735 matches
-
durerea lor una alteia trecea fiori prelungi peste trupul acum uniform al asistenței. Sub acel efluviu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi porniră încet, de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescură până răsunară peste toată zidirea, făcând să tremure zimții candelabrelor. Puterea sunetelor era acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Rândul al treilea se strecură În față, reluând lupta. Alte două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai cu seamă pentru niște pierde-vară veniți din Germania... E posibil ca o doză de gelozie mascată prin ironie să fi dat culoare și greutate acestei hârjoane verbale - în ipostaza de pereche certăreață, Rosmarie și cum mine ne-am fi istovit, pe cât de voluptuos, pe atât de repede -, în vreme ce eu, sigur pe îndelung exersata mea incapacitate de a mă lega de cineva, fumam destins țigări care se numeau Parisienne și care îmi erau oferite dintr-un pachet galben. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele acelea ale norocului, încât și-a tocit până și secera clonțului! Se pare că-i total istovit mititelu. Vezi Dinule, să nu te afișezi prea mult printre cei gură-cască, să nu te ia vreunul în vizor, că rămânem tustrei fără niciun sprijin și fără vreo speranță de supraviețuire dacă ție ți s-ar întâmpla vreo nenorocire... Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vijelie câți galbeni i-ar pretinde pentru fată? Băiatul privi din nou tipsia cu minunea care i se arătase, dar de pe suprafața netedă a acesteia Voica dispăruse. Poate intrase în cortul ei, poate plecase din nou după apă... Cine știe!? Istovită de lungul drum, după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp în care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
disperare Sfârșit de an școlar 1930-1931 la Școala Normală de băieți din Bârlad. Obținusem acel neașteptat și nesperat premiu I pe clasă și pe școală, finalizat cu felicitări și multe strângeri de mână în sala de festivități a școlii. Uluiți, istoviți de emoții și moleșiți de căldura sufocantă inerentă unei mari aglomerații, eu și inimosul meu tată aproape că nu mai știam ce e cu noi. Ne-am revenit cu o gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos Din case goi, în ger și-n vânt. Ați pus cu toții jurământ Să n-avem drepturi și cuvânt; Bătăi și chinuri, când țipăm, Obezi și lanț când ne mișcăm, Și plumb când istoviți strigăm Că vrem pământ! ...................................... Pământul nostru-i scump și sfânt, Că el ni-e leagăn și mormânt: Cu sânge cald l-am apărat, Și câte apa l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat, Noi vrem pământ! N-avem
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
care, în actuala sa formă materializată, ocupa in întregime colțul apartamentului. Conștient de situația sumbră, văzu că tînăra este încă în sala de consiliu, dar a rămas singură. Ședea cu un vag zîmbet pe fața ei prelungă. Zîmbetul i se istovi cînd atinse un instrument aflat pe scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot. O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
des verificată în matematică. * Criza civilizației științifice grecești a fost imposibilitatea de a concepe numărul irațional. Nu cucerirea romană, ci infirmitatea lor de a depăși anumite prejudecăți privitoare la rigoare matematică, de a accepta și alte moduri de existență matematică, istovește curând geniul grec. Arhimede aparține mai mult evului celui nou. * În redactare nu are atâta preț poleirea frazelor, cât organizarea ideilor. * Nu există matematice vorbite (decît la examene și în congresele matematicienilor). Un adevăr matematic nu poate fi primit ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
izolat, vedeam clar cum picătura de har, uitată pe drum, se dilua și devenea cel mai adesea pretext sau subiect pentru inteligente texte teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută, se istovea bătând în maluri sterpe. În perspectiva mea, revanșa generală, străveche maladie a mentalului, înlocuia pe lume miracolul poetic. Dar s-o lăsăm încurcată... Spun toate astea poate ca să motivez de ce, în scurta perioadă pe care o am în vedere aici
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu pătrundă acest abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la pușcărie, cel puțin acolo nu trebuie să te mai gândești chiar la nimic, alții hotărăsc pentru tine când te culci, când te scoli, când și ce mănânci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot mai mult sub povara colectărilor de produse agricole cote introduse obligatoriu, pentru a pleca spre Răsărit, ca datorii de război. Rând pe rând, după ce se istoviră, încercând să astupe, cu grâu, cu ovăs, cu orz, cu porumb și cu alte cereale, uriașele pofte ale Răsăritului, goldăneștenii cei semeți plecară, duși de la spate, care la Gherla, care la Canal, care pe lumea cealalată. Alții, câți mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mușluindu-se, mușcându-se, trăgându-și hainele de pe ei, împleticindu-se cu înfrigurare în ele, enervându-se și împiedicându-se... Potopind-o în sărutări, Vladimir simți că va urma o noapte frenetică de iubire: își zise că e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Melanie îl răsturnă brutal pe spate, în poziția călugărului shaolin, încălecându-l furtunos, cu tandrețea dezordonată a femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele ei de tot felul, dar, grație pastilelor albastre, cu ea la fel de dârză și de pietroasă. Avea să rămână în aceeași stare de erecție pe parcursul întregii zile de lucru și a următoarei nopți de iarnă, în timp ce de fapt el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte, a ajuns și în crângul de cedri în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de greu... Da’ dacă ți-i scoli pe toți în cap... treaba ta... eu ți-am spus... Am avut și-un mare necaz, mi-au murit doi pești.” ... ia mai du-te... Mi-l și imaginez cu fesul pe cap, istovit după ieșirea la colț să cumpere viermișori uscați pentru pești, nu din ăia de data trecută, că se sfărâmau prea ușor între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rar se întîmpla ca partida să se termine remiză. Acum nu mai existau decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă odihnesc puțin și apoi am plecat mai departe. Nici urmă de vreo gară. Era o câmpie nesfârșită parcă și complet pustie. Mă intriga faptul că nu mai trecea nici un tren, nici într-o direcție, nici în alta. Dimineața, eram istovit. M-am culcat pe marginea șanțului în iarbă. Spre seară mi-am continuat drumul și, pe întuneric, am ajuns în cele din urmă într-o haltă. Acolo era un tren de marfă gol. Și nimeni în jur. M-am suit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile cu lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de vreme rea. De-abia așteptam să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi raiul pe pământ! Oare copiii n-ar aduce o notă de stres în viața lor de cuplu? Copiii trebuie duși la școală și băgați în cadă la spălat și duși la doctor pentru injecții. Părinții par întotdeauna atât de istoviți de copiii lor și se întreba dacă Mma Ramotswe și-ar dori așa ceva. Pun pariu că te gândești la propunerea mea, spuse Mma Potokwane. Cred că aproape te-ai hotărât. — Știu și eu... — Ce-ți trebuie acum este să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]