804 matches
-
Al zbaterii de fiecare zi! Cum să te resping, inima, Când A FI e mereu mai mult Mereu altceva decât el însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Al zbaterii de fiecare zi! Cum să te resping, inima, Când A FI e mereu mai mult Mereu altceva decât el însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acțiunea propusă. O zi sau două mai tîrziu, Andrei Gheorghe preciza că lucrurile nu trebuie privite grav, ci mai degrabă ironic. Chiar acceptînd sugestia, tot nu-mi vine să plec de-acasă; orașul împrospătat de zăpadă îmi apare fastuos și ispititor. Ca la un prag de despărțire posibilă simt nevoia să străbat Capitala dacă nu cu autobuzul sau cu pasul, măcar cu ajutorul hărții din "Pagini aurii", ediția 1999/2000. Sînt străzi pe care n-am fost niciodată și le descopăr cu
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
noastră. Pentru a scăpa, trebuie alungat gândul din prima clipă, pentru a nu începe să medităm asupra lui, să ne îndulcim cu perspectivele păcatului și să se producă însoțirea, adică să nu lăsăm gândurile să ni se amestece cu ale ispititorilor vicleni. După aceasta, urmează însoțirea, adică dialogul sau convorbirea cu gândul, meditarea asupra lui, fie spre încuviințare, fie spre lăsare. Aceasta are laudă mică când e plăcută lui Dumnezeu; la fel și mustrare, când e rea. Suntem sfătuiți să nu
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Al zbaterii de fiecare zi! Cum să te resping, inima, Când A FI e mereu mai mult Mereu altceva decât el însuși! Cum să te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
rând, de larg ordin social (să zic șí politic?). Trebuie, urgent, o Lege (o "Ordonanță de urgență" - de ce nu?) primordială față de atâtea altele egocentric-parlamentare, pentru acordarea actelor de identitate acestor năpăstuiți, "anonimi". Totodată, trebuie oferite de către Stat adăposturi (civilizate și ispititoare, și cu certitudine consecventă în asigurarea lor, ca și a unei școlarizări și formări profesionale, și oferirea apoi a locurilor de muncă). Iar acestea neîntârziat, nu cu praf aruncat în ochii Europei ori cu "zăhărelul" promisiunii de "plasament" în familii
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
întrebărilor fără răspuns. Omul - o gânganie minusculă, printre minunile naturii, zdrobit de măreția cosmosului și neînțeleasă vreodată. Și deprimanta devenire de pe ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
profesională mă va da de gol cu excedentul de cifre. Știam că deficitul concav se va răsturna într-o oglindă, iar razele lunii vor topi gradual umbra copacilor ascunși sub povara chipului tău, al chinului tău în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori, captatori de prea multă iubire. Amplificai curentul indus eliberând sclipitoarele luminițe sublime în așa fel că niciodată nu am fost atât de singur. Suferința, în jocul ei dantelat mă destramă, se apropie dar... prea încet și-aștept izbăvirea, ca să încep
Nu-i nimeni l?ng? mine by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83922_a_85247]
-
Atunci Ingrid aude din nou vocea subțire: - Miauuuu, miauuuu! Sunt prietenul tău, pisoiul. Tu te strâmbi la pateul de ficat? Noi îl mâncăm cu poftă. De ce te miri așa? Pisoiii adoră pateul de ficat. Aruncă-l repejor jos! Ce miros ispititor. Ce bun e! Mulțumesc! A doua zi sunt ficăței la prânz și se repetă povestea. - Văii, se strâmbă Ingrid. Nu-mi plac ficățeii! - Ficățeii sunt foarte sănătoși, spune Buna. Mănâncă numai câțiva și-ai să te faci mare și puternică
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
era acela - se dovedea nu doar sârguincios, ci și deosebit de înclinat către însușirea acelor deprinderi. Pentru copiii care doresc de timpuriu și cu ardoare să ia locul părinților, moartea acestora nu e doar un moment de tristețe, ci și o ispititoare șansă, care scurtează mult calea spre bucurie. Au plâns cei doi copii, urmași la tronul francezilor, la moartea tatălui lor, Pepin cel Scurt. Dar lacrimile s-au uscat repede, tristețea filială lăsând locul preocupărilor febrile de ocupare a scaunului regal
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
de apă, Altele erau de vânt; Însă, de o vreme-ncoace, Foarte multe nu mai sunt; Dar făină tot se face. O spun eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Și-i, desigur, o... Sunt micuți și delicați, Buni și fierți, dar și murați; Au trei nume, dacă vreți: Opintici, ghebe,... Cresc și ele prin pădure, Dar nu-s fragi și nu sunt mure. Vezi prin codri pâlcuri-pâlcuri, Toate sunt ispititoare, Dar ascund destule tâlcuri Și nu toate-s de mâncare. Ciuperca ochioasă, Dacă-ți intră-n casă, Să n-o pui pe masă. Ce să fie, ce să fie, Un picior cu pălărie? Când nu are bani în pungă, El
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ducele de Modena. Până la urmă, Muzeul din Paris s-a îmbogățit cu mai multe sute de opere de artă italiene. Misiunea lui Napoleon în Italia nu avea să se încheie, însă. Mai existau armate inamice, mai erau mari localități ispititoare. Mai era și gustul tot mai pregnant al victoriei. Al gloriei! Dincolo de toate acestea se afla, însă, Papa de la Roma. Un om cu multă influență și, mai ales, cu multă putere. Dincolo de toate, Papa Pius al VI-lea se dovedea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
