9,120 matches
-
citit aproape pe nerăsuflate The Remains of the Day, cartea pentru care Kazuo Ishiguro a câștigat premiul Booker în 1999. Este o poveste scrisă impecabil, în care portretizarea majordomului britanic interbelic este făcută cu o acuratețe fotografică și cu o ironie șfichiuitoare. Păstrând proporțiile, m-am amuzat să mă regăsesc într-un solilocviu al domnului Stevens. Puțină auto-ironie nu strică niciodată, așa că vă împărtășesc pasajul, conștient că dau astfel apă la moară unor caracterizări, cum ar spune d-l Stevens, nu
L’embarras du choix by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82461_a_83786]
-
a fascinat pe Jacques-Yves Cousteau este încă sub-exploatat. Văd în Delta nu doar puțini turiști, îi văd aglomerați ciorchine în jurul câtorva destinații facile. Foarte mulți au venit aici că o alternativă ieftină la prețurile scandaloase din sud, ceea ce e o ironie. Delta trebuie să rămână accesibilă oamenilor cu venituri mici, dar poziționarea ei turistică ar trebui să se adreseze unor turiști pretențioși, dispuși să cheltuie sume importante de bani pentru o vacanță cu adevarat memorabilă. Niciunul dintre prietenii pe care i-
Frumoasa fată nemăritată by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82470_a_83795]
-
vrei să mergi și tu, te poți înscrie aici. Sau poți să dai mai departe vestea. Dragoș, tu glumești? Cine e dom’le țipă asta? Nu e combinată cu vreun mahar? Nu are poze în Playboy? Nu există. Punct. Lăsând ironiile la o parte, sper să fie primită cum merită. E un copil excepțional, asta e clar. Ar trebui primită cum trebuie, a reușit totuși o performanță greu de realizat. Sper să fie mediatizata mai mult e un exemplar. Vreau să
Coco vine în țară, vii și tu la aeroport? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82525_a_83850]
-
prea fad, nu-i așa? Haaaaaa! Rebarbativ păstos! A se citi “Despre Scris” de Stephen King - sau câteva cărți de Hemingway. Mie îmi place stiul simplu și clar. Hah, îmi aduc aminte de articolul cu pricina, mi-am spus “Ce ironie simpatică!” atunci când am citit că domnul Stânga ar gândi viguros și-ar scrie excelent. Dar mi se pare îngrijorător gândul că Pleșu ar fi putut fi spune una că ăsta la modul serios. Pare, oricum, să fi devenit un soi
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
de o săptămână. Deci ceva bun tot a iesit din întreaga poveste. Oops, mi-au scăpat ceva cratime-n exces, să-mi fie cu iertare. @i.f. nu cred, nu pot să cred că dl. pleșu a spus-o serios! ironia domniei sale este uneori atât de fină încât e greu de perceput! oricum, “stânga” pare a fi un nume ridicol predestinat (sic!)! Cum poate fi o femeie păstoasa? :)) Există și femei spumante? Sau poate abrazive? Acest “haiku” elastic și carnavalesc al
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
zi proastă, întâi are să examineze darul tău pe toate părțile pentru că apoi să-l declare defect. Sau ieftin. Sau contrafăcut. Sau la mâna a doua. Apoi are să-ți impute o agendă ascunsă, o intenție machiavelica, un sarcasm subtil sau o ironie cam transparență. Oricum ai încerca s-o dregi, nu vei avea scăpare. Te vei afunda din justificare în gafă și din gafă în autoculpabilizare. Vei ieși din această înfruntare mânjit cu reproș și dornic să-ți arunci singur în cap
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
universitate internațională prin interviurile de 15 minute din cadrul Spot Admissions. :: mai multe detalii pe www.riuf.ro Aceste comparații sau paralele cu sistemele de învățământ din străinătate sunt ca și cumparatiile dintre Munții Dobrogei și cei din Podișul Tibet. Dincolo de ironie oportunitățile de studiu oriunde în afara țării, sunt mană cerească, sunt soluția firească pentru tot mai mulți tineri care nu mai au nimic de pierdut. Oare mai sunt motivați studenții să meargă?
