7,407 matches
-
televizor și să-și pună hainele-n ordine, să-și facă ghiozdanul pentru a doua zi și abia pe urmă să iasă afară la joacă. Să intre amîndoi în casă pînă se întunecă și nu-ți dau voie cu bicicleta, iubitul meu, și nici ție cu rotilele, iubita mea, fiindcă mi-e frică, sînteți singuri și-s mașini multe... Mîine, da, cînd o să fiu cu voi. Fata și băiatul, Greta și Alin. Iubitul meu și iubita mea. Erau ca și părinții
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
întunecă și nu-ți dau voie cu bicicleta, iubitul meu, și nici ție cu rotilele, iubita mea, fiindcă mi-e frică, sînteți singuri și-s mașini multe... Mîine, da, cînd o să fiu cu voi. Fata și băiatul, Greta și Alin. Iubitul meu și iubita mea. Erau ca și părinții ei de care n-a prea avut parte. Cu ei își împărțea viața și socotea că trebuie să le spună și să știe tot: sînt cu Robert, da, sîntem în școală, în
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
pînă la Constanța, sau București, sau Cîmpulung. Încotro îi dicta inspirația iubirii. Programul copiilor trebuia totodată să-și urmeze cursul normal și cînd lipsea de acasă mai multe zile. Să se ducă la școală, să mănînce, să se culce singuri, iubitul meu, o să-ți cumpăr jocul ăla pe calculator, îți promit, da, și cățelul ăla de la bunica o să-l luăm acasă. Numai să nu muște... Să nu fie bolnav... Lasă c-o să-l ducem la doctor să-l vaccineze, să-l
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
dar trebuie să pară că nu știe. Toate acele conveniențe îi făcuseră să-și piardă inocența înainte de a și-o împlini în zilele și nopțile cînd înțelegeau că trebuie să stea singuri acasă, căci mama lor își făcea meandrele cu iubitul ei Diavolul, căruia de cîteva luni îi spuneau Robert, tot așa cum altădată diavolul purtase multe alte nume reținute și însușite de la mama și numaidecît uitate, ca și cum n-ar fi fost, pentru a fi înlocuite cu altele. De cînd se știu
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
la început doar o privește ca pe o imagine perfectă și atât. Curând însă devine evident că se întâmplă ceva cu ea, încetează să mai arate ca o femeie din reclame și aflăm că tânăra este distrusă pentru că o părăsise iubitul. Se ivește astfel prilejul pentru conversații pe mess, pe care Vlad îl valorifică în curând, cu dexteritatea bărbatului mai experimentat, dar având și un important ascendent asupra fetei, conferit de cultura solidă pe care acesta o are. Ca s-o
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
are. Ca s-o spunem drept, Andreea e cam gâsculiță, nu atât pentru că se confesează unei agende Hello Kitty despre „iubi 1” (fostul, Laurențiu) și „iubi 2” (Vlad), nici pentru că recurge la tehnici de management situațional pentru a-și recupera iubitul, cu analize SWOT și brainstorming printre colegi, deși nici acestea nu-s de colea. Pentru Andreea, muzica „gotică” (adică „Gothic rock”, pentru cei nefamiliarizați) este tot una cu cea simfonică, despre stilul gotic în arhitectură știe că e „ăla cu
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
preocupările serioase pentru altă dată. Această altă dată pare că va fi noul roman, căci cel prezent se curmă brusc, lăsând cititorul sur sa soif, în mijlocul unei scene ai cărei protagoniști sunt Andreea, acum iubita lui Vlad, și Laurențiu, fostul iubit, care își gelozește „actuala”. Ca să concluzionăm, Cartușe e un roman „ușurel” (vă rog să notați ghilimelele) doar pentru că Andrei Pogorilowski așa l-a vrut. Lui îi reușește - din prima! - un lucru la care alții doar visează: să scrie un roman
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
