1,745 matches
-
estetică dirijată, fie ea și generos spirituală, și, evident, nici dezordinea profitabilă, întreținută de clienții regimului, vor resuscita potențele artei. Doar mișcarea benevolă și răbdătoare, propice novatorilor de vocație, are șanse. Viitorul imediat al artei românești se află doar în ivirea personalităților puternice apte să reziste ispitelor programatice. 11 februarie În vremea cînd trăia bizarul pictor Aruștei, aeroportul din Iași era păzit mai ceva decît balșoiul Vnukovo. Într-o disdedimineață, cînd putana de noapte își strînsese deja fustele incestuoase și fugise
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
abandonate comunismului sovietic, ce asemănare îngrijorătoare deci între momentul de atunci și cel de astăzi, cînd comunismul se vede prea bine nu a predat încă armele după prăbușire! Aceeași Vest-Europă egoistă, cu mare grijă pentru bunăstarea proprie, sare arsă la ivirea unei scîntei neofasciste în centrul continentului, agită lozincile anilor '30, părînd însă să nu vadă că în acest Răsărit, care i-a adus și ei atîta rău, forțele de stînga nu și-au schimbat fața, chiar dacă poartă, conjunctural, mască social-democrată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scîntei neofasciste în centrul continentului, agită lozincile anilor '30, părînd însă să nu vadă că în acest Răsărit, care i-a adus și ei atîta rău, forțele de stînga nu și-au schimbat fața, chiar dacă poartă, conjunctural, mască social-democrată. Sigur, ivirea unui morb fascist are promptă nevoie de antidot, dar ce este accederea la putere a unei formațiuni de dreapta (culmea! cu asentimentul unui electorat care numai ignorant nu e), pe lîngă ce se întîmplă în Cecenia, în Iugoslavia lui Miloșevici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Într-un puseu dement, cum numai zilele tulburi ale lui decembrie '89 l-a mai cunoscut, prin fața camerelor de filmat, în paginile ziarelor, în clevetirile piețelor, s-au perindat indivizi de nimic, perorînd convulsiv și neconcludent, interesați mai degrabă de ivirea nesperată a prilejului de a scoate capul din anonimat, decît de a clarifica lucrurile. Ce s-a ales, iată, după trecerea săptămînilor, din isteria vindicativă a momentului? Cam ce se alege în general din mai toate tulburările acestei "specii mici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin grave. Destinele unor Catargi sau Baba printre atîtea altele se plasează, și ele, în confruntarea celor două Românii antagonice. De revenit asupra lor. 7 iunie Sălile de cinema, dezolante în goliciunea lor permanentă, tresar din cînd în cînd la ivirea cîte unei gale. Dacă nu aș fi fost onorat, vai, cu o invitație, nu aș fi intrat deunăzi la Republica, pe Lăpușneanu. Stupefiat de ce găseam, adică o sală plină ochi cum n-o mai văzusem de la Volga, Volga, sau de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri în ce-i privește. Nu tot atît de enigmatice sînt "anulările" ce se petrec, aproape legic, în devenirea unei arte endemice, cum ar fi, de pildă, pictura românească. De la ivirea ei, oricum dibuită, pînă la fixarea, tîrzie, a specificității ce-i asigură originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către un Andreescu,al doilea, deși emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în "desprindere". Cum, tot așa, succesorul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stabiliment. Pentru că vrem nu vrem, ne place nu ne place cam așa arată acum minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mio destino). Chirurgul îl anunță că sunt premize că viața lui Alvaro să fie salvată. Tabloul 3. O tabără militară, două luni mai tarziu. Într-o tabără militară de lângă Velletri se perinda militari spanioli și italieni, călugări și civili. La ivirea zorilor Alvaro apare cufundat în gânduri. Carlo îl întreabă dacă este complet restabilit pentru a se duela cu cineva. Cu cine? - întreabă Alvaro. Aflând adevărată identitate a prietenului sau și faptul că Leonora este încă în viață, Alvaro refuză să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să pună mari și inedite Întrebări. Câteodată, e nevoie să-ți pui o problemă ca ea să se rezolve; e suficient să-l invoci pe Dumnezeu ca el să vină lângă tine. Punerea Întrebării este