655 matches
-
pentru a introduce pe elev în tema ce urmează a fi predată, ci pentru a întări și confirma cele spuse de învățător. „După ce străbate Câmpia Română, cu care se întrece în frumusețe și măreție, Dunărea galbenă de mâl se despletește istovită, în apropiere de orașul Tulcea, așezat sub horă de coline, în trei mari brațe: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe prin care se rostogolește în Marea Neagră". Punem în evidență astfel că Dunărea se varsă în Marea Neagră prin trei brațe, că pământul
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
fața începe calea întoarsă a întineririi", "redobândește castitatea privirii", "momentul când începe calea întoarsă dinspre moarte la viață", "momentul când cedează eonul întunericului acestei lumi, când încep să lumineze sufletele, când Logosul devine Luminator", "momentul când ceea ce încetează dinspre lume, istovit începe să fie, suplinit de puterea luminii nepieritoare"40. Lumea strivită și reașezată se vede nu prin ea însăși, într-o imagine fără chip, spectacol derizoriu jucat pe masca naturii pieritoare; ea e dejucată, deturnată de la vedere, demascată în clipa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului - spre starea de ființare liberă, desprinsă din propriul temei, detașată de orice determinare: "Privești cum zboară norii ca niște continente/ Desprinse dintr-o veche planetă istovită". Imaginea ce apare în privire se naște în chiar dispariția sau trecerea ce marchează trăirea, căci ceea ce se vede - la prima vedere - sunt norii care zboară pe cer, iar prin imaginea pe care ei o prezintă și o reprezintă în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acută se pot distinge 3 forme: colitică, gastroenterocolitică și gastroenteritică. În faza cronică există o formă continuă cu o stare permanent nesatisfăcătoare și o formă recidivantă, cu acutizări de 2-4 săptămâni care alternează cu perioade de ameliorare. Bolnavii devin anemici, istoviți, cu semne de hipovitaminoze și chiar cu șoc toxiinfecțios. În cazuri foarte grave este posibilă perforarea intestinului cu peritonită, tromboza vaselor mezenterale și prolapsul colonului și rectului. În forma colitică a bolii apar simptome de intoxicare, inflamarea colonului și a
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
puritanism? La finele anilor '20, "lumea încă se distrează, din obișnuință", scrie eroul din Au temps du Boeuf sur le toit, dar nu o mai face din toată inima. Pe fețele multora, observă el, se citește "un soi de tulburare istovită". El însuși mărturisește că e "sătul până peste cap", rupt de oboseală, "scârbit" de toate. Ca să nu mai spunem că simte crescând în el o neliniște surdă: " Iată că au trecut zece ani de când s-a terminat războiul ăsta blestemat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asupra pregătirii noastre. De la 12 la 14 era ora de m asă. Mergeam la cantină, la 100 de metri depărtare de atelier, apoi de la orele 14 și până la 17 maiștrii ne predau lecții și țineau seminarele. Când ajungeam acasă eram istoviți, după cele opt ore de muncă, de lecții și seminarii. În curtea atelierului, unde se găseau și alte construcții, se afla și o clădire cu o sală mare, în care se depozita materialul feros, necesar muncii de at elier. Din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
luneca încet-încet pe nasul puțin deviat spre stânga și adoarme încet cu “Scânteia” pe piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica bolborosește grăbita cu ochii către icoana: "Pâinea noastră
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mână (Tristele, IV 1) pentru a respinge atacul barbarilor cu săgeți otrăvite, de două ori ucigașe : Ca ei să facă moartea mai crudă, mai cumplită,/ Cu fiere de șerpoaică își ung a lor săgeți (Ponticele, I 2). Bătrân, bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul, nici apa nu-mi priește,/ Nici aerul, și trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, mă chinuie nesomnul/ Sunt piele doar și oase, mâncarea n-are gust - Ponticele, III 8