poate - între om și Dumnezeu.” „...alții spiritualizează carnea, cerându- i să le dea ceea ce ea nu poate să dea.” Spiritualitatea aceasta improbabilă este atinsă, totuși, de marii senzuali. „Singurele și imensele mele două dorințe, să fiu celebru și să fiu iubit.” Și una, și alta? Nu-i cam mult? În 1820, breasla scriitorilor decisese: poate să se ocupe de orice „în afară de literatură”. Pare de râs, dar nu e. Tineri, destui viitori mari scriitori nu te lasă să le prevezi evoluția. Cazul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
la războinicii Apache. Dar sunt mai mare, sunt căpetenie și am un cuvânt de spus. Categoric, ipoteza ei este ero nată. Ar însemna ca guguștiucii să nu poată avea nici odată pui. Costinela Caraene În Pajura Aseară am fost la iubitul meu, Robert. S-a mutat de curând într-o garsonieră cu chirie într-un bloc din Pajura. Era prima noapte pe care o petreceam la el și, pe lângă periuța de dinți, băgasem în geantă o sticlă de Prosecco și niște
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul pare a fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta, grimasa mea e înlocuită de tuse. Seacă. În dreapta, colegul meu de bancă din generală își ia fața de poker. Valul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
împărțim masa doar trei oameni. Colegul nu mai face parte din film. A renunțat în momentul în care doar tricoul îi mai ascundea bustul - monument ridicat pe piedestalul șuncilor. Prietena mea joacă cu o mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le mai țin sus, ca la macaua. S-ar duce naibii cacealmaua. Sunt ordonate cu fața-n jos
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Grija ta, acum, în prag de moarte, e că n-ai toate cărțile, ă? — Nu o mai certa... e bolnavă... — Ei, bine, lasă-ne pe noi, zi-ne tu ce mai faci. Sunt bine, la master e OK, am un iubit, vreau să ... — Mamă, vezi-ți de carieră, lasă băieții, că băieți găsești la tot pasul. Hai să îți aduc un pahar cu apă. În cameră, doar eu și corpul ăsta mic de femeie, făcut dintr-un singur rid și un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni chiar din 5 în 5, știu, e 11.35. Totul e gata, vin. Acum taxiul. Sun și sună. Sună, sună, hai ridică, răspunde odată. Sună din nou, degeaba, sună și ceasul, știu, e 11.40, totul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și cu toate că nu era etnic (și asta o găselniță oportunistă și periculoasă) român, trăia efectiv și la nivel Înalt dulceața și profunzimea acestei limbi. A propos de această etnie și de reprezentanții ei: ce mare diferență Între mult stimatul și iubitul Alexandru Graur (stimat de tot românul chiar și fără premiul Nobel) și domnul Elie Wiesel, care veni, vidi și Îndeplinit misiune ocultă dar nicidecum vici. Cu ce s-a ales cel din urmă? Pentru el personal, cu nimic. Pentru misiune
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de brad pătat-am, dantela pernelor curtate... Numai că eu nu "mint"! De unde-l știi tu pe Minulescu? Da, ce? Nu-i voie? E interzis? De la frate-tu, de unde-l știi? De la mine. De ce de la frate-miu!? Nu știam că iubitul meu i-atât de cult! Așa-i! ricană el, și izbucni în râs. Ți-am spus eu c-ai început să mă iei peste picior! Peste piciorul care te doare sau peste celălalt? Veverițo! Nu mă fă să-mi ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pereți, prin geamuri, strigăte înverșunate, chemări, râsete, da, ca niciodată nemaipomenit! izbucneau râsete, auzea oameni râzând, dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva. O să afli. Dar tocmai eu să nu... Iubitule, mi-e atât de bine! Nu vreau să știu nimic. Spune-mi că mă iubești. Strânse cearșaful pe ea, mișcându-se somnoroasă prin camera necunoscută care-i era încă atât de străină, deschise geamul. Aruncă o privire buimăcită spre piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe fiica unor lipoveni, asemenea lor pe rit vechi. Pe rit vechi sau pe rit nou, fata aleasă de păriții lui Feodor avea apucături ușuratice. Noaptea se scula de lângă soțul ei, sărea pe fereastră și se Întâlnea cu un alt iubit al ei, pe unde se nimerea. De la un timp Feodor a prins de veste, a Înțeles și semnele pe care și le făceau unii săteni când Îl vedeau. Mulți vecini o văzuseră pe soția lui că venea tiptil dimineața și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
decât să stea la bârfă cu altele câteva de teapa ei, iar tânărul soț când venea de la lucru, nu găsea nimic de mâncare și o dezordine de nedescris. S-a așezat la pânda Într-o noapte, a prins-o cu iubitul ei Într-o căpiță de fân. A strigat un vecin ca să aibă martor și a divorțat de femeia care nu a știut să aprecieze nimic la el. I-a lăsat casa cu tot ce a avut În ea. Nu a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale stărilor de moment. Ceea ce se repeta ca un lait motiv pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la iveală când Manuela contemplă chipul femeii marmoreene, cu părul negru și lung, cu privirea adâncă și misterioasă ca noaptea. Acel trup armonios ar fi vrut, pentru o clipă, să fie al ei și astfel să-l fi desfătat pe iubitul său, fără de păcat. Să fie un complex de inferioritate față de femeia-femeie, să fie o dedublare, o manifestare conștientă a fecioarei despletite din interiorul ei, dar pe care nu este capabilă să și-o asume deplin? Nu se înțelege cu exactitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Mi se pare că am reușit să-i înveselesc, dar mă gândesc dacă am încercat să-i înveselesc pe ei sau să-mi ascund frica mea. Poate, ce am reușit să fac pentru ei, a fost să le amintesc de iubiții și iubitele lor. Am început să mă gândesc la viitor. Nu știu ce ne așteaptă. Nu-mi mai pasă cu cine o să fim, ceea ce contează e să nu fim victimele, proștii celor care împart milioane. Cred că majoritatea realizează că poate să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a comunicării, a gândului ce caută gândul pereche. P.H.L. se străduiește să definească acel capital sufletesc care susține soliditatea fericirii trăite în doi. Face apel uneori și la argumente concrete, ce-și au importanța lor. Astfel, Teodora îl surprinde pe iubitul ei, într-un moment de plinătate sufletească, cu următoarea confesiune: „Înainte de a te cunoaște pe tine nu am știut ce înseamnă orgasmul.” Este de presupus că a ezitat mult până s-o spună. Femeia știe că bărbatul nu trebuie să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
seama mereu prea târziu că viața este atât de scurtă încât nu are vreme nici ca să îmbătrânească! Și cu cât se apropie de sfârșit, cu atât mai mult simte că ar mai avea foarte mult de învățat, de trăit, de iubit... Și aici, ca și în alte cazuri, ideea naturalistului Häckel se adeverește: ontogenia repetă filogenia. Nici omenirea n-a ajuns la mari descoperiri până n-a dobândit conștiința morții. Omul adamic trăia într-un timp etern. Vârsta paradisiacă are corespondent
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Ar fi și aceasta o ipoteză!... Domnul R. admite, în final, cea mai „plauzibilă” și mai avantajoasă (pentru el!) variantă: faptul de a-i fi împărtășit episodul urmăririi de către un necunoscut nu dovedea decât absoluta încredere pe care o acordă iubitului ei, incapabil să aibă vreo umbră de bănuială, atîta vreme cât între ea și el s-a cimentat o „dragoste adevărată”, durabilă, rezistentă în fața agresiunilor mărunte ce vin pe neașteptate (și tot așa trebuie să plece!). 23 aprilie 2007 Am
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat, ca o părere, vârful, atrage după sine avalanșa de neoprit a unui strănut. Să facem cunoștință. Eu sunt Alex. alx Coos van Bruggen Fratele mai mare Primul născut Iubitul primordial Cain Iuda Vocalul din trupă (ai idee câte trupe de frați sunt pe lumea asta? Kings of Leon Wilson Phillips Oasis Radiohead Oasis Oasis Oasis știai?) Guess God Thinks I’m Abel Fiul nerătăcit Ulise al blogosferei Stăpânul unei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]