720 matches
-
nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte împrejurări, sunt sigur că mi-ar fi fost egal, dacă o companie de pompieri ar fi plecat istovită de brava generozitate a olandezei, capabilă să activeze până la cel din urmă camarad. Dar atunci mă cuprinse un acces de gelozie. Somațiunile, mereu mai răspicate, precum și loviturile din mâini și din picioare, în tăbliile de lemn, erau un spectacol care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai cu seamă pentru niște pierde-vară veniți din Germania... E posibil ca o doză de gelozie mascată prin ironie să fi dat culoare și greutate acestei hârjoane verbale - în ipostaza de pereche certăreață, Rosmarie și cum mine ne-am fi istovit, pe cât de voluptuos, pe atât de repede -, în vreme ce eu, sigur pe îndelung exersata mea incapacitate de a mă lega de cineva, fumam destins țigări care se numeau Parisienne și care îmi erau oferite dintr-un pachet galben. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
afundat prea adânc în pădure. Se puteau rătăci. Oricum, le era frică. Băieții alergau de colo până colo, fără un scop precis și strigau tare. Au mai bătut mingea puțin și s-au așezat pe iarbă. Nu mai puteau. Erau istoviți. Numai bine, pentru că au fost chemați de mama lui Ionuț. Haideți, copii. S-a terminat pe ziua de azi. Vă ajungeeeee! Și-au luat rămas bun de la Alesia. Micuța aproape că lăcrima de rău ce-i părea că pleacă ceilalți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
au de obicei femeile tinere în dreptul pulpelor. La fiecare pas mătasea ori nylonul ciorapilor ei fâșâiau tulburător, abia auzit. Îi povestise că maică-sa era speriată întotdeauna când pleca să se plimbe, cu mașina mai ales, ori când se întorcea istovită după vreo petrecere. E terorizată la gândul că mi-aș putea rupe picioarele. Și ce-ai fi vrut să-i răspund, îi povestea, decât că sunt gata să mi le tai și să i le dau să le păstreze, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Sloane, spulberând tăcerea stânjenitoare care urmă acestui schimb de replici. Propun să ne ducem toți în camerele noastre, să încuiem ușile și să rămânem acolo până se domolește furtuna. Explicațiile pot aștepta până dimineața. — Splendidă idee! spuse Tabitha. Eu sunt istovită, drept să spun. Are cineva amabilitatea să-mi umple o sticlă cu apă fierbinte înainte de a mă retrage? În casa asta pare a fi îngrozitor de frig în noaptea asta. Phoebe spuse că se ocupa ea de asta, în timp ce Michael, Pyles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu amărăciune: Prin ce ne-a făcut să trecem, și pe el nu se cunoaște absolut deloc! Trebui să se Întoarcă În salon și să-și termine țigara acolo, de una singură. Dar nu era cazul să se ambaleze. Ar istovi-o, așa cum l-a istovit și pe tatăl ei; În plus, avea alte lucruri la care să se gîndească. Duncan mai făcu ceai și ascultară un program la radio; la nouă și un sfert se Îmbrăcă. În fiecare săptămînă pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a făcut să trecem, și pe el nu se cunoaște absolut deloc! Trebui să se Întoarcă În salon și să-și termine țigara acolo, de una singură. Dar nu era cazul să se ambaleze. Ar istovi-o, așa cum l-a istovit și pe tatăl ei; În plus, avea alte lucruri la care să se gîndească. Duncan mai făcu ceai și ascultară un program la radio; la nouă și un sfert se Îmbrăcă. În fiecare săptămînă pleca la aceeași oră. Duncan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan. Duncan respiră ușurat și-și lăsă umerii să-i cadă. Nu mai știa ce să creadă. După toate aparențele, se putea să-și fi imaginat totul. Nu-i păsa. Panica Îl istovise, Îl golise. Își șterse fața din nou și zise cu un glas tremurat, plin de obidă. — Ar fi cazul să mă duc acasă. Așteaptă, zise Fraser. Mai Întîi bea puțină