primul pas al aflării adevărului. Ivirea unei Întrebări nu este semnul obligatoriu al necunoașterii. Dimpotrivă, prezența ei denotă că ceva din ceea ce se caută este anunțat prin chiar punerea Întrebării. „Fiecare căutare - spune Heidegger - conține o Însoțire precursoare (subl. n.) care este ceva din ceea ce se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai mult decât trebuie și parcă În ciuda firii. Încă o ilustrare că tot ce-i prea mult strică, obosește și aduce lehamite. Dar de ce discutăm acum și aici despre primăvară? Pentru că este un anotimp al Învierii, al prefacerilor și al ivirii unui nou ciclu de viață. Ea este aducătoare de noi și Înalte țeluri, este re-instauratoare, este un interval de tranzit către o plinătate a rodului. E anotimpul prin excelență al Începutului. Vechiul este Îndepărtat, noul urmează să apară. Oare cum
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
respectat; e mult mai greu și dificil de... transgresat, pentru că Îți trebuie ceva știință și curaj. Și apoi, o mare putință de a Învăța din toate acestea. A continua constant mersul pe această direcție ar elimina imaginația, creativitatea, pregătirea și ivirea lucrului nou. Aș mai putea spune că ideea de rejecție a celui care se situează constant și cuminte pe o linie Încetățenită, bătătorită, care nu forțează puțin zăgazurile limitărilor este des Întâlnită În istoria culturii și faptelor omenirii. Hegel, dacă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mari bucurii. Depinde de noi, de felul cum ne-am pregătit, de cât de mult l-am căutat și Îl avem În noi pe Dumnezeu. Căci dacă sufletul și trupul nostru nu se transformă În templu, să nu sperăm la ivirea divinității. El vine și se așază acolo unde este un loc pregătit și pentru El În inima noastră. Ne ducem spre El după ce, Într-o anumită măsură, Îl avem deja. Există o metafizică a pregătirii ce prefațează, prin gesticulații și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vine și se așază acolo unde este un loc pregătit și pentru El În inima noastră. Ne ducem spre El după ce, Într-o anumită măsură, Îl avem deja. Există o metafizică a pregătirii ce prefațează, prin gesticulații și așteptări specifice, ivirea marelui eveniment. Experiența „nevoinței”, a „uitării de sine” liber consimțite Își are rațiunea În economia și experiența sacrului. Profanul este contaminat de „miresmele” sacrului Înainte de ivirea sau săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
avem deja. Există o metafizică a pregătirii ce prefațează, prin gesticulații și așteptări specifice, ivirea marelui eveniment. Experiența „nevoinței”, a „uitării de sine” liber consimțite Își are rațiunea În economia și experiența sacrului. Profanul este contaminat de „miresmele” sacrului Înainte de ivirea sau săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are În vedere formarea și educarea omului. Alături de metafora cioplirii pietrei de către sculptor, a modelării lutului de către olar, a iluminării de la o torță sau de la un foc
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
existență construită pe mărunțișuri, pe fărâme de trăiri existențiale pe care, În mod obișnuit, nu le iei În seamă (norocul de a fi găsit un disc de Rahmaninov, faptul că ai „prins” la băcănia din colț un pachet de unt, ivirea unei gripe care te-a salvat de la o instruire propagandistică de trei zile etc.). Bucuria venea nu din ivirea neobișnuitului, a acelui ceva ce rupe monotonia, ci din profesarea „ilicită” a normalului; nu din ceea ce făceam, ci din ceea ce nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
norocul de a fi găsit un disc de Rahmaninov, faptul că ai „prins” la băcănia din colț un pachet de unt, ivirea unei gripe care te-a salvat de la o instruire propagandistică de trei zile etc.). Bucuria venea nu din ivirea neobișnuitului, a acelui ceva ce rupe monotonia, ci din profesarea „ilicită” a normalului; nu din ceea ce făceam, ci din ceea ce nu făceam! Naturalețea existenței noastre venea din gesturile cotidiene banale, dar atipice pentru acele vremuri. Pârghiile autoconstruite de supraviețuire veneau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
unei situații nedeslușite de mii de teoreticieni socialiști: Această protoînclinație de esență și natură spirituală pură spre pozitivul moral, nedatorată vreunui determinism genetic ori vreunei experiențe prealabile, este nucleul sinelui sau sinele latent și este sădită în persoana umană, odată cu ivirea embrionului uman, ca latență spiritual-morală a interiorității sale și ca mecanism sigur de organizare interioară și exterioară a conduitei sale. Omul se naște, iată, cu protofuncții, precum este și această protoînclinație spre pozitivul moral, pe care n-o aduce în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
este realizat de fete care Îndeplinesc, Între ele, acțiuni de un erotism intens. Un al treilea operator este dat de interdicții și prescripții rituale: fetele nu trebuie să fie zărite de nimeni. Întoarcerea din pădure trebuie să aibă loc Înainte de ivirea zorilor. Fetele trebuie să danseze sau să se țină Îmbrățișate tot timpul. Banul trebuie să atingă simultan dinții și limba. Frunza de mătrăgună nu trebuie atinsă cu mâna. În sfârșit, eficiența magică este garantată de numeroase reprezentări mitologice: mătrăguna ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
familie. Pornind de la diferite sinteze, putem prezenta câteva variante ale unor mituri cosmogonice egiptene, indiene, siberiene și africane: Asemenea atâtor alte tradiții, cosmogonia egipteană Începe cu apariția unei coline din Apele primordiale. Apariția acestui „Loc dintâi” deasupra imensității acvatice semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieții și a conștiinței. La Heliopolis, locul numit „Colina de nisip”, care făcea parte din templul soarelui, era identificat cu „Colina Primordială”. ș...ț Alte versiuni vorbesc despre Oul primordial, care conține „Pasărea luminii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de lut îngropată, jertfa cocoșilor albi dați preotului la înmormântare, serbarea naturii cu copii îmbrăcați în verde, jocul ritual în jurul focului sunt rămășițele acestui cult popular păgân. Această religie populară și numai ea, insistă Panaitescu, a aflat-o creștinismul la ivirea sa în Dacia. La noi, "nu au fost temple dărâmate, nici idoli sfărâmați, n-a fost nici o luptă, nici chiar în conștiința oamenilor". Poporul de la sate (țăranii), păstrându-și vechile obiceiuri și tradiții, nu vedea o contrazicere între vechea și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și pentru o abordare mai sistematică. Sub un anume aspect, Nostalgia paradisului este prezentarea unei doctrine privind arta și cultura, în conformitate cu ortodoxia. Însușindu-și de la Dionisie Areopagitul ideea „modului teandric” (exprimată liric deja în poemul Iisus prin grâu), autorul interpretează ivirea operei artistice ca participare a omului la creația divină: în om există Dumnezeu și acesta lucrează prin brațul omenesc. Chipul divin, întipărit în toată făptura, și necesitatea de a-i semăna călăuzesc pe artist. Altfel spus, artistul, mai exact geniul
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
români (Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici). Generată de realitățile curente ale literaturii dintre anii 1850 și 1870, critica de la C.l. a fost, cu deosebire în primele două decenii, o critică de mare actualitate, prevalând asupra esteticii și teoriei literare. Abia odată cu ivirea unei reviste („Contemporanul”, 1881) ce susținea principii estetice opuse, s-a făcut loc și unor articole teoretice, semnate mai întâi de T. Maiorescu, apoi de elevii acestuia, M. Dragomirescu, P. P. Negulescu ș.a. În această a doua etapă se remarcă
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
succinte tablouri istorice, fanteziste în mare parte, cu deosebire când au în vedere „viața zbuciumată și moartea silnică a comisului Ionică Tăutu”, dar apropiate de verosimilul artistic atunci când se referă la Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean după fanarioți. Adevărata ivire a „izbăvirii naționale” pare a fi considerată însă epoca lui Iordache Darie Dărmănescu, a cărui trepidantă viață a fost transpusă de B. în romanul Conspirația Dărmănescului (1936). Desfășurarea narațiunii este aceea a romanului istoric tradițional, deviată, în final, în pagini
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
cuvântul - gol ori prihănit, o prăