661 matches
-
nici publicul american n-a citit-o. ÎN REZERVĂ „Citesc cărți care nu-mi plac, și asta doar pentru că autorii lor par atît de dornici să-i citești, Încît ar fi o impolitețe să n-o faci.” Azi simt o irepresibilă dragoste de țară. De unde rezultă că aura mea națională se deplasează. Prin urmare m-am deplasat În urma ei drept În sala Elvira Popescu, la Niki Ardelean, colonel În rezervă, deoarece fraza de Început a lui Russell Banks mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi produce acestei insecte o irepresibilă greață de căpușă. Pe de altă parte, acarianul transmite o boală numită piroplasmoza vitelor cornute. Și, după cum se vede, o face cu succes. Revenind la păsărele, vedem În La datorie că locotenent colonelul Vasile s-a supărat pe Mircea Mihăieș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe nea Vasile, pe directorul școlii, pe administratorul blocului. Pe urmă, așa pupăcioasă, scrie un capitol numit Minima oralia. Mă simt obligat să-i atrag atenția domnului Pleșu să-și ia măsuri de precauție, fiindcă există aici o chemare erotică irepresibilă, cu atît mai mult cu cît autoarea ar putea fi autor. Puțin mai departe am uitat de domnul Andrei Pleșu, pentru că m-a surprins fraza „Nimeni nu linge atît de drăgăstos ca Răzvan”. Bine, dar eu sînt Răzvan! Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă interminabilă, Pelerinul, interesat de un Mausoleu de marmură roșie, pe care corifei cu stetson îl situaseră într-o Piață megalomanică, simțea nevoia irepresibilă să urineze. Voia să o facă și el, o dată, măcar o dată, în văzul lumii. De altminteri, devenind un fel de Tătuc al popoarelor, ca și cadavrul expus admirației nețărmurite a mulțimilor, nu-i păsa de impresia maselor, așa că-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru alte mari deplasări pe trasee majore, își dăduse seama imediat că orășenilor acestora, trăitori de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât posibil mai americănește, în corola de microfoane Philips, care alcătuiau laringofonul de la bordul elegantului autocar Porsche: Doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fundița albastră a unei frunze crețe. Fata, ce se comporta, tot timpul, ca și cum ar fi interpretat un dans extatic al Menadelor din Arcadia, captiva atenția tuturor, fie tineri, fie mai vârstnici, care o mâncau din ochi, rotindu-se în jurul ei, irepresibil atrași, așa cum, noaptea, sunt convocați fluturașii noctambuli de către lămpile fluorescente, distribuite printre palmierii Coastei de Azur: Ay, ay, ay! Superbă, nu? Ce zici, Profesore? o admiră bărbatul gonflabil, exhibându-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
regizorul creează recurențe prin de-taliul din background pe care-l înregistrezi subliminal, felul în care buclează o serie de episoade secundare sau urmărește efecte teatrale reiterînd chiar și caricat modalități de expresie dramatică vetuste, dar de un farmec retro irepresibil, toate acestea conferind adîncime, o cameră de rezonanță filmului. Chiar și intertitlurile și chapourile introductive sunt "redactate" în maniera ceremonios-convențională a începuturilor. Un spirit al timpului prinde regizorul în peliculă, realizînd un film despre film, precum Nuovo Cinema Paradiso (1988
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
atât de scârbit și cu atâta lehamite încît de simpatie pentru el îl apucai de braț și izbucnii în hohote înalte de râs. Astfel era pe atunci natura mea primitivă, nefericirea cuiva, bine exprimată și sinceră, îmi stârnea râsul spontan, irepresibil, așa cum ni se întîmplă să izbucnim în râs când cade cineva din tramvai sau e stropit cu noroi de sus până jos de un automobil. Desigur, în forul meu interior eram încredințat sau doream ca râsul meu să-l antreneze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Intrai peste ea. Mă primi cu o tandrețe totală și firească, ași fi zis de o extraordinară forță de sugestie: s-a întîmplat vreodată ceva rău între noi? Dar și în treacăt, așa cum merita un lucru atât de neînsemnat față de irepresibila veselie care o stăpânea. Își duse mâna la gură cu un gest simplu de țărancă și chicoti iar. "Vrei să vezi? zise. Și își ridică sus rochia și îmi arătă o burtă ca o superbă boltă albă, boltă pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate” de la o generație la alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu puse sub semnul întrebării, - pe un „pământ virgin”, încă de nimeni călcat, în virtutea unei irepresibile vocații a pionieratului. Suntem introduși în felul acesta în însuși centrul reflecției avangardiste, care vizează conflictul - tot mai acut resimțit de conștiința creatoare modernă - dintre literatură și existență; exacerbare a unei opoziții croceene între literatură și poezie, între limbajul conceptual-abstract
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o năzuință colectivă, poate neclar conștientizată, dar resimțită În mod difuz În Întreaga societate ardeleană: românii doresc, În fond, ca Împăratul să ia act de existența lor, ca entitate bine cristalizată, ca factor de care să se țină seama. Acest irepresibil impuls colectiv traduce, În planul sensibilității și al mentalităților, realități din domeniul politic și ideologic. În memoriile lor politice adresate Curții din Viena, liderii români ardeleni solicită, În esență, același lucru: recunoașterea individualității lor naționale și obținerea drepturilor care derivau
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
finalul acestei scurte prezentări, trebuie subliniat faptul că lucrarea lui Dálnoki se integrează foarte bine În contextul memorialisticii referitoare la revoluția de la 1848. Indiferent dacă este vorba despre maghiari, sârbi, sași sau români, În cazul tuturor se resimte aceeași nevoie irepresibilă de a mărturisi și, Îndeosebi, de a justifica o istorie personală dramatică, trăită cu ocazia revoluției. Dată fiind aventura particulară a lui Dálnoki, memoriile acestuia se Încadrează și În genul literaturii de detenție, ocazionată de o experiență carcerală. În contextul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Al. Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , Iosif Hodoș XE "Hodoș" și Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" În perioada studiilor efectuate la Padova și Pavia, Între anii 1852 și 1854. Este semnificativ faptul că toți acești intelectuali transilvăneni simt nevoia irepresibilă de a consemna cele văzute, din cel puțin două motive: pe de o parte, conștienți de valoarea modelatoare a observațiilor respective, doresc să propage acasă imaginea acestor aspecte; În al doilea rând, știu că acolo vor găsi indivizi receptivi față de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între proza și publicistica lui V. există un flux continuu de teme și atitudini. Scriitorul nu e, în fond, un imaginativ, uneori nu are altă sursă decât aceea a observației directe. La fel ca jurnalistul
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
forță reală. Trebuie remarcat totuși că norocul a venit în ajutorul politicii de cacealma sub forma greșelilor lui Hitler și că această politică nu a fost neapărat aleasă de Marea Britanie, cât impusă ca o măsură de urgență de către o necesitate irepresibilă 10. Deși e adevărat, în general, că este o greșeală inițierea unei politici de cacealma, nu este mai puțin eronat să sari în cealaltă extremă și să te mulțumești cu o reputație a puterii inferioară celei deținute în realitate. Exemplele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o plăcere fără limite, ca excitantă, stimulatoare și creatoare sau ca fiind apreciată de superiori; deturnarea muncii de la scopul său obiectiv (munca nu mai este un mijloc pentru satisfacerea anumitor trebuințe, ci devine scopul ultim căreia i se consacră); atracția irepresibilă față de muncă, neînsoțită de plăcerea corespunzătoare; ruperea echilibrului vieții personale și sociale; limitarea sferei intereselor doar la cele care gravitează în jurul muncii, asociată cu cantonarea exclusivă în ele; dificultăți de controlare a propriului comportament (se stăpânesc greu, se grăbesc nejustificat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să Însemne mai mult decât istoria singulară a unei vieți. Și, În felul acesta, această „oglindă” să poată reflecta nu numai alte istorii și vieți, dar chiar să-i ajute pe mulți, pe mulți asemănători și necunoscuți, În dorința lor irepresibilă de „a Înțelege”. Ce?! Sensul propriei lor vieți?! Sau... chiar sensul vieții Înseși, dacă... un asemenea „sens” există?! Ha, ha, e interesant; mie, personal, pentru a fi o clipă mai mult decât confesiv, mie, recunosc, uneori mi se pare că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
