1,925 matches
-
evreu, reprezentant de frunte al iluminismului evreiesc (haskalah, juedische Aufklaerung) în Europa de est. Ca și Aaron Halle-Wolfssohn sau Isaac Erter, și Iosif Perl a fost un fervent opozant al mișcării ultra-ortodoxe a hasidim; această mișcare mistică populară și pioasă, ostilă atât iudaismului canonic (rabinic) cât și modernizatorilor seculariști, s-a răspândit cu ușurință în masa de evrei est-europeni aflați în regiunile sărace și slab urbanizate ale Galiției austriece și Imperiului Țarist (în “regiunea permisă de așezare”, adică districtele în care evreii aveau
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
în afara comunităților lor și care erau vorbitoare de idiș (în multe cazuri, evreii galițieni nu puteau pricepe nici măcar poloneza, adică limba celor în mijlocul cărora trăiau). Iosif Perl s-a născut în familia înstărită a unui om de afaceri adept al iudaismului anti-hasidic (numit “lituanian” sau mitnaged). Încă din copilărie s-a remarcat ca un copil de geniu, la 13 ani fiind capabil să întrețină dispute pe teme religioase cu erudiți ai comunității. Deși părinții i-au asigurat o educație tradițională, tânărul
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
stăpânire veșnică peste oastea cerurilor și împărăția oamenilor și o dă pe această cui vrea; și atunci a fost reașezat în scaunul de domnie și puterea să a crescut. Nebucadnețar îl laudă și-l slăvește pe Dumnezeu, convertindu-se la iudaism. Până acum,nu s-au găsit dovezi arheologice care să susțină evenimentele din Biblie,precum și relația dintre regele babilonean și profetul evreu Daniel.Cert e că deportarea evreilor și distrugerea Ierusalimului au fost dovedite istoric La scurt timp după cel
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
sau explicit la nivelul unui, grup, societate, etc. Cele mai puriste forme de comportament prosocial sunt motivate de altruism, altruist un interes în a ajuta o altă persoană. Altruismul este predat de fiecare religie practicată pe scară largă în lume -, iudaism, islamism, hinduism, budism și creștinism Circumstanțele cele mai probabile pentru apariția altruismului sunt empatia pentru un individ în nevoie, sau o relație strânsă între binefăcător și destinatar. Multe comportamente care apar prosocial altruistă sunt, de fapt, motivate de norma de
Comportament prosocial () [Corola-website/Science/322167_a_323496]
-
secretar de stat, ministrul Franței la Stockholm (Suedia), devenit apoi director al Institutului de Arte Plastice (Beux-Arts), al Bibliotecii Naționale și al muzeelor naționale. Încă din copilărie, se familiarizează cu atmosfera unei tradiții protestante (Calvin, Zwingli) și cu spiritualitatea unui iudaism laicizat dinspre mamă, Laure Meyer, precum și cu o tradiție agnostică pe linie paternă. Până la sfârșitul vieții sale, Gabriel Marcel păstrează relații foarte strânse - implicat fiind și familial - cu vârfurile Bisericii Reformate din Franța, ceea ce, alături de conversiunea sa, din 1929, la
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
de membrii activi(membrii care predică active) în Canada. Religiile non-creștine în Canada sunt puternic concentrate în orașele metropolitane ( Montreal, Toronto, Vancouver) și la o scară mai redusă în orașele medii ca (Ottawa, Quebec, Halifax). O posibilă excepție o reprezintă Iudaismul care a fost o minoritate inclusiv și în orașele mici. O mare implicare în răspândirea religiilor non-creștine a avut-o schimbare a trendului imigraților din ultimii 50 de ani. Creșterea numărului de imigranți din Asia, Orientul Mijlociu, Africa a dus la
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
ziarului "Breslauer Zeitung". Un an mai târziu, fiind un ardent avocat al asimilării evreilor, îl atacă pe bine cunoscutul sionist Theodor Herzl cu piesa polemică "Eine Krone für Zion" [O coroană pentru Zion] (1898). La 1 aprilie 1899 renunță la iudaism și fondează propriul său ziar, "Die Fackel" ("Torța") pe care îl va conduce și publica până la sfârșitul vieții și cu care își va lansa atacurile la adresa ipocriziei, psihanalizei și corupției Imperiului Habsburgic, a naționalismului, a mișcărilor pan-germanice, a politicilor
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
și noul conflict al ideologiilor" este o carte excepțională scrisă de Sandu Frunză, unul dintre cei mai buni specialiști români în știință comparată a religiilor. În acest volum sunt exemplar analizate mișcările fundamentaliste din cele trei mari religii ale lumii (Iudaism, Creștinism și Islam), cu exemple de ultimă oră. Scriitura cărții este clară, elegantă și obiectivă. Mitologiile lumii actuale sunt ingenios revalorizate, iar imaginarul religios este interpretat subtil și foarte nuanțat. Cartea tratează ideologiile că religii secularizate, dar și religiile metamorfozate
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
sunt reperele fundamentale sub semnul cărora suntem invitați să înțelegem "Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor"”"." Așa cum remarcă Bogdan Baghiu, profesorul Sandu Frunză oferă în cultura românească instrumente de lucru indispensabile pentru cercetătorii culturii iudaice. Lucrarea să "Filozofie și Iudaism" ”se constituie într-o utilă și integratoare propedeutica în fascinantă lume a gândirii evreiești și reprezintă o inițiativă de pionierat în literatura românească de specialitate”. Despre același volum, Moshe Idel afirmă că ”analizează într-un mod erudit două vârfuri importante
