684 matches
-
piese, rotițe în angrenajul unor subansamble (departamente, secții) care, la rândul lor, îndeplinesc funcții în cadrul mașinii care este organizația. „Modul mecanicist de gândire” (Mechanical way of Thinking) Gareth Morgan își începe capitolul 2, referitor la „Organizațiile ca mașini” printr-o istorioară semnificativă preluată din cultura chineză; este vorba despre un înțelept chinez din secolul al IV-lea î. Cr. care, călătorind prin țară, a întâlnit un bătrân ce lucra în grădina de legume, umplând manual o găleată cu care uda apoi o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
este că nu cunosc astfel de metode; mi-e rușine să le folosesc” (Morgan, 1986, p. 19). Întrebare: Cum vă afectează mașinile, mecanismele, tehnica în general, personalitatea și comportamentul vostru și al celor din jur? Deși interpretarea filosofică a acestei istorioare poate fi mult mai complexă, în planul organizațiilor o putem simplifica prin următoarea concluzie: mecanizarea conduce la creșterea performanțelor economice, dar prin efectele sale secundare afectează negativ anumite aspecte ale vieții oamenilor și ale organizațiilor. Există, de asemenea, o anumită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Îi ținea probabil un discurs șoferului, cu părul lui alb fluturând În vânt, cu pălăria În mâna stângă și bastonul sculptat, cu măciulie de argint, În dreapta. Fima știa că bătrânul nu se tocmea, nici nu aștepta restul, ci termina o istorioară pe care o Începuse pe drum. De peste cincinzeci de ani le ținea șoferilor de taxi din Ierusalim un seminar permanent despre legendele hasidice și povestirile religioase. Era un povestitor pasionat. Avea obiceiul să comenteze istorioara și să insiste asupra moralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aștepta restul, ci termina o istorioară pe care o Începuse pe drum. De peste cincinzeci de ani le ținea șoferilor de taxi din Ierusalim un seminar permanent despre legendele hasidice și povestirile religioase. Era un povestitor pasionat. Avea obiceiul să comenteze istorioara și să insiste asupra moralei. Când spunea o anecdotă, obișnuia să explice, ca desert, care era poanta. Uneori continua, arătând diferența dintre poanta aparentă și cea reală. Interpretarea glumei Îi făcea pe ascultători să râdă În hohote, ceea ce Îl Încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Greciei, când Împărțiseră sacul ei de dormit. Iar când totul s-a sfârșit, el a fost cel care a aranjat divorțul. Până și paltonul cu mâneca lui ca o capcană fusese Înainte al tatălui său. Fima Își aminti una din istorioarele preferate ale bătrânului, despre un sfânt hasid celebru și un hoț de cai care Își schimbaseră Îmbrăcămintea Între ei, iar În felul acesta și identitatea, cu consecințe critice, tragicomice. Dar În ce vedea tatăl sau poanta reală, diferită de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noi ne-am săturat deja până peste cap de faimosul umanism european. Am simțit deja din plin pe pielea noastră gustul civilizației tale occidentale. Am gustat-o din plin, de la Chișinău 1 și până la Auschwitz. Am să-ți povestesc o istorioară edificatoare despre un cantor care a fost părăsit - Doamne ferește să ni se Întâmple și nouă așa ceva! - pe o insulă pustie, tocmai În Zilele Cumplite. Stătea bietul evreu În mijlocul pustietății lumii și a timpului și se Întreba... Stai o clipă, izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stinge acasă, ca un gândac, pe podeaua bucătăriei, și abia peste o săptămână, când mirosul va răzbi până pe casa scărilor, vecinii de sus, familia Pizanti, vor alerta poliția și pe tatăl său. Iar Baruch Își va aminti cu siguranță vreo istorioară hasidică despre moartea subită, fără dureri, numită „sărutul morții“. Sau va face remarca lui obișnuită - omul e un paradox, râzând când ar trebui să plângă, plângând când ar trebui să râdă, trăind fără minte și murind fără chef, zilele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el acasă. Stătea În fotoliu și bea ceai rusesc cu două voluntare În vârstă care veniseră probabil pentru vreo donație. De la Asociația Nevăzătorilor sau ceva de genul ăsta. Ele spuneau că tocmai Începuse să le povestească o anecdotă sau o istorioară, când deodată a scos un geamăt și a murit. Așa. Așezat În fotoliu. N-a avut timp să sufere. Și de la prânz te căutăm cu toții. —Am Înțeles, spuse Fima și se Întoarse să-și pună paltonul. Avea senzația, ciudată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mi țină o prelegere furtunoasă despre faptul că Yeshayahu Leibowitz folosește În scopuri demagogice scrierile lui Ramba’m1. Nici mai mult, nici mai puțin. Când am Încercat să-l contrazic, să apăr onoarea lui Leibowitz, m-a atacat cu o istorioară despre un oarecare rabin din Drohovitz, căruia Ramba’m i s-a arătat În vis. Aș spune, cu o pasiune profundă pentru viață. Am crezut Întotdeauna că va avea zile multe. Fima, dând parcă verdictul final Într-o dispută care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Doar viitorul abia Începe. Ar fi fost plăcut să stea acum În bucătărie, cu un pahar de ceai rusesc fierbinte În față, polemizând cu bătrânul până târziu În noapte. Fără ironii și fără superficialitate, ca doi adversari intimi. Departe de istorioarele hasidice și de cazuistică, vorbe de spirit, anecdote, jocuri inteligente de cuvinte. Fără să-l provoace pe bătrân, fără să Încerece să-l scoată din sărite cu necuviințe perverse, ci dimpotrivă, cu afecțiune. Ca doi cartografi din două țări aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Lică le avea. El povestea liber tot ce-i trecea prin minte, pe o parte convins că nu înțelege, pe alta mulțumit că are cine să-1 audă. Era destul de delicat de felul lui, dar avea totuși un vocabular picant și istorioare la fel. își aducea uneori aminte să se abțină, dar alteori ecoul ce pornea din Sia îl distra. Dacă însă la vreo vorbă prea slobodă izbucnea în vreun ris gros și stupid, o palmă o aducea la cuviință. Lică era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care unele erau noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de a-i pune la punct pe recruți mi s-a întipărit în amintire ca istorioară mai degrabă caraghioasă, chiar dacă nu sunt sigur dacă reacția celui șicanat a fost numai dorință de răzbunare sau dacă gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste demnă de a fi relatată; în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Adrian. „În român...