popor după niște criterii În care se face amalgamul Între politică și literatură?! Și mai ales „politica” ce s-a abătut, de secole, asupra teritoriilor ocupate de Români, puteau ei oare să aștepte, fii geniali ai acestui neam ce simțeau irepresibil că trebuiau să se exprime dacă nu În forme directe, oricum În cele deduse, metaforice, artistice - timpuri mai calme, mai libere?! Ca să nu mai spunem că aceste forme „deduse” erau adeseori mai convigătoare, mai explozive, decât toate celelalte fraze și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pictor, sau pe un muzician că vrea să-și facă publice creația de Început, când milioane de fantasme și Îndoieli Îi traversează spiritul și nopțile-i singuratice sunt, de obicei, ne-creatorii, cei care n-au trăit nici un ceas dorința irepresibilă de „a fi” și În această ipostază, a creației, o veleitate splendidă, care nu numai că este o a doua naștere, dar o și legitimează pe prima! Tinerii de talent, de geniu, născuți În toate dictaturile Europei, nu pot aștepta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
par a descinde din mit. În fața ziaristului, logosul lui Dimitrie Cristea este emfatic, ironic, căutând tot timpul să-și reprime tendințele de familiaritate, dar ajunge, destul de repede, să-și expună frământările, să se introspecteze, să-și disece trăirile, cu o irepresibilă pornire cathartică. În plus, dialogul celor două personaje se urnește greu, un motiv fiind că, la început, ziaristul nu e atras de subiectul propus de șeful lui de la revistă. Treptat însă, ostilitatea inițială fățișă a profesorului se atenuează, iar vorbele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest motiv, lectura cărții sale are un aer de ciudată prospețime și autenticitate. Să spicuim câteva din premisele autorului. Caragiale e emul al lui Eminescu, ca o consecință a "complementarității antitezelor"? Nimic mai plauzibil! Puterea de contaminare a geniului este irepresibilă, numai că, în contact cu ea, marile personalități precum Caragiale, caută un culoar paralel distinct, sau poate chiar contradictoriu. Din păcate, poziția lui Caragiale față de filosofie îmbracă haina eroilor din O noapte furtunoasă, drept care Kant devine un "mare moftangiu", iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
severă cântărire, traseul muncit cu o voință sintetizatoare și firească, al scriitorului Theodor Codreanu. Într-un sens major, mi-i dat să văd în el, la grad cutremurător, un împătimit al Ideilor, precum Césare Pavese, pentru care farmecul și dorința irepresibilă de a gândi sunt mai delicioase și mai eliberatoare decât însuși actul sexual. Călugărirea de sine, această "meserie de a trăi", să ducă la ideea eliberatoare a tuturor neliniștilor și întrebărilor pe care le viețuim? Cred că așa este: singurătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intelectuale nu lipsite de hopuri, suișuri, coborâșuri, devieri, discontinuități, o călătorie inițiatică aievea cu n praguri de dificultate, în care decisivă e voința de a exista frumos și folositor (în plan spiritual) și asta într-o lume sufocată de pofte irepresibile, patimi, străluciri efemere ale puterii pământești, vertijuri pleziriste. Așa cum o vede autorul de mai târziu al Complexului Bacovia (2002) și al Transmodernismului (2005), trăim într-o lume-labirint unde "fiecare număr devine un popas (...), comentând o reacție sau o experiență de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și pentru cele mai furtunoase pasiuni, premise și justificări solide, fie ele și nemărturisite sau nevalidate de conștiința diurnă. Cu alte cuvinte, e falsă ideea că iubirile vin asupra noastră ca o pacoste, ca o fatalitate, ca un impuls neptunian irepresibil. Observația atentă și un spirit analitic bine exersat vor descoperi, întotdeauna, motivații lăuntrice și determinări contextuale, de natură să explice disponibilitatea insului față de „atacul“ îndrăgostirii. Inima are - după faimoasa formulare a lui Pascal însuși -„rațiuni“, pe care „rațiunea nu le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]