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
and Social Responsibility", Saarbruchen, Germany: Lap Lambert Academic Publishing, 2013; Sandu Frunză, "Comunicare etică și responsabilitate socială", Ed. Tritonic, București, 2011. 7. Sandu Frunză, "Dumnezeu și Holocaustul la Elie Wiesel. O etică a responsabilității", Ed. Contemporanul, București, 2010. Filosofie și iudaism, Ed. Limes, Cluj, 2006. 8. Sandu Frunză, Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor, Ed. Limes, Cluj, 2003. 9. Sandu Frunză, Experiența religioasă în gîndirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relaționala, Ed. Dacia, Cluj, 2001. 10. Sandu Frunză, Iubirea și
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
conflict al ideologiilor, Ed. Limes, Cluj, 2003. 9. Sandu Frunză, Experiența religioasă în gîndirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relaționala, Ed. Dacia, Cluj, 2001. 10. Sandu Frunză, Iubirea și Transcendență. O introducere la problema spațiului median al experienței religioase în Iudaism și Creștinismul Răsăritean, Ed. Dacia, Cluj, 1999. 11. Sandu Frunză, O antropologie mistica. Introducere în gîndirea Părintelui Stăniloae, Ed. Omniscop, Craiova, 1996. 1. Ioan Hosu, Sandu Frunză, „Religious Affiliation and Social Action în the Public Space”, "Revista de cercetare și
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
Oradea, localizat pe Str. Independenței nr. 22. Ea a fost construită în perioada 1877-1878 în stil neomaur. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Bihor din anul 2015, având codul de clasificare . În anul 1870, în contextul sciziunii iudaismului maghiar, comunitatea evreiască din Oradea s-a împărțit într-o comunitate ortodoxă și în cea neologă. Comunitatea evreiască neologă a construit pe malul Crișului o sinagogă monumentală, după planurile inginerului șef al orașului, David Busch, și sub coordonarea inginerului Kálmán
Sinagoga Neologă din Oradea () [Corola-website/Science/313357_a_314686]
-
apar alte limbi semitice ca de exemplu Ugarit, Feniciana, limbi arabice, iar cuceritorii de mai târziu ai acestor locuri au adus cu ei limbile Greacă, Persană, Latina Romană, Turca otomană, și în secolul XX Engleza Mandatului Britanic în Palestina. Istoria iudaismului românesc merge foarte departe în trecut. Ca să auzim limba Românească pe meleagurile Israelului modern vom face un salt de 800 de ani înapoi ca să căutăm evrei în Țara Românească. Arheologii au descoperit pietre funerare care datează cam din jurul anului 1200
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
întrunea Sinedriul, cea mai importantă adunare a învățaților evrei. În preajma anului 400, aici a fost elaborată versiunea din Ierusalim a Talmudului, cu cele două părți ale sale, "Mișna" și "Ghemara". "Talmudul" rămâne și astăzi, alături de Vechiul Testament (Tanah), cartea sfântă a iudaismului. Sub stăpînirea bizantina și arabă, așezarea evreiască locală a cunoscut o perioadă de înflorire. După secolul al XII-lea, ea a intrat însă temporar în declin. Iosephus Flavius, în "Antichități Iudaice" 18, 36-38 și alte surse iudaice (Yalkut Shimoni, Tehilim
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
-o focul... și nimeni nu poate să meargă acolo de primejdia arabilor decât în vremea caravanelor. La jumatatea secolului al XVI-lea Doña Gracia Nací, femeie de afaceri dintr-o familie de evrei conversos din Portugalia, care a revenit la iudaism, a depus eforturi pentru dezvoltarea și lărgirea așezării evreiești din Tiberias. Ea a folosit în acest scop relațiile ei și ale ginerelui ei, Don Yossef Nassi (José Miques) la curtea sultanului otoman Suleiman I. În anul 1561 Don Yossef Nassi
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
1569, iar în anul 1579 a murit și Don Yossef Nassi, înainte de a reuși să reîntemeieze un oraș evreiesc la Tiberias. Un evreu portughez pe nume Shlomo Ben Yaish, a încercat să meargă pe urmele lor, după ce a revenit la iudaism. Și el a luat în chirie orașul de la sultanul Murat al III-lea și l-a trimis acolo pe fiul său, Yaakov. Dar nici strădania să nu a rezistat timpului. În anii aceștia au activat la Tiberias cabaliști că, de
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
Mircu, Lia Benyamin, Alexandru Safran, Iaacov Geller. Sunt tratate pe larg cauzele evenimentelor din 1940 soldate cu victime în sânul minorității evreiești din România. Tematica este tratată pe larg și în cele cinci volume ale lui Shlomo David, “Generații de iudaism și sionism. Dorohoi-Săveni-Mihăileni-Darabani-Herța-Rădăuți-Prut", cu deosebită luare aminte asupra raporturilor dintre populația românească și evreiască. Istoriografia românească nu înregistrează însă realizări sub aspectul abordării raporturilor dintre români și evrei. Posibil că reticența se datorează nu numai dificultăților de acces la fondurile
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
au reușit să pună temelia unui nou regat independent al evreilor (sau iudeilor) pe teritoriul Palestinei istorice (Țara Israel) extinzând granițele Pământului lui Israel. Aceste granițe au dăinuit până în anii cuceririi romane și au redus influeța culturii elenistice și a iudaismului elenistic.
