630 matches
-
strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci mai e ceva vreme” - l-am îmbărbătat eu. Și... cum mergeam noi agale, mai ales că am cam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci mai e ceva vreme” - l-am îmbărbătat eu. Și... cum mergeam noi agale, mai ales că am cam umblat la sticla cu rachiu, mi s-a năzărit că pe islaz, taman în creasta dealului, se vede coborând la vale un om cu doi cai, duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de culca copacii la pământ. Și am horhăit prin pădure până către ziuă, când am văzut că sunt în marginea ei. Eram pe aici pe undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe drumeagul pe care m am întors adineauri. Am mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai tare de frică. <Ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum? Tu nu știi ce-i trebuie unei muieri tinere și pe deasupra arzoaie? Ce să-ți spun eu? Te-ai prostit de nu mai știi pe ce lume ești. ― Degeaba îmi spui toate astea, fiindcă capra paște o zi pe islaz, dar seara, când o aduci acasă, tot se suie în copac. ― Nu știu ce să-ți mai spun, da’ pentru copii mai că ar trebui să-ți calci pe inimă... ― De ce vrei să mă supăr pe tine, măi Dumitre? ― Uite că pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
leagă și dezleagă cununii, Îi veninoasă de tăt, ce mai!! Iubetele mele, cică primarele a raclamat la județ că are o vacă de lemn În pod, pe care o mulge când se duc și când s-aduc vacile noastre de la islaz și vinde lapte cu mașina la stat, și de-aceia vacile noastre merg pe islaz ca să dănțuiască, nu ca să pască și să dea lapte! Din câte se spuneau, Va Înțelegea, că sunt oameni foarte răi, care nu vorbesc cu vecinii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
raclamat la județ că are o vacă de lemn În pod, pe care o mulge când se duc și când s-aduc vacile noastre de la islaz și vinde lapte cu mașina la stat, și de-aceia vacile noastre merg pe islaz ca să dănțuiască, nu ca să pască și să dea lapte! Din câte se spuneau, Va Înțelegea, că sunt oameni foarte răi, care nu vorbesc cu vecinii, că vecinii trebuie să-i ocolească deoarece sunt periculoși și te pot preface În câine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
merchea” pe cel mai mare căluț din familie, prevedea, nu se știe cu care simțuri, apropierea unei și mai mari bucurii. De la cea mai mare Înălțime a grupului, privirea caldă și iscoditoare a celor doi ochi imenși cuprindea toată Cociobana, islazul satului, un teren În pantă și accidentat, rezultat În urma alunecărilor dese ale dealului cu același nume. Drumul spre pădure trecea printre mulțimea tufelor de „schini”, de măceși pitici și de „carcadei”. Printre tufe creștea o iarbă sălbatecă, nu prea mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
marea nedumerire a lui Va care nu Înțelegea nicidecum rostul și utilitatea șosețelelor. Pe cap avea un basc alb, așa cum purtau copiii din sat la acea vreme. Mândri nevoiemare, Ochenoaia și nepotul ei „Îmbrăcat di duminicî” au mers către Vlanic, islazul unde păștea cireada satului, ca s-o aducă acasă pe Dumănița, vaca Ochenoaiei. La acea oră de seară stăpânii vitelor se adunau și așteptau ca văcarul satului să aducă vacile către drumul prăfuit ce leagă satul de șoseaua națională. Oameni
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor (Vezi să-l saluți respectos pe moș Ghiță Ochiană că este om mare!) Săru’-mâna, moșu’ Ghiță! Aha! Ești deștept ca tac-tu și ca frumoasa mea nepoată, Viorița! Au venit și vacile, sătule de cât au păscut pe islaz, oamenii și-au luat fiecare vaca lui, au legat-o cu funiuța din dotare și au plecat spre casele lor. La fel a procedat și Ochenoaia, mulțumită de efectul produs de nepotul ei, l-a luat pe acesta de mână
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tot sînt, concluzionează amîndoi într-un glas. Îmi faci alt vin fiert, nu? Da, tati, imediat. Un sărut de împăcare încheie episodul trist care tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
suferința omenească pentru că uitase de propria lui suferință. — Cred că nu s-a Întîmplat nimic acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei iar majoritatea blocurilor din el au o perfectă orientare E-V. Iar aici este chiar capătul lumii, unde, în lumina gotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Lupu a plecat ... a plecat pentru totdeauna. Și a rămas Ioana văduvioară tinerică, cu trei copii. Agripina, pentru a ajuta-o pe Ioana, s-a sfătuit cu trei feciori să-i facă o căsuță în apropiere, la marginea satului, pe islazul satului. Într-o noapte au început casa și a doua zi dimineață se contura o nouă construcție. În două săptămâni Ioana s-a mutat în noua ei locuință, cu cățel cu purcel, cu tot ce avea. Apoi l-a găsit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de grâu și-i clădeau în cirezi, unele mai mari, altele mai mici, după cât grâu aveau de treierat. Când începea a se lăsa seara, pe deal se auzea scârțâitul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
palmei, a pornit mai departe... De nu l-ai fi știut, ai fi crezut că e un lunatic care a pornit pe ulița satului fără țintă, ca un strigoi. El însă știe că la ultima casă din sat - în marginea islazului - îl așteaptă răbdătoare Maranda, „fimeia” lui... Abia bleștea, dar mergea încet-încet, cătând - imaginar doar - cireșul din poarta casei sale... Intrat pe ușă, s-a așezat pe laiță și i s-a adresat Marandei cu glas rugător: Fata moșului, ai tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
A adormit pe dată. De o bucată de vreme, un șir de vise îl purtau noapte de noapte de-a lungul și de-a latul vieții lui... S-a văzut în vis jucându-se cu cei de seama lui pe islazul satului... Pe urmă, s-a văzut școlar. Ehei! Și nu era unul de rând! Era fruntea, cum se spune... Dar... În altă noapte a răsunat ca un trăsnet glasul sergentului Limbosu: „Privește la mine, Toaibă!”... Acesta a fost doar începutul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eram acasă, ci undeva în lume, într-un oraș, în pădure sau la munte, undeva la masă. Aș lua-o de la început, ca la praznic, să înțeleagă că a trecut de amiază, că nu mai pot aștepta pe la iazuri, nici islazurile în câmpia netedă, nu-mi sunt gazdă și reazem. Trebuia să pleci cu strâmtele tale poteci. În așteptare, nu mă mai doare, trupul și sufletul stau lipiți ca niște gemeni; așa va fi când te pregătești de ducă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în școala normală, dar și de natură, cu tact pedagogic. Se ocupa de instrucția copiilor în condiții noi, punând mare bază pe principiul intuiției și pe orientarea practică. Profesând în mediul rural, putea ține lecțiile în curte, în livadă, pe islaz sau în pădurea apropiată. Se implică total pentru cunoașterea elevilor, purtând cu ei discuții libere în ore rezervate special pentru asta, încercă să-și apropie părinții, vizitându-i acasă. Așa se scurse primul an de activitate profesională. Vacanța de vară
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din palme, au apărut doi flăcăi, care au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai ales pe timp de noapte - pășea și el pe urmele vrednicului său tată?, dar nu la fel ca părintele său. Avea o casă frumoasă în sat - și mai avea încă una la lotul său situat pe hotarul ce despărțea islazul satului Priponești de cel al gospodarilor din Liești, unde locuia „din primăvară până în toamnă” trudind de zor în anumite nopți când nu putea fi observat, pentru a lucra în voie, fără teama de a fi prins asupra faptului. Oamenii satelor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adeziunea unora la mișcarea de protest liberal din Țara Românească a anului 1840, toate acestea i-au transformat în patrioți. Prin tactică, ei se dovedesc a fi prudenți. Unitatea celor două principate moldo-valahe nu este revendicată oficial în Proclamația de la Islaz din iunie 1848, însă proiectul unirii circulă în cercurile revoluționare. Refugiați din Moldova la Brașov, Alecsandri și Russo pun în circulație textul Principiilor pentru reforma patriei, care integrează unirea Moldovei și a Țării Românești într-un singur stat român. În
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
șapte ani. Adunările sînt înlocuite cu divane ale căror membri sînt numiți de domni și de guvernul otoman. Trupele ruse vor rămîne în Principate pînă în 1851. Sfîrșitul revoluțiilor deschide calea exilului. Însă acesta nu înseamnă abandonarea luptei. Proclamația de la Islaz din iunie 1848 respingea Regulamentul organic și făcea apel la arbitrajul Franței, Germaniei și Angliei, "cărora românii le cer judecată și ajutor împotriva tuturor opresiunilor". Exilul păstrează visele revoluției: va fi acela al lui Bălcescu, care va miza pe contactele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
însă demonstrează că Țara Românească nu este pregătită pentru asemenea reforme. După mărturia consulului Marii Britanii la București, puterea domnitorului provenea din divizarea partidului liberal. Departe unii de alții, dar convinși, tinerii formați în străinătate lansează o mișcare de revoltă la Islaz, pe Dunăre, la 21 iunie 1848. Ei organizează un guvern provizoriu și se instalează la Craiova. Acțiunea are efect. La București se formează un nou guvern provizoriu. La 25 iunie, Bibescu abdică și se refugiază la Brașov. Revoluția va ține
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
puternică că nici unul n-ar putea să o aservească." Uniunea patriotică îndepărtează lupta claselor. Această unire este un legămînt: la fața locului, proprietarii încearcă să se unească și adesea reușesc cu voluntarii angajați în armată de către guvernul provizoriu. Programul de la Islaz care, cu cele douăzeci și două de articole ale sale, rămîne axul central al mișcării, inspiră aceste puneri în practică: Avem cu toții același nume de român, care ne face pe toți frați și care face să tacă orice interes, stingînd
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sale, rămîne axul central al mișcării, inspiră aceste puneri în practică: Avem cu toții același nume de român, care ne face pe toți frați și care face să tacă orice interes, stingînd orice ură. Deci pace vouă, libertate vouă!". Programul de la Islaz reinstaurează poporul suveran. Suveranitatea populară validează relațiile cu Poarta și cu Rusia. Poporul este izvorul legii; el se exprimă prin votul universal; miniștrii sînt responsabili în fața lui. Această suveranitate este justă. Concepția justiției răstoarnă orice arbitrarii! În favoarea unei căutări a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]