Târgul universităţilor internaţionale by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82563_a_83888]
-
alții, asimilîndu-se unor grupuri mai mari, eventual forțînd notă. O să vă spun un secret: bancurile cu Ițic și Ștrul sînt, de fapt, bancuri etnice. Asta e rețetă universală a umorului. Și parcă e mai bine așa. Un concurs mondial de ironii, chiar si grosolane, etnice și religioase, ar fi fost preferabil unui al doilea război mondial. E înduioșătoare nevoia asta a noastră de a-i scoate din dulapul național cu personalități pe alde Cioran, Eliade și Brâncuși de fiecare dată cînd
Au uitat că suntem fii din popor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82622_a_83947]
-
față de cele 2 chestiuni mi se pare deja de prisos (mai ales treaba cu Brâncuși la care din pacate-i știu bine povestea). Dacă erau băieți deștepți, si nu ultra naționaliști doar în situații de genul, o lăsau așa: o ironie servită elegant. Dar de unde până unde să fim noi eleganți? stai să vezi ce se ascut filmele astea proaste (și discursul aferent) afară. sau ar trebui să spun înlăuntru? either way, pana n-ai văzut ciopor de icoane de lemn
Au uitat că suntem fii din popor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82622_a_83947]
-
pe ăia de sus, care sunt mereu și necondiționat incapabili. Nu-i frumos. de multe m-am întrebat dacă trăia caragiale ce scria el acum? cred că mi-ai răspuns... Ok, chiar nu știam diferența, crawl versus burtiera. Pentru Petra, ironiile ne rămân la adresa celor care ne conduc așa de prost. Din păcate măsurile pe care un PM sau un servitor al poporului le adopta, ne afectează foarte mult, așa că răspundem și noi cum putem, o ironie, un miting de protest
Istoria mentalităţilor pe verticală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82650_a_83975]
-
versus burtiera. Pentru Petra, ironiile ne rămân la adresa celor care ne conduc așa de prost. Din păcate măsurile pe care un PM sau un servitor al poporului le adopta, ne afectează foarte mult, așa că răspundem și noi cum putem, o ironie, un miting de protest, etc.
Istoria mentalităţilor pe verticală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82650_a_83975]
-
circulat efectiv în epocă. În schimb există orășeni, chiar cu pretenții intelectuale, care nu citesc. Biblioteca Emiliei, actrița lui Camil Petrescu, din Patul lui Procust, plasată în dormitorul tuturor posibilităților, e ca vai de lume. Fred Vasilescu descoperă totuși, cu ironie, printre cărțile ei, Anna Karenina. Află rapid că Emilia nu a citit-o. A citit-o soră-sa, Valeria, și i-a comunicat că se termină rău, așa că ea n-a mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
vechi au insistat cu precădere asupra strategiilor de corporalizare a inefabilului, ignorând adesea evidența că poezia aceasta nu conține aproape nimic înalt, obscur sau oracular; autorii generației optzeci, la rândul lor, au stăruit asupra înclinației lui Mircea Ivănescu spre (auto)ironie și narativitate, revendicându-și-l drept precursor și neglijând în mod deliberat împrejurarea că, la autorul nostru, tocmai ironia este cea care conduce adeseori, și în mod paradoxal, la intuirea unui straniu sens al fragilității. Aproape toți comentatorii au recunoscut
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
aproape nimic înalt, obscur sau oracular; autorii generației optzeci, la rândul lor, au stăruit asupra înclinației lui Mircea Ivănescu spre (auto)ironie și narativitate, revendicându-și-l drept precursor și neglijând în mod deliberat împrejurarea că, la autorul nostru, tocmai ironia este cea care conduce adeseori, și în mod paradoxal, la intuirea unui straniu sens al fragilității. Aproape toți comentatorii au recunoscut însă - pe bună dreptate ? natura livrescă a inspirației m.ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
livrescă a inspirației m.ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie, și mai cu seamă să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic, nesățios cu simbolurile și prea puțin dispus să
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
fantomatice). Nu este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici "povești în versuri" fie ca "scene" desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de "ironii în ironii, de procedee în procedee și de măști sub alte măști", după cum observa Matei Călinescu. Ceea ce poate surprinde, în condițiile unei atât de elaborate viziuni (construite în jurul paradoxului filosofic clasic al regresului infinit) este opțiunea scriitorului pentru tonul sobru
