750 matches
-
tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu ochii iscodind în toate părțile, pătrunseră cît mai adînc în peșteră. Pe măsură ce înaintau, vuietul scădea din intensitate, în schimb fiecare cuvînt spus cu voce mai tare se transforma într-o împletire de ecouri prelungite, ca niște chemări stăruitoare ale adîncurilor. Cît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cerința legală a avocatului Mocanu, președintele hotărî: - Se acordă un termen de 10 zile pentru citarea martorilor. Ciocanul de lemn parafă spusele președintelui. Sala se eliberă, rromii continuând să-și arate dezacordul, înconjurându-l pe avocatul lor, cerându-i explicații, iscodindu-l cu unele întrebări, de-a dreptul incomode, la care acesta căuta febril argumente liniștitoare: - Nu trebuie să vă îngrijorați, aceasta este uzanța, nu aveți motive, avocatul Jan Mocanu și-a epuizat toate dovezile, noi suntem pe cai mari, găsi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
este ea. Nu, nu, mama mea este Rafira, eu din șatră nu plec! Alungă acest gând ca pe o gâză care i se strecurase până în inimă și o zgândărea năbădăioasă, dar își continuă drumul către spital. O obseda această fantasmagorie iscodită de mintea ei îmbolnăvită de întâmplările prin care trecea, când întâlnind în cale un vânzător de covrigi, își aminti că nu pusese nimic în gură și-și cumpără unul. Cu siguranță însă, socotind după starea în care se afla, covrigul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc În casă pe Evlampia și o culc lângă patul meu. E o ființă cât se poate de Înțelegătoare. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numai sevă, numai carne, numai dinți... Chiar și dumneavoastră, dacă nu mă Înșel, ați auzit deseori cum din gura ei iese un scârșnet infernal...” Stomatologul nu-i răspunse. Stătea cu mâinile Întinse sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. „De ce tăceți?” Îl iscodi inginerul. „Nu-i așa că am dreptate?” Noimann Însă se gândea acum la altceva. Cândva, Bikinski Îi povestise despre descinderile de sâmbătă ale lui Satanovski la enigmatica doamnă de pe strada Bașotă nr. 9. Unii presupuneau că inginerul se ducea acolo pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai de sus de bârnă drumul, Unde seara țese fumul Multor mreji: Pe subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului și s-a așezat să fumeze o țigară. „Parcă te-aș cunoaște de undeva“, m-a iscodit el după ce a tras un fum, două. „N-aș crede“, i-am răspuns. „Nu ți-am adus eu, dumitale, pe vară, niște lapte ?“, a reluat el. „Nici vorbă“, l-am asigurat eu. „Atunci să știi că ți l-a adus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
strecurat peste prag fără să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți. Dar așteptați pînă la stația următoare, că eu nu vreau accidente. Tramvaiul urca aproape În ritmul unei plimbări, mîngîind umbra șirului de arbori și iscodind peste zidurile și grădinile unor locuințe asemenea unor castele, pe care eu mi le Închipuiam populate cu statui, fîntîni, grajduri și capele secrete. M-am aciuat pe o latură a platformei și am deslușit silueta turnului de la „El Frare Blanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi, îl las cui o să-i trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
La sfârșit, am răsuflat ușurați. Aveam acum rezerve de apă pentru mai multe săptămâni și între timp trebuia să plouă. Ne miram singuri cum nu ne gândisem de la început la asta. Era prea simplu, probabil, de aceea. ― Dar ascultă, mă iscodi Eleonora, chiar n-ai glumit? I-am explicat că uitîndu-mă în fântână, mă așteptam să zăresc luna reflectată în apă și am avut un șoc nevăzând nimic. În sfârșit, bine că mă înșelasem. Viața pe peron a reintrat atunci oarecum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce căuta scribul ăsta, noaptea, să bată, dintr-odată, drumurile, departe de bârlog? Cred că iscodește. Diseară, vor fi dublate gărzile; vor împușca, după prima somație, pe oricine dacă nu se va supune. Trebuie curmată repede istoria asta. Oricum, nu e vorba de Astrolog, i-a pocnit capul ca o nucă; zăpăcise lumea de tot. Trăncănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și fricos: se gândește cum