1,366 matches
-
Am lăsat acolo un grădinar care va fi în slujba ta. Eram cu atât mai nerăbdător să ajung la destinație. L-am întrebat pe interlocutorul meu cam pe când se putea trage nădejde că ciuma va dispărea. — Epidemiile precedente s-au isprăvit toate înainte de începutul lunii mesori. L-am rugat să repete ultimul cuvânt, pe care credeam că nu-l auzisem bine. Avu un zâmbet binevoitor. — Mesori este, în limba coptă, luna din an în care creșterea apelor ajunge la punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint. Își pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întorc la credința mea de la început. Carnea de porc pe care o mâncam a început să-mi facă greață, nopțile fiindu-mi pline de chin din pricina asta. Am început să croiesc planuri de fugă. Însă singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
său dragoman care, pe deasupra, cunoștea limba lui Francisc. Dintre toți cei de față, un singur om îmi înțelegea emoția și o împărtășea, deși funcția sa îi impunea să nu lase să se vadă nimic, cel puțin nu înainte de a fi isprăvit ritualul solemn al reprezentației. Abia după ce a citit cu glas tare scrisoarea sultanului și a schimbat cu regele câteva fraze pline de zâmbete, ambasadorul s-a apropiat de mine și m-a strâns cu căldură la piept, spunând tare: — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rândul piciorului să-mi dea bătaie de cap. Era atât de amorțit și de umflat, încât m-am temut din nou că mi-l vor amputa. De furie, de disperare, lucram și iar lucram, zi și noapte. Am putut astfel isprăvi traducerile arabe și ebraice pe care i le făgăduisem tipografului saxon. Am mai putut de asemenea să scriu, în anul acela, primele șase cărți din Descrierea Africii. După câteva luni, sfârșisem prin a mă obișnui cu condiția mea de scrib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jur că a ținut-o așa preț de o oră și jumătate. După un timp n-am mai spus nimic. Ceea ce nu a avut nici un efect. Așa că, în final, am ascultat pur și simplu, fumând și suferind. Când s-a isprăvit, am tras un gât de scotch, mi-am șters lacrimile cu o batistă de hârtie și am sunat la room service. Am cerut cafea. Sunt cazuri când trebuie să te stăpânești. — Cum să fie cafeaua? sosi și replica bănuitoare. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa peste cap. Când putu să vadă iar, Dolores zăcea întinsă pe pământ, cu o altă gură roșie rânjind însângerată pe sub bărbie, de la o ureche la alta. Isprăvise ceea ce începuse. Cu pieptul gol și cămașa în mână, Deggle rămase așa urmărind cum curge sângele, până când încetă să mai curgă. îi trecu prin cap gândul următor: — Eu voi fi cel ce rămâne singur. Balansoarul se legăna în briza dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la niște întruniri studențești, fusese promovat odinioară la propaganda unui județ de curând înființat și începuse să nu prea mai dea pe-acasă. Aveau un copil și au rămas împreună până băiatul avea să termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nepăsător. 9tc "9" M-au atras (și încă mă mai atrag!) ferestrele. Chenarul lor magic, deschis spre dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul străzii. Isprăvisem joaca, dar nu mă înduram să plec acasă. D., băiatul unor oameni necăjiți, cu mulți copii, înghesuiți într-o căsuță ca o jucărie, cu două odăi, sub streașina unui depozit de lemne, îmi spusese că, din clipă în clipă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al pantalonilor era desfăcut, mult dincolo de genunchi. Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel moment, în nici un fel, cum de mi se descususe cracul pantalonilor. În vreo ciuleandră? În tramvai? Urmăream, de câțiva ani, aparițiile Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
marți, chiar în grădina Lupeascăi, „la vila aia, de-o avea gard în gard cu Urdăreanu, omul lui de încredere, mareșal și toate alea. Te-ai prins? Carol pleca pe poarta mare și Urdăreanu venea prin spărtura din gard și isprăvea ce lăsase neterminat primul futălău al țării. Nu l-a luat cu el când a plecat atunci în patruzeci?! Așa l-am sfătuit eu pe rege să nu cumva să atace Bulgaria“, încheia Trombă surâzând parșiv. „Dar își mai aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încercat cu bomboanele Sugus, Însă ei le iau drept supozitoare. — Dar dacă o Întrebăm pe maica Hortensia? Îi spunem adevărul și gata. Adevărul se spune doar ca ultimă soluție, Daniel, cu atît mai mult unei călugărițe. Mai Întîi să ne isprăvim cartușele. Ia te uită la gașca de colo, care pare foarte Însuflețită. Sigur sînt unși cu toate alifiile. Du-te și Întreabă-i. Dar dumneata ce vrei să faci? — Eu am să supraveghez ariergarda, nu cumva să se Întoarcă pinguinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
legănă. Trupul Jacintei Coronado se redusese la dimensiunile unei copile, iar Fermín, lîngă ea, părea un gigant. Îmi clocoteau În minte o mie de Întrebări, Însă prietenul meu Îmi făcu un semn care arăta În mod limpede că Întrevederea se isprăvise. L-am văzut contemplînd acea gaură murdară și rece unde Jacinta Coronado Își petrece ultimele ore de viață. — Hai, Daniel. Plecăm. Ia-o dumneata Înainte. Am făcut cum Îmi spunea. CÎnd am plecat, m-am Întors o clipă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