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nostru piere,/ Afară de-ale minții comori și de talent - Tristele, III 7). Lebădă muribundă, poetul vrea să-și transfigureze ultimele clipe în cântec suprem : Ca lebăda ce zace pe malurile apei/ Și moartea ei și-o plânge cu glasul istovit,/ Așa, zvârlit departe, pe geticele țărmuri,/ Jelesc și eu în versuri (Tristele, V 1). Obsesia sfârșitului e contrabalansată de obsesia artei : certitudinii morții iminente conștientizate în exil i se poate opune doar certitudinea imortalității poeziei. Asemenea delicatului cântăreț latin al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cerând ajutor și îndrumare zeilor : Fie-ți milă de mine, dacă nu ți-e milă de tine. Iată : gleznele mele sângerează. Trupul meu feciorelnic e zdrobit. Degetele mele, învățate să mângâie puful porumbeilor, au înțepenit (I 1). Confruntat cu tânăra istovită și mistuită de febră, Oedip realizează dimensiunile sacrificiului impus celei pe care a silit-o să-și schimbe statutul de viitoare mireasă pentru acela de făptură fără țară și adăpost : La anii când fecioara dezbracă haina vestalelor și o îmbracă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dorina M. să vină sau să dea vreun semn de viață. Nemaiabținându-se, Nel a întrebat-o pe supraveghetoare, care a ridicat din umeri: "Nu știu, nu s-a mai înscris." Luată de amețeală, Nel s-a târât până în dormitor, istovită și distrusă, ca să se arunce pe pat. Nu plângea, lacrimile încă mai dovedesc forța de a protesta împotriva soartei nedrepte, ea însă trecuse dincolo. Dintr-o singură lovitură pierduse Iubirea și Prietenia. Veniră să-i pună în vedere să părăsească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
abisurile de oroare în care poate coborî omenirea. E mai bine să-și păstreze, spunea el în marea lui disperare, câteva iluzii despre oameni... Ultima scrisoare, foarte scurtă, fusese expediată în noiembrie 1942, anul Stalingradului. Visătoarea e tot amețită și istovită. Îi merge chiar foarte rău. Asta nu o împiedică să facă proiecte. Dacă s-ar duce, de exemplu, la Bugaz? Nu mai există restricții, frontierele sunt deschise, ar putea face foarte bine o scurtă călătorie ca să revadă Bugazul. Bugazul? Dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aceasta era și politica regelui Carol. Partidul liberal are meritul de a fi pus bazele emancipării economice a țării și de a fi creat instituții economico-financiare cu desăvârșire naționale. În starea aceasta era țara în momentul în care Ion Brătianu, istovit fizicește, lăsa puterea spre a o trece conservatorilor. Guvernarea de 12 ani a partidului liberal a însemnat, pe de o parte, sfârșitul hegemoniei clasei boierești care avusese până atunci cea mai mare influență în stat, iar pe de altă parte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
au murit de muncă și de inimă rea; numai unul, numitul Vacă, mai trăiește. El este liberat. Ajuns în București este prezentat d-lui Constantin Dissescu, pe atunci ministru al Justiției. D. Dissescu vede înainte-i un bătrân gârbov și istovit care-i cere reabilitarea. Minis trul, emoționat, bagă mâna în buzunar, scoate portbiletul și-i dă un bilet de 1 000 lei spunându-i: — Moșule, atâta pot face pentru dumneata, fiindcă reabilitarea nu există în legea noastră. Apoi făgăduiește că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o grea călătorie pe mare, în acea ascunzătoare din fundul vasului, fără aer, fără apă, fără a se putea mișca, nici așeza, fiind tot timpul în picioare și într-o murdărie, care-i infecta tot corpul, a ajuns la Istanbul, istovit și cu un erizipel care-i desfigura complet obrazul. Era, evident, fără nici un ban și fără nici un act asupra lui. Prietenia, pe care spuneam că a cultivat-o de mic, i-a fost de mare ajutor. Un prieten de la Galați
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în fața Consiliului ca apărător al lui Manoilescu. Ceilalți din opoziție vin ca martori să-și spună cuvîntul în sprijinul său. Consiliul achită pe Manoilescu. Din clipa aceea, oamenii aventurii sînt și mai îndrăzneți. Întîia izbîndă sporește cutezanța carliștilor. Regele Ferdinand, istovit și demoralizat de boală și care cunoștea toată conspirația pentru aducerea lui Carol în țară, a considerat situația prea gravă și deci necesară constituirea unui guvern de uniune națională. Atunci s-a produs ceea ce Averescu a numit "cărămida" în cap
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aveți grijă de ea! Găsiți-o și apărați-o, până nu-i prea târziu! Cioplitorul În piatră povesti toate Întâmplările zilei dinainte. Din clipa În care l-au trezit dimineața strigătele de ajutor până În clipa În care s-a târât istovit până aproape de mânăstire. Cu excepția lui Bodo, care zăcea leșinat În patul lui, cei prezenți Îl ascultară fără să scoată un sunet. Când sfârși, starețul Întrebă: — Încotro s-a Îndreptat Adelheid când v-ați despărțit? — Nu știu. Mi-a pus agrafa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ajută pe toți cei care Își pun nădejdea În El! Bodo Încercă să zâmbească: — Îți mulțumesc, părinte. Ce-i cu Adelheid? De ce nu poate veni și ea la mine? știu că cer prea mult, dar când ești În pragul morții... Istovit, tânărul se opri, Închizând iar ochii. — Ai nădejde În Dumnezeu, fiule, răspunse iar ciudatul călugăr. Căile Lui sunt de nepătruns și mila Sa nemăsurată... Dar Bodo nu-l auzi. Căzu din nou În somnul lui adânc, care aducea mai curând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făcut febră musculară și i-au dat cu o mână nouă de var. Au uns balamalele, au curățat ferestrele și le-au vopsit, de arătau ca noi. Se trezeau de dimineață, din zori, și munceau până apunea soarele și cădeau istoviți. Plini de bătături, de zgârieturi și fără puterea de a mai rosti cuvinte, dar fericiți. Fericiți cu adevărat, căci dacă unii se laudă că și-au ridicat într-o viață o casă cu propriile mâini, Cristi și Pițu au făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dreptatea și lumina sunt doar pilde auzite din bătrâni, de care nimănui nu-i pasă. Unde oamenii se urăsc între ei și pe ei, nemaiștiind și nemaicontând de ce. Unde copiii se întreabă ce-s ăia părinți și unde părinții ajunși istoviți acasă adorm cu capetele pe masă și nu mai apucă să le spună celor mici o poveste. Unde o femeie se simte iubită doar pentru că nu primește o palmă. Și aici, în iad, pe o stradă, la un etaj unde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
omenești, puternic subliniată în text. Reîntoarcerea în universul cunoscut, după parcurgerea traseului uranian, modifică și pădurea prin care trece eroul înainte de a ajunge acasă: „.o pădure mare, verde și răcoroasă”. Ea a devenit un spațiu vegetal proaspăt ce recompensează inițiatul istovit, nimic din pietatea dendrolatrică anterioară nu mai tulbură spiritul. Cel mai frecvent însă spațiul silvestru apare doar menționat, ca popas imediat începutului inițierii, după care evenimentele își urmează cursul și întâlnirile miraculoase se produc. Procesul inițiatic din triburile primitive și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
putere că nu odată mă gândii cum de rămăseseră nevătămate catargele. Fulgerele izbucneau atât de puternic și erau atât de groaznice, încât toți gândeam că toate corăbiile se vor scufunda dintr-un moment în altul. Oamenii erau peste măsură de istoviți și doreau să moară cat mai curând, în dorința de a fi izbăviți de asemenea chinuri" ("Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb", Editura Artemis 1992, pag.303-306). De reținut în acest context, conform informațiilor oferite de călugărul Barto-lomé de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
entuziasm la intrarea trupelor noastre, dar unde se duceau? Ce-i aștepta pe toți acei nenorociți fără bani, fără nici un rost, chiar de ajungeau în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au rămas pe drumuri, câți istoviți au fost pradă fatală a epidemiilor care i-au bântuit și ce viață de mizerie au dus supraviețuitorii în cei doi ani de restriște. Chiar oficial au fost expediate unele formațiuni fără mai multă chibzuință, atât de zăpăcită era lumea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
speram trecătoare. Alergai la spital ca să trimit pe Pia la mama și să povățui pe celelalte doamne să nu circule prin oraș. Pe drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați și ofițeri istoviți se trântiseră pe jos cu armele lângă ei. „Ce faceți, le strigai, fugiți! Vin germanii!“ Ei nu știau nimic. Se ridicară în pripă și, uitându-și oboseala, fugiră înainte. Nu știu de au scăpat. Trebuia să rămân la spital ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
clișee, ieșit din staza religioasă", el trebuind să intereseze azi "ca scriitor viu", ca prezență "dinamică" în actualitatea literară". Întrebarea, deloc retorică: Ce facem cu/din Eminescu?, pe care o pune, necesită, totuși, răspuns: Acceptăm, împăcați cu ideea, un Eminescu istovit și o eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe, supus jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]