teritorial. Pe acest fundal ca de film de acțiune, ambițiile lui Napoleon au depășit spațiul strict militar, intrând tot mai insistent pe teritoriul mult mai instabil al politicii. Se năștea, sau poate chiar încolțea de-a binelea, sămânța cea mai ispititoare: puterea deplină. în numele Franței, dar și în nume personal. Avea, între altele, de partea sa și popularitatea mult sporită de victoriile sale ostășești. Devenise, într-un fel, figura centrală a opiniei publice franceze. Semnul cel mai drag eroului a fost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
conduce Partidul Liberal astăzi, poporul român nu poate să evite liberalismul, fiindcă îi datorează crearea statului român modern și a societății române moderne. Mă interesează liberalismul biruitor în Statele Unite, în Japonia și în vestul Europei. El devine, prin această biruință, ispititor pentru vânzoleala din spațiul răsăritean. Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinație. Liberalismul favorizează corpul social: te instalează în sistem și n-ai încotro... E un fenomen istoric, dar punctează timpul și spațiul istoric cu constantele lui extraordinar
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
în acest fel, sunt deasupra tuturor. Oamenilor le sunt înfățișați spre admirație judecători mincinoși, iar eu sunt singurul care-i cunosc pe cei adevărați, în al patrulea rând, pentru că astfel îmi rămâne o șansă de-a ajunge la închisoare, idee ispititoare dintr-un anume punct de vedere. În al cincilea rând, pentru că acești judecători merg să întâlnească Mielul, pentru că nici Mielul, nici nevinovăția nu mai există și, în consecință, iscusitul hoț care a furat panoul este un instrument al unei justiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mult o iubea neînfricatul Decebal.Așa că de ziua fetei, când ea Împlini cinsprezece ani, Decebal dădu un mare ospăț la care Învită jumătate din Dacia.Soseau cârduri cârduri de musafiri din toate colțurile Daciei, cu daruri care de care mai ispititoare.Cel mai frumos dar i se păru fetei a fi cel primit de la viteazul său tată: acesta Îi oferi un glob cu totul și cu totul din aur. Curgea vinul din butii, muzicanții ziceau neîntrerupt cântece de veselie, jocul era
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rotundă, netedă și roșietică, mărturisind vrednicia ei la treburile care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-un alb catifelat, cu moliciuni delicate întinse până-n ispititoarea grație a gâtului de lebădă. Glasul ei de pisică și ochii, ale căror flăcări verzi fermecau învăpăind orice atingere, o făcură remarcată în tot spitalul. Nu se știa de la cine anume primise porecla, dar tot spitalul o striga: "Îngerașul". "A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vorbeam, la jumătatea lui august, cu o virilă variantă de Jean Marais sexagenar, un năvalnic bărbos călare pe ATV, cu aer de flower power și Woodstock, dl Mircea Sârbu, care m-a oprit amical în fața Cabanei Schiorilor, mi-a expus ispititor proiectul de resuscitare a cercetășiei de altădată, pentru a-mi comunica apoi entuziasmul doamnei Maria Berza față de proiectul „Sinaiei culturale“ descris mai sus. Iată, mi-am spus, un abur de început. Poate-or da zeii Sinaiei și s-o alcătui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
3630-0 168 pag., 2012 Am debutat editorial la 29 de ani, cu o carte despre Eminescu. Aproape sexagenar, m-am lăsat sedus de Caragiale. De ce? Fiindcă scrisorile lui din Berlin sunt cea mai suculentă, complicată, excitantă, pe scurt: cea mai ispititoare imagine a îmbătrânirii din literatura noastră. Cu infinit mai multe arabescuri și capcane decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuță, Odobescu, Blaga... Și mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
convertesc în geniul speciei și alte metafizici, mai încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor, iar mai încolo, în glorioasă depărtare, splendidul geniu. Citește și recitește expeditorul, corectându-o la fiecare lectură, o recită cu gândul la posteritate și când o vede gata, face o copie și păstrează originalul, așteptând conjunctura favorabilă ca s-o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
convingerea lui inițială e că, în înțelegerea unei ființe, totul pornește de la trup, de la trăirea corporalității. Tentativa e cu atât mai interesantă cu cât nu era posibilă înainte de 1989, datorită cenzurii, și cu cât ea pare mai la îndemâna tuturor, mai ispititoare, pentru scriitorii postdecembriști. Gheorghe Crăciun are ambiția de a se înscrie în competiția deschisă de literatura sexistă, implicând în acest program de dezinhibare toată știința sa textualistă, o mare parte din experiența sa de cetățean al unui regim comunist și
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
la alta și, uneori, de la un moment la altul, Mihai Măniuțiu vine cu încărcătura estetului și practicianului, a celui care face observînd și observă făcînd, folosind cuvîntul scris cu artă și inteligență ca să pună în pagină una dintre cele mai ispititoare povești, aceea a actorului.
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
-l marcau inițial, autorul lui Harap Alb se vede atras acum în ceea ce un critic a numit, nu departe de adevăr, un „delir hermeneutic”. „Întrebarea, scrie exegetul de care ne ocupăm, e dacă ne putem apropia de această operă, mereu ispititoare, printr-o critică «de sistem», pretențioasă, negreșit constrîngătoare, livrînd savantlîcuri sau dacă o putem savura și descifra printr-o lectură strict «de plăcere», gustînd fervoarea spunerii și acel Creangă al aparențelor, expediat sub eticheta de scriitor poporal”. Dacă excluderea ultimei
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]