Macabei () [Corola-website/Science/306890_a_308219]
-
Vocea sa de tenor spinto a cules aprecieri deosebite în rândurile publicului și ale criticilor muzicali (ca de pildă, cel al ziarului „The Guardian” și cel al gazetei suedeze „Goeteborgs Posten” care l-a calificat drept un Jussi Björling al iudaismului). Deține funcția de decan al Academiei de muzică evreiască din Moscova pe care a întemeiat-o cu sprijinul organizației Joint Distribution Committee. Deși Leonard Bernstein și alți admiratori prestigioși ai vocii sale și-au exprimat speranța de a-l vedea
Joseph Malovany () [Corola-website/Science/321684_a_323013]
-
două fetițe. Deoarece, conform cu legile stării civile în vigoare în Israel, care încă mai stabilesc identitatea natională după criteriile dreptului iudaic medieval, în buletin fetele sale nu au fost înscrise ca fiind de naționalitate evreiască, din cauza neconvertirii mamei lor la iudaismul ortodox, ci ca fiind de „naționalitate americană”. Scriitorul a rămas, vreme de zeci de ani, revoltat față de această stare de lucruri și a reclamat identitatea „israeliană” pentru el și familia sa. Kineret - Vraja pe Marea Galileei (initial aparut ]n 1994
Yoram Kaniuk () [Corola-website/Science/313289_a_314618]
-
Aniconismul (refuzul imaginii figurate) este un concept ce face trimitere la lipsa reprezentărilor divinităților și sfinților, în special în religiile monoteiste, și anume iudaismul, creștinismul și islamul. Acesta din urmă este recunoscut pentru rezervele pe care le manifestă față de imagine, întrucât, atât în Coran, cât și în Hadith, „făcătorii de imagini” care reproduc ființe însuflețite, oameni sau animale , sunt sortiți chinurilor iadului. Prin acest
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
jumătate a secolului al VI-lea, decedat probabil prin 560) a fost un poet evreu de limbă arabă și comandant militar, care a trăit în nordul Peninsulei Arabice. Membru al tribului Banu Harith, ai cărui fii s-au convertit la iudaism în sudul Arabiei iar ulterior, au migrat spre nord, în locurile unde s-a născut și a trăit Samaw'al însuși. A rămas în tradiția arabă, începând din evul mediu islamic, ca un simbol de loialitate, consacrat de expresia ""awfá
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
sau patern 'Adiya. Clădirea, care din cauza culorii ei mixte se chema Al-Ablaq, se înălța pe un deal înalt și găzduia drumeți în drumul spre și dinspre Siria (Sham) În versurile sale nu apar aluzii sau mărturii despre legătura sa cu iudaismul. Mai mult decât prin talentul sau poetic, faima lui Samaw'al s-a datorat legăturii lui cu poetul luptător și prințul Imru' al-Qais, ceea ce i-a adus epitetul de „cel fidel” și a generat expresia arabă „mai fidel decât Samaw
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
inscripția "Iahve și a sa Așera", ca și numeroase statuete care demonstrează că partenera divină a lui YHWH era adorată de evreii timpului atât în templu cât și în case). Ulterior, odată cu statornicirea monoteismului, tetragrama a desemnat zeul unic al iudaismului, Dumnezeu. Trecerea a început la nivel oficial (al statului) în secolul al VIII-lea î.e.n. și a durat mai multe sute de ani, perioadă în care a cunoscut progrese și eșecuri succesive. În secolul al VII-lea î.e.n., după reforma
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Evreii irakieni sau evreii babilonieni (în ebraică:יהדות עיראק sau יהדות בבל Yahadut Bavèl „Iudaismul babilonian” sau יהודים בבלים Yehudim bavlim, în arabă :يهود العراق Yahūd al-ʿIrăq يهود البابل-Yahud al-Babil ) este colectivitatea evreilor din regiunea Mesopotamiei, mai ales din teritoriul Irakului din zilele noastre. Începuturile ei au fost în secolul al VI-lea î.Hr., dupa
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]