bere. — Bine. Dar s-o torni tu. Fraser ridică cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu În viteză un remorcher, făcînd valuri - se ridicară și se retraseră, apoi iar se săltară, se istoviră și bătură mai slab țărmul. Fraser aruncă o piatră. — Cum zice Arnold? CÎntecul etern al tristeții - așa? Și apoi ceva cam În genul acoperișurile goale ale lumii... Își trecu mîna peste față, rîzÎnd de sine Însuși. Isuse Cristoase, Pearce, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la Paddington, chiar, Înainte să renunțe la această idee. Ce rost avea? Intrase Într-o cîrciumă și băuse cîteva pahare de whisky. Cumpărase băutura de la o fată blondă; asta o făcuse să se simtă mai bine. După aceea se Întorsese istovită În Lavender Hill. Iar acum era epuizată. Răsuci verigheta Între degete, așa cum o făcuse la cinematograf, dar pînă și greutatea ei nesemnificativă i se păru prea apăsătoare cînd o ținu În mînă. Se uită În jur, apatică, În căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o adoră - dar nu mi-a confirmat. Vine? —Habar n-am, mamă, i-am răspuns. —Ce-i cu tine? Cât stai? Ajung sâmbătă și plec luni. Trebuie să scriu un articol săptămâna următoare. —Doar trei zile! Dacă continui să te istovești în ritmul ăsta, o să te transformi în Barry Diller! Știi, cariera nu-i totul. În fine, am pus pentru tine, în camera de oaspeți, o lenjerie de vis. Lenjeria de pat irlandeză l-ar face de râs pe Pratesi. Americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ascuns în grabă cutiuța în geanta zebrată. Picioare grăbite urcară pe trepte și, dintr-odată, mama, tata și Julie se înghesuiră pe ușă. Te simți bine, iubito? mă întrebă mama. De ce te-ai tolănit peste hainele lui Julie? —Sunt doar istovită din pricina schimbării de fus orar, i-am răspuns fără să mă ridic. Îmi pare rău de cele-ntâmplate, mamă, n-am vorbit serios despre petrecere. — Sunt sigur că majoritatea oamenilor ar prefera să rămână blocați în trafic decât să vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot mai mult sub povara colectărilor de produse agricole cote introduse obligatoriu, pentru a pleca spre Răsărit, ca datorii de război. Rând pe rând, după ce se istoviră, încercând să astupe, cu grâu, cu ovăs, cu orz, cu porumb și cu alte cereale, uriașele pofte ale Răsăritului, goldăneștenii cei semeți plecară, duși de la spate, care la Gherla, care la Canal, care pe lumea cealalată. Alții, câți mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mușluindu-se, mușcându-se, trăgându-și hainele de pe ei, împleticindu-se cu înfrigurare în ele, enervându-se și împiedicându-se... Potopind-o în sărutări, Vladimir simți că va urma o noapte frenetică de iubire: își zise că e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Melanie îl răsturnă brutal pe spate, în poziția călugărului shaolin, încălecându-l furtunos, cu tandrețea dezordonată a femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele ei de tot felul, dar, grație pastilelor albastre, cu ea la fel de dârză și de pietroasă. Avea să rămână în aceeași stare de erecție pe parcursul întregii zile de lucru și a următoarei nopți de iarnă, în timp ce de fapt el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care viața mi l-a făcut! Aș vrea să rămâi totdeauna aici, în brațele mele. Și tu, îngerul meu, șoptește ea în timp ce îl cuprinde cu brațele pe după gât. Amândoi rămân nemișcați, abandonați îmbrățișării trupurilor care unește dorul unor suflete istovite-n neliniști aparent fără sfârșit. Nici unul dintre ei nu vrea să rupă momentul plin de vrajă. Într-un sfârșit, Marius spune cu jumătate de gură: Hai să mergem, totuși. În timp ce coboară treptele scării interioare, nu-și spun nimic. Se țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață i se pare că aude ceva, un glas omenesc. Cine poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