casa asta, Îți jur că-i rup amîndouă picioarele lui taică-tu, șuieră Fumero. — Tata nu știe nimic. Lăsați-l În pace. — Tu habar n-ai În ce joc ai intrat. Dar cînd o să dăm peste amicul tău, s-a isprăvit jocul. Nici judecători, nici spitale, nici cafteli. De data asta, o să mă ocup personal să-l scot din circulație. Și o să mă bucur s-o fac, crede-mă. N-o să mă grăbesc. Poți să i-o spui, dacă-l vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
orizont, revărsându-și razele peste curtea inundată de verdeață și flori. Ascunsă între pomi, o casă albă, bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare, adăpostește somnul cel dulce de dimineață, al nepoților. Bunicul se trezise din zori și tocmai isprăvise treburile casei. Era un bărbat nu prea înalt, uscățiv, cu părul cărunt, frunte înaltă brăzdată de cute adânci, cu ochi blânzi care trădau înțelepciunea strânsă de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a îngrijit pe Medor și mulțumită devotamentului său rana lui s-a închis repede, flăcăul recăpătându-și pe deplin sănătatea. O conte Rinaldo! O rege Sacripant! La ce bun atâtea însușiri și atâta faimă? Ce-ați avut din marele voastre isprăvi? O mărite Agrican, nefericit rege!Dacă te-ai mai putea reîntoarce la viață, cum ai putea tu, oare îndura să te vezi prins de o femeie care se pleacă sub jugul Hymenului pentru un tânăr soldat de umilă obârșie? Iar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să și recâștige dreptul la înviere. Pătimirea e mai tare decât moartea, ea răpune și iartă păcatele noastre: „Așadar, fiindcă și Hristos a pătimit cu trupul, înarmați vă și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul.” (Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la cei ce l-au auzit. 3. Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna" despre care a vorbit El, cînd a zis: "Am jurat în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui." 5. Și aici este zis iarăși: Nu vor intra în odihna Mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
știu dacă înțelegeți cam ce vreau să spun... ― Am înțeles, domnule director! ― Bună seara, domnilor elevi! ― Să trăiți, domnule director! Și Tiranul a trecut repede drumul, intrând în curtea lui. ― Crezi c-o să-ți facă ceva? ― Aș, totul s-a isprăvit aici! Tiranul e sever, dar e om inteligent și, oricât ar vrea el să pară de aspru, are în fond sensibilitatea lui! N-ați auzit că se duce la operă? Dacă-i place muzica, e de-al nostru; face el
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba. 6. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. 7. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. 8. De acum, mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. 9. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
ci era un atom plăpând, desprins din el, în preajma unei lumini noi, care abia se întrevedea. Atunci, ușoară, plutitoare, uimită, sta ca un fulg în pragul unei ferestre, privind spre un început al cunoașterei. Cu o desfătare leneșă, Mini își isprăvise baia. Lăsă din mâini buretele mare, privindu-1 cu un surâs. Nimic din substanța minunată a naturei nu e străin de făptura omenească. Nu numai ochii deschiși pretutindeni ai porilor absorb, dar inima, acolo înăuntru, spongioasă, o putea strânge tare ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, 5. pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintîi zi pînă acum. 6. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos. 7. Este drept să gîndesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucît, atît în lanțurile mele cît și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har. 8. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
această strîngere de ajutoare pentru sfinți. 5. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întîi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. 6. Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strîngere de ajutoare, pe care o începuse. 7. După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvînt, în cunoștință, în orice rîvnă, și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere. 8. Nu spun lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți. 10. În această privință vă dau un sfat și sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintîi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți. 11. Isprăviți dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 12. Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 13. Aici nu este vorba ca alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
niște bolduri; și, strînse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpîn. 12. Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul. 13. Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. 14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]