere a vieții. Cel care caută să experimenteze posibilitatea repetării caută de fapt tocmai clipa potrivită acesteia. „Când are ea loc? Știu și eu, cam greu de zis pe vreo limbă omenească. Când sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum 30 de ani. Azi aproape am integrat una dintre iluziile realității, cu tehnologia HD, cu sunetul surround pe incinte acustice hi-fi, cu lumini ambientale și plasme gigant. Toate astea cer calitate. Or, calitatea este - dacă este! - proprie actului artistic irepetabil. Concertul Led Zep are calitate, degajă energie, înfrânge aerul de epocă, nu-i vetust, depășit sau fumat. Aici deschid o paranteză. Prima jumătate a deceniului 8 a permis realizarea câtorva capodopere pop-rock, simbioză între muzică și imagine. Zappa - 200 Motels
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
caută să-l indice ca pe o acuzație și o amenințare față de răspunderea, pe care o are fiecare, de a putea fi cel ce este; de a fi țesutul acestei puteri care nu se poate repeta în altcineva, o densitate irepetabilă care consistă în propriul ei act suprem de realizare. Fiecare este în mod suprem ceea ce este: acesta este sensul puterii de a exista, care funcționează esențial în fiecare formă vizibilă de viață, spiritul acestei forme. Când spiritul, pe care-l
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prezente, directe, unde riscul e hotărâtor, uită de solidaritate, rupe rândurile coaliției sociale, devine egoist, singur, extrem de izolat. Ideea socială are deci o zonă dincolo de care apare altceva decât o soartă comună de împărțit; devine ceva de neîmpărțit, ceva acut, irepetabil, în care omul se regăsește nu ca membru al grupului, ca specie, ci ca exemplar fără specie, ca individ elementar, redus la situația de a nu mai avea nimic de împărțit cu nimeni. Și atunci el simte că ideea de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
El există prin mișcare, printr-o mișcare continuă care nu se poate opri nicăieri: nici ca să schimbe direcția, nici ca să capete vreo ondulație anumită, nici ca să se stabilizeze ca punct aleatoriu înăuntrul acestei mișcări. Rezultă că mișcarea este continuă și irepetabilă, adică nu are nici o conduită regulativă, succesivă - este un fel de mișcare aberantă, în continuă discontinuitate, dar nu prin fracturi, care ar diviza această mișcare în secvențe secundare, cu regimuri diferite, ci prin încolăciri și distorsiuni care evită orice punct
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
scos din sinele puterii de a da viața. Abia atunci suprafața vizibilului, expresia cea mai precisă a acestei suprafețe coincide perfect cu energia generatoare a forței invizibile, atunci când aceasta apare și se arată pentru prima oară în mod vertiginos și irepetabil. Această coincidență, palpabilă și vie, între suflul ieșirii la viață și lumină și „aspectul“ material al vederii acestui act, este sensul adânc la care au aspirat marii artiști - un sens complet ignorat de formele „mimetice“ ale artei, ignorat de toate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întreprinse după un studiu atent care să diferențieze spațiul în funcție de prezența sau combinația unor atracții. Procesul de ocupare a spațiului de către turism este dependent de calitățile intrinseci ale mediului, omul căutând, de obicei, tot ce este spectaculos, aparent unic și irepetabil (Muntele I., Iațu C., 2006). Patrimoniul turistic reprezintă totalitatea obiectivelor turistice și amenajările necesare desfășurării activităților turistice. Sunt incluse aici căile de comunicație, unitățile de cazare și de alimentație, amenajările pentru odihnă, tratament și pentru petrecerea agreabilă a timpului liber
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
nu stă în puterea ființei conștiente finite. Despre menire nu se poate vorbi în chip cert decât în cazul marilor categorii supra-individuale (specie, sex etc.), deci atunci când scopul extra-uman devine vizibil prin regularitatea reiterării lui. Însă pentru că viața individuală este irepetabilă și pentru că ea nu poate primi certitudinea verificabilă a unui sens, menirea, în acest caz, nu poate fi cunoscută (prevăzută), ci doar recunoscută. Această recunoaștere se face într-un târziu și à rebours, când apare drept neplauzibil că felul în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau altul, ce cărți a scris și cum trebuie înțeleasă "opera lor". Senzația că ei se bat pentru fiecare zi a lor și că, răstignind efemerul pe o foaie de hârtie, vor continua să trăiască propunând celorlalți, în locul vieții lor irepetabile și finite, masca ei mortuară, mulajul în ghips și bronz al gândurilor, emoțiilor și vanităților lor. Orice jurnal este de aceea rictusul unei vieți imortalizate în rășină, grija antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Amour courtois nu este un suspin ascetic, ci varianta sensibilă (frumusețea ca reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rândul lui unic și irepetabil. Monogamia nu decurge aici din comandamentele unei morale, ci dintr-un jurământ de credință care implică fidelitatea slujirii până la capăt. Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume. Câtă vreme există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uriașă și, prin recursul perpetuu la ele, cuplul ține. Iar dacă se întîmplă ca el să se destrame, gesturile fondatoare rămân. Dacă există un eu afectiv și o identitate a noastră ca inși, lucrul se datorează acelei suite de întîmplări irepetabile prin care în viața noastră, o dată sau de mai multe ori, am căzut în iubire. Prin ele, fiecare partener păstrează în sufletul lui, "gravată pentru eternitate", figura celuilalt și, tot așa, memoria cuplului rămâne intactă în istoria nescrisă a lumii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cultural basarabean. Ce înseamnă pentru D-voastră Basarabia ? - Basarabia, am spus-o deja cu diverse prilejuri, este o descoperire târzie a maturității mele intelectuale, dar care, produsă pe un teren pregătit de povești din familie, lecturi ori întâlniri cu personalități irepetabile precum savantul Eugeniu Coșeriu, transformate în timp, într-un imaginar personal cu iz de legendă, mi-a marcat profund destinul intelectual. Am pășit cu firească emoție pe acest pământ românesc, Republica Moldova, la început de mileniu, savurând graiul moldovenesc, cu arhaismele
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
sistematică dispare cu desăvârșire în acest tip de compoziție. În acest fel, eseul se reinventează de fiecare dată, renăscând ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă. Metoda de lucru în cazul acestui tip de compoziție este deci, în exclusivitate individuală, irepetabilă și cât se poate de originală. Nu se poate da nici un fel de ,,rețetă”, orice structurare fiind exclusă. Iată un model de un posibil eseu literar: Scriitorul meu preferat Încercând să vorbesc despre scriitorul meu preferat, trebuie inevitabil să vorbesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un singur lucru putem fi absolut siguri: ADN-ul românului nu are nici o legătură cu cel al cetățenilor din țările civilizate. O singură dovadă: ei au reușit, de câțiva ani buni, să cloneze părți din corpul uman. Ale noastre sunt irepetabile și, până la proba contrarie, imposibil de copiat. Asta nu ar trebui totuși să-i descurajeze pe oamenii DNA-ului: ar putea începe să cerceteze hărți începând de la euglena verde. E cea mai simplă entitate vie și putem avea, măcar aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
informații false sau presupuse, întrucât s-ar deschide, astfel, calea manipulării receptorilor. Totuși, evenimentul jurnalistic nu este asemenea unui obiect pe care îl contempli și apoi îl descrii, la care poți să revii de câte ori apare o confuzie. Evenimentul jurnalistic este irepetabil, iar, la momentul prezentării, de multe ori el este în desfășurare, astfel încât descrierea suportă inerente constrângeri și parțialități. Dacă în discursul științific regula desemna acordul intersubiectiv testabil al membrilor comunității științifice și eventual, al tuturor celor interesați și capabili, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
copilăriei. Plângi, te minunezi de corola de lumini a Sfântului Maslu, aduni nădejde pentru ziua de mâine și, mai ales, credința că rugăciunile ți-au fost ascultate și vei primi un răspuns, apoi pleci fericit că ai trăit ceva unic, irepetabil. Aici, la Giurgeni, te-ai unit cu oamenii și cu Dumnezeu, ți-s dragi toți și toate. Pentru cât timp, nu știi, dar porți pe umeri fericirea asta, ca pe-un șal, care te încălzește. " nu a rămas cu corespondența
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]