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici "povești în versuri" fie ca "scene" desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de "ironii în ironii, de procedee în procedee și de măști sub alte măști", după cum observa Matei Călinescu. Ceea ce poate surprinde, în condițiile unei atât de elaborate viziuni (construite în jurul paradoxului filosofic clasic al regresului infinit) este opțiunea scriitorului pentru tonul sobru, aproape administrativ
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
prilej cu care își amintește de mama sa, cu care mai fusese odată acolo, în copilărie, pe vremea când fratele lui mai mare Emil Ivănescu, mai trăia. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. "Cadrul", reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
un/ punct al lumii (...)". Fragmentul trădează, înainte de orice, preocuparea sistematică a scriitorului pentru surprinderea momentului privilegiat al intersectării de planuri. Însă amalgamarea diverselor "moduri de a fi" și obstinata tentație a corporalizării inefabilului sunt permanent luate parcă în râs tăcut (ironia discretă a pasajului nu poate trece neobservată). De multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură atentă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
a învins în luptă niște ,tâlhari" turci care ar fi acționat fără știrea lui Mohamed, propunându-i acestuia că, dacă vor mai fi rămas din acești ,tâlhari", respectivii să îi fie dați pe mână pentru a-l izbăvi pe sultan. Ironia moldoveanului l-a înfuriat atât de tare pe Mohamed încât acesta i-a umilit pe solii voievodului (și chiar i-a întemnițat o vreme), încălcând protocolul diplomatic și autodiscreditându-se astfel în fața curților occidentale, amuzate de zeflemeaua princepelui la adresa sultanului. O
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
despre senilitatea precoce. Locatarul Cum poți spune c-ai ajuns, de vreme ce nu te oprești niciodată? - e interpelat ,omul grăbit" de soția lui, în romanul lui Paul Morand. Locatarul Caselor n-a fost niciodată un om grăbit, dimpotrivă, chiar dacă viața (și ironia vremilor) l-au împins ici și colo, mai mult fără voia lui. Născut sub o zodie a șederii pe loc, a cuibului niciodată părăsit, a adăpostului ascuns și inviolabil, a fost obligat - mai mult de istorie decât de propriul destin
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
lucrurile ,de dinafara lor". Funcționar și fost doctor într-o comună uitată de lume, recunoaște că viața lui nu ar putea fi niciodată transpusă într-un roman, spre deosebire de a atîtor altora, care nu duc lipsă de subiecte, ci de timp. Ironia nu e niciodată directă, ci subînțeleasă, ca în acest caz. Personajul nu este captivant în sine, lui neîntîmplîndu-i-se nimic niciodată; nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că are mereu reacții nepotrivite care fac imposibilă continuarea oricărei acțiuni exact în momentul
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
aceluiași tip de perspectivă, deși se schimbă și aceasta în ultimul capitol, Fotoliul-pat și o fotografie, destul de liric și de optimist, încheind cartea cu o fericită regăsire a normalității prin iubire. Cinismul micului funcționar din prima parte a cărții și ironia din a doua parte au o justificare comună: sancționarea prin rîs a unei lumi în care totul este anapoda, anormalitatea și automatismul (verbal și comportamental) reprezentînd norma. Atît în prima cît și în a doua parte, convenția este respectată, chiar dacă
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
prietenii și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub Ťteiul sfîntť, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieții, de cîte suferise această natură iritabilă de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși". De altfel, textul imediat următor al volumului (Ironie) așează viața poetului în aceiași termeni. Avid de detalii pe care le articulează cu voluptate într-o construcție, Caragiale e neutru sub aspect moral. Oricum, îndurerarea lasă loc unei teribile forțe admirative care are ca obiect atît lumea, cît și
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]