“ Adrian închise combină. — Chestia asta rămâne între noi, spuse el. — Chestia asta apare pe-o porcărie de-nregistrare! arată Eleanor acuzator spre combină. — Vreau să spun că ea și-a închis reportofonul cât i-am povestit toată istorioara. Am uitat că al meu e deschis. — Nu mă interesează ce era închis și ce era deschis! i-o reteza Eleanor. I-ai povestit unui străin cu care n-avem nici în clin, nici în mânecă, lucruri extrem de intime legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr, celălalt toporul mânjit de bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În casa spânzuratului”, spuse medicul, care Își simțea capul din ce În ce mai greu. „Iar faceți aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de aramă și argint murdar clinchetind la încheietură. Spune: — Nimeni n-are patru acte de identitate cu poză... Ca să te călugărești, spune ea, trebuie să dai un test scris mai greu decât bacul și admiterea laolaltă. Plin de probleme cu istorioare, de pildă: „Câți îngeri pot dansa pe vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Însă nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întâmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stârnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Se pare că femeile au un talent înnăscut de a profita de bărbații care sunt drăguți cu ele. Femeia aceasta nu merita în nici un caz să fie tratată cu duhul blândeții. Cât despre numele lui Takamori, își are și el istorioara lui. Bunicul, bun cunoscător al ideogramelor chinezești, născut și crescut în Kagoshima, hotărâse ca primului său nepot să i se dea o educație aleasă, asemenea celui mai renumit dintre fiii Kagoshimei, Takamori Saigo. Nu întâmplător a insistat, deci, să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când ușa se deschise și o femeie apăru În prag. Coasa auzise că se putea Întâmpla acest lucru, moartea să se transforme Într-o ființă omenească, de preferință femeie din pricina chestiei cu genurile, dar credea că era vorba de o istorioară, de un mit, de o legendă ca atâtea și atâtea altele, de pildă, pasărea fenix renăscută din propria-i cenușă, omul din lună cărând o legătură de lemne În spate pentru că lucrase În zi de sărbătoare, baronul münchhausen care, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
76), Eugen Barbara (83), George Rautski (110), Agapia Macri Eftimiu (195), Philippe van Tiechen (298) ș.a. De ani de zile citesc - În volume și reviste - dicționarul umoristic al amicului Mihai Frunză. Colcăie de haz! Vă citez din el, cîteva definiții/istorioare delectabile: „TROMPA LUI EUSTACHE = Elefantul Eustache de la Grădina Zoologică din Paris, vrînd să vadă dacă trompa lui este uterină și-a introdus-o, curios, În ureche. CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepelea este corigent la gramatică. Profesoara Îl trimite acasă ca
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ducea și aducea oameni cale de aproape 50 de kilometri. Cu timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță...,, -Of, iar ai inventat o istorioară ! Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să nu-mi fie foame, să nu-mi fie sete. Te pomenești că iar mă Întrebi ca la școală, dacă țin minte ce mi-ai povestit. -Păi da, găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit din nou în aplauze. Cum a fost îmblânzit primul șoim Nenumărate și felurite sunt istorioarele și legendele privitoare la evoluția vieții pe pământ. Și fascinante în același timp. Aceasta, deși multe nu au nici o legătură cu realitatea. Dar o înfrumusețează, îi dau savoare. Ele sunt rodul inteligenței și al imaginației omului, care a încercat să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
decembrie 1989 am reușit să sparg ditai stânca în zeci de bucăți, să le mărunțesc, ba chiar să le fac praf. Din pietrele astea fărâmițate și din pulberea lor de granit am refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă, lipită de mine și purtată pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare este doar o simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți cu dispreț în obraz și rostind pe socoteala ta numai vorbe cu totul nedemne. Ei, această stare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rupt și murdar, adidașii s-au uzat și ți-ai mai pierdut și caietul de însemnări. Te clatini printre șine la Clapham Junction - după cum știi, cel mai mare nod narativ din Europa. Dacă nu ești atent, vreo poveste locală, o istorioară de navetist, te va doborî, te va tăia în două, îți va despărți pentru totdeauna dialogul de caracterizare. Așa că e mai bine să nu încerci. — Ce să încerc? — Să mă desconsideri în halul ăsta. E neverosimil, e meschin. Realitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ezoterice, nu? Dommage. Profesorul își pierduse din prestanță. Tonul îi scăzuse, devenind mai relaxat și mai amical. Intervenise și o notă bizară de compasiune, care aproape că mă convinsese că ieșirile de mai devreme fuseseră simple prefăcătorii, găselnițe iscusite ale istorioarei sale. — E ceva și cu desfășurarea poveștilor, nu ți se pare, băiete? Autorii spun mereu că nu știu niciodată cum va evolua povestea pe care o spun. Că nu poți să știi ce se va întâmpla în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]