carte învățase și minte avea, putea să ajungă alături cu coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării. Iar nu se potrivește! În Franța nemulțumirea economică era la culme: căci fiecăruia îi trebuia mai mult decât avea. Luxul și modele istoveau averile cele mai mari. La noi boierul moștenea o blană de samur de [la] străbunu-său, un șal turcesc de la bunu-său, un antereu de citarea de la tată-său, având de gând să le lase toate și nepotu-sa ca să se fudulească și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
plăti? Nu știa absolut nimenea cum stat, armată, biserică, cultură, c-un cuvânt tot ce e comun al nației, se plătește numai și numai din prisosul gospodăriei private, cumcă din acel prisos se hrănesc toate formele civilației și că, dacă istovești pre acesta, atunci începi a mânca însuși capitalul de muncă al oamenilor, condițiile existenței lor private, și-i ucizi economic, deci trupește și sufletește? Apoi de ce muncește omul? Ca să aibă el din ce trăi. Dacă ascultă vioara sau petrece sărbătorile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de liberali cari nici îmblă cu zilele-n palmă, pentru că nici turc, nici leah, nici ungur nu caută să-i taie, nici de vrun duh așa de subțire nu se bucură, nici compensează prin ceva muncă socială, pe care o istovesc din rădăcini, mâncând chiar condițiile de existență a claselor producătoare, nu prisosul lor. Moțul din Ardeal e un negustor foarte cuminte, lui nu-i trebuie la negoț nici un fel de samsar, nici chiar banul. El face ciubere și donițe, trece
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
generozitate în neliniștele agrării din Bulgaria și Erțegovina, căci substratul material al neorânduielilor din Turcia a fost, ca totdeuna, o cestiune economică. Dar oare știe d. Holban, prefectul de Tulcea, ce e în Rusia? Nu e acolo poporul supt și istovit de tot felul de dări nedrepte, nu a devenit țăranul rusesc chiar o adevărată raia? Nu e arbitrariul agenților guvernului mai mare decât a celor turcești, nu lipsesc toate garanțiile siguranței și libertății personale? Relele Turciei moscovite, sub care încape
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
desăvârșită. Cauza pentru care rubla va rămâne pe multă vreme o calamitate ce nu se va putea lecui decât prin demonetizarea deplină este că argintul în genere scade la preț din cauza înmulțirii lui și va scădea mereu, până se vor istovi minele acum lucrătoare. În formă de ban argintul se mănține la o oarecare înălțime numai atunci când s-a bătut în analogie cu numărul contribuabililor. Afară de asta mai toate statele mari au demonetizat argintul și au monetă curantă de aur. Între
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-mi dădeam seama cum se copsese în mintea mea ideea că religia slăbește forța vitală a oamenilor, de la ce pornise, fiindcă preotul nostru care slujea în biserica din cartier era un om foarte vital, bea și mânca zdravăn și o istovise pe coana preoteasă făcînd-o să nască o puzderie de copii. Poate părintele își făcuse din slujirea lui Dumnezeu doar o meserie? Adică n-ar avea credință? Ce vroisem să spun? Și pe urmă știam că religia nu slăbise nicidecum forța
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu, patrie, nu vei avea oasele mele, fiindcă eu am asta la mine (și ne arătă o fiolă, pe care o agită în aer), o înghit, mă dizolv în cosmos și de-acolo scuip pe voi..." Cu plumb în picioare, istoviți, îl părăsirăm și ne prăbușirăm în paturile noastre reci și murdare. "Petrini, îl auzii, hei, Petrini!... Am un mesaj pe care vreau să ți-l încredințez, pentru iubita mea", îmi spuse când revenii și mă așezai alături. Și îmi dădu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]