619 matches
-
căruia fusesem Încredințați fratele meu și cu mine În acel sezon, avea obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să ne spioneze pe Tamara și pe mine cu ajutorul unui vechi telescop pe care-l găsise În pod; dar Într-o zi, iscoada a fost la rândul ei urmărită de Apostolski, bătrânul grădinar cu nas purpuriu al unchiului (Întâmplător un mare măscărici al fetelor din sat), care i-a dat raportul, cu amabilitate, mamei. Mama nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
viața mea. Și avea capul râs, cu excepția a două mese, care-i porneau de la ceafa. L-am lăsat în râpă. — O fi plecat cu ceilalți. — Imposibil. Era inconștient. — Și ce căuta atât de departe de sat? — Probabil că era o iscoada, spuse Tapú. În cazul ăsta, ar trebui să aibă o canoe ascunsă pe undeva, remarcă prietenul său. O fi scăpat cu ajutorul ei. — Când? În timpul zilei n-a traversat nici o barcă laguna, stii bine. Gărzile n-au văzut pe nimeni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om, apropie vasul de țărm, unde războinicii lui Roonuí-Roonuí debarcară și luară pozițiile adecvate pentru a putea respinge un eventual atac. Două iscoade pătrunseră printre copaci, și nimeni nu se mișcă de pe postul lui până când acestea nu se întoarseră, asigurându-i că insula era pustie. Din acel moment, Miti Matái îl lasă la comanda pe Roonuí-Roonuí, în virtutea unei tradiții seculare, care stabilea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întreba imediat Tapú Tetuanúi, care urmărea cu sufletul la gură povestirea idolului sau. — La început am crezut că au să mă omoare, răspunse el liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult spus amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care o formau valurile când se loveau de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite, deci va trebui ca iscoadele să ajungă înot, după ce vor traversa reciful. Se întoarse către Roonuí-Roonuí. Ți-ai ales oamenii? îl întreba. Vom merge trei, răspunse RoonuíRoonuí. Insula e mare și o să avem nevoie de cel puțin două zile ca s-o explorăm, așa că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atingă o frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mararei nu mai luase parte până atunci la o asemenea expediție. Nimeni nu omorâse vreodată pe cineva. În ultimii treizeci de ani, Bora Bora se aflase în pace cu vecinii ei și, în ciuda serioasei pregătiri teoretice, nici macar RoonuíRoonuí și cu iscoadele lui nu puteau conta pe o experiență reală când ar fi fost vorba să ia viața unui om. Doar în tragică noapte a asaltului se văzuseră nevoiți să pună mâna pe arme altfel decât în joacă, și erau conștienți cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
porni briză, pe înserate o să se deschidă Cutia Vanturilor. În noaptea aceea, sub o căldură atât de zăpușitoare încât aproape că-i împiedica și să vâslească, se apropiară din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele lui, care erau atât de entuziasmați, încât nici nu reușeau să se facă înțeleși, din cauza vitezei cu care încercau să povestească ce văzuseră. —Ei sunt, fără-ndoială! exclamară grăbiți. Aceleași tatuaje, aceleași capete rase, cu două mese laterale, și același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era, totuși, foarte dificil pentru ei să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pasivul. Da, această carte este conformă cu fotografia mea. Probabil că sînt poetă pentru că jumătatea dreaptă pe care eu o numesc a spiritului și a morții este cea care Îmi impune să tac, cea care mă pedepsește punîndu-mi În gură iscoade vrăjmașe, cuvinte pocite și eu mă las compromisă Într-o vanitate a ispășirii și masochismul meu făcut să arate ce sărace, ce vîndute sînt cuvintele cu care demonstrăm și singura adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cucerire a puterii ? Captivantă ! Mai greu după aceea. Cu puterea în mână toate se complică. Eu am fost în toate taberele, știu. Zâmbise ca un ștrengar, făcea și cu ochiul ? Arăta cu brațul, de parcă s-ar fi ferit de iscoade din camera vecină. Se amețise, se pare, sau se apropia, poate, momentul să schimbe tactica. Nu ești cazul cel mai interesant, ți-ai dat seama. Deținuta aștepta ; încerca să-și dea seama dacă a hotărât s-o tutuiască sau fusese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cântă puterea ploii, dar nu-i știe binefacerile. Un neroditor care nu-și mai măsoară izbânzile după anotimpurile ei, dar care nu s-a lepădat de bucurie. „Cei care seamănă cu lacrimi secera-vor cu bucurie.“ Mult m-au strâmtorat iscoadele și paznicii și temnicierii, dar nu m-au biruit cu totul. Încerc să mă ridic, să-i vorbesc. Recad, strâng din dinți, mă agăț de funiile aerului rece, cad și din nou mă cred în picioare, cu un glas adevărat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
culmi și m-am uitat la norul acela de praf de la Miazănoapte care, de acum, dădea semne că se așează. Tot Învârtindu-mă Încoace și Încolo am dat peste unul dintre omuleții lui N’jamo, care trimisese și el niște iscoade către Miazănoapte, să afle de soarta lui Kikil și a lui Tek. M-am apucat să vorbesc cu el despre una-alta. Ticălosul! Cât era el de bătrân și de mărunt, pusese ochii pe una dintre femeile acelea negre, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au văzut decât puțini. - Nici eu nu cred că e bine să dăm aici lupta de sânge, măi Krog, zise Logon. - Ia spune, Barra! Tu de ce vrei să luptăm aici? - am Întrebat atunci. - Pentru că suntem mulți-mulți. Pe de altă parte, iscoadele Îmi spun că urmăritorilor le cam dă ghes frica. Eu zic să-i facem una cu pământul. Dar Krog : - Ba, dacă i-a cuprins frica, să-i mai lăsăm să fiarbă nițel. M-am ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Barra se apropiară. Kikil se trăsese Îndărătul lor și râdea de unul singur, țopăind ca un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl Întrebă Barra pe Logon cu vorbe rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți pe care Îi zărisem vreodată Într-un singur loc. Dincolo de marginea satului, se Întindea o pădure de copaci subțirei, iar dincolo de pădure se auzea o apă cum curge. Știam de la iscoadele lui Tek că apa aceea era o cascadă tare frumoasă, care se prăvălea printre două țancuri Înainte să se strecoare printre copaci și să ia chipul unei ape care curge mereu. - Aici, aici, ne strigă o femeie și ne repezirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putut să-l strig, dar nu mai aveam obraz să-i rostesc numele nici măcar În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu. Între timp, vânătorii noștri se iveau din toate colțurile - purtau torțe și deja puseseră mâna pe câteva iscoade de-ale vrăjmașilor. - Vedeți de Kikil! le strigă Enkim. El a luat urma netrebnicului. Veni lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu nu știam ce să-i zic. Era bine să-i fi spus cuvinte plăcute, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice făceam, deoarece poruncise să treacă Marea cea mare, fără să stea o clipă pe gânduri. Pe vremea aceea Însă, Enkim și Runa nu credeau decât că Scept avea niște iscoade foarte dibace, care Îi spuneau ce și cum făcea Krog și pe unde o luase. Ajunseseră și ei pe puntea de gheață și porniseră pe drumul lung, văzuseră și ei că soarele nu mai izbutea să apună și, cu toate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deși ți-era foarte apropiat, despre el nu era vorba În niciunul dintre zvonurile ce soseau din tabăra ta. Într-o noapte cu lună plină, pe când vegheam asupra lui Gau, am avut norocul să vedem În depărtare cum una dintre iscoadele lui Scept se Întorcea dintr-un loc În care niciunul dintre ai noștri nu ajunsese. Curgeau apele de pe el și abia sufla, semn că alergase o grămadă. Scept l-a trezit pe Gau și au stat de vorbă. Numai noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el și abia sufla, semn că alergase o grămadă. Scept l-a trezit pe Gau și au stat de vorbă. Numai noi știm ce spaimă am tras ca să ne strecurăm lângă ei și să tragem cu urechea la ce spunea iscoada. Zicea că nu mai era mult și că trebuia să te oprești, pentru că sorocul femeii tale se apropia. Atunci, Gau a zis că ăla era momentul potrivit ca să pună mâna pe tine, din cauză că o să faci chef și că el unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-auzise niciodată de om rămas treaz În noaptea În care Îi apăruse copilul În lume. Atunci, Scept a zis că Logon trebuia să pună la cale ceva pentru noaptea În care avea să nască Nunatuk, și a trimis alte iscoade ca să-l Întâlnească pe ticălosul ăla de fiu al lui Minos. N-am avut ce să fac. Pe Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avea să nască Nunatuk, și a trimis alte iscoade ca să-l Întâlnească pe ticălosul ăla de fiu al lui Minos. N-am avut ce să fac. Pe Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au găsit pe Logon care aștepta, liniștit, În pădure. Blestematul le-a zis că Nunatuk avea dureri din ce În ce mai des. Iscoadele i-au spus atunci că Scept voia să pună mâna pe tine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au găsit pe Logon care aștepta, liniștit, În pădure. Blestematul le-a zis că Nunatuk avea dureri din ce În ce mai des. Iscoadele i-au spus atunci că Scept voia să pună mâna pe tine În noaptea În care ți se va naște pruncul. Logon le-a răspuns că așa se gândise și el, numai că trebuia ca una dintre iscoade să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din ce În ce mai des. Iscoadele i-au spus atunci că Scept voia să pună mâna pe tine În noaptea În care ți se va naște pruncul. Logon le-a răspuns că așa se gândise și el, numai că trebuia ca una dintre iscoade să țină mereu aproape de tabăra ta, ca să poată duce oricând vorbă lui Scept că Nunatuk născuse. Atunci, mi-am luat inima În dinți și m-am hotărât să dau de Kikil, orice ar fi. L-am Întâlnit a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ascuns de câteva seri bune, i-a pitit În desișul de pe malul apei care curge mereu. Vânătorii s-au pus pe așteptat. Noi, În preajma lor! Kikil, ca un coțcar ce este, se făcea că nu știe nimic și vâna prin jurul iscoadelor lui Scept, râzând ca prostul. Atunci, i-am spus că vreau să ne ducă, pe mine și pe Runa, În sat, În preajma casei În care dormi tu, iar el așa a făcut. A mai pus niște mărunței de-ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]