să-și păzească scaunul, capul - fiindcă multe s-ar rostologi, odată cu al meu -, încearcă să-mi intre sub piele, mă iscodește, totodată. Nu mi-e frică de cei din Stațiune. Mă păzesc doar pentru că oala acoperită nu dă musca-n ea, o chestie de principiu; un proverb la îndemână, nu? De ce m-aș teme? Oamenii vor asculta totdeauna de Ordonanțele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa cu zile, va fi judecat. Inspectorul venit din Capitală a stabilit că Șeful Gărzilor Reunite e dator să asigure celor din donjon protecție. Acesta a înțeles supraveghere. Străjile instalate mai mult iscodesc înăuntru decât în afară... Un necunoscut, care s-a recomandat drept mesager al Castelanului, i-a solicitat Magistratului o întrevedere de un sfert de ceas. „E bine că sunt căutat”, și-a zis apărătorul legii. Nu a fost bine. „Castelanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
deplină. Thomas hotărîse; Își va Întîlni urmașii! Într-o dimineață, a pornit spre Cryos, vroia să se Înscrie, după ani, pentru o nouă donare. Completarea unor noi formulare, analize În mai multe laboratoare, recoltarea: un șir de ocazii pentru a iscodi, un minim de date era absolut necesar pentru a Încerca să intre În banca de date. S-a răzgîndit: avea În minte numărul recipientului de la prima donare, nu avea cum să-l uite, 3081-1, acesta e numele meu, și-a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Augusto -, care, la urma urmelor, nu e mai dificilă decât o ecuație de gradul al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
n-a fost invitat să se așeze. Abu Taher continuă: — Nu numai isprăvile tale se transmit din gură-n gură, Îți sunt puse În seamă și niște catrene foarte ciudate. Cuvântul este măsurat, nu acuză, nici nu prea scuză, nu iscodește decât la modul indirect. Omar consideră că a venit momentul să rupă tăcerea: — Rubaiul pe care Îl repetă omul cu cicatrice nu-mi aparține. Dintr-o mișcare nerăbdătoare cu dosul mâinii, judecătorul risipește protestul. Pentru prima dată, tonul lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să te așezi lângă oaspetele nostru, ai meritat-o. În timp ce omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nedumerită: — Ai putea să-mi citești câteva versuri? Khayyam nu vrea să continue discuția. Voi putea să ți le citesc pe toate Într-o zi, când le voi considera demne de a fi citite. Ea nu insistă, renunță să-l iscodească mai mult, dar Îi aruncă, fără să ducă ironia prea departe: Când vei fi isprăvit această carte, evită să i-o oferi lui Nasr Han, n-are prea multă prețuire pentru autorii de rubaiate; nu te-ar mai pofti niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
delicată dintre toate. Omar se așteaptă la ce-i mai rău, și chiar ce-i mai rău Îl așteaptă. — Te numesc sahib-khabar. — Sahib-khabar, eu, șeful iscoadelor? — Șeful informațiilor din imperiu. Nu răspunde În pripă, nu-i vorba de a-i iscodi pe oamenii de treabă, de a te strecura În locuințele credincioșilor, ci de a veghea la liniștea tuturor. Într-un stat, cea mai mică hoție, cea mai mică nedreptate trebuie să fie cunoscută de suveran și pedepsită Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru. Am fost invitat să aștept Într-un salon uriaș. De la intrare, am remarcat prezența unei siluete feminine. Asta m-a făcut să las ochii În jos; mi se vorbise prea mult despre obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de acord cu o plecare urgentă. Voi fi prima care voi încerca să scap. Un gând i se înfiripă în minte pe neașteptate. Un gând foarte ciudat și cu totul deplasat și totuși, curios, înglobând toate preocupările actuale. Se pomeni iscodind-o pe colega ei. Ar trebui să spună adevărul, altfel n-ar avea rost întrebarea. Totuși, deși Lambret era uneori foarte evazivă în răspunsuri, se gândi că asupra acestui subiect putea să se bizuie pe ea. Acest răspuns evident nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar fi destul, deci, să solicit umbrelor Eladei gîndurile care mă pot ajuta să ader cu o energie sporită la ceea ce iubesc. Să stai de vorbă cu Ulise, cu Sisif, ori cu alții, mii și mii, spune Socrate, să-i iscodești, iată o nespusă fericire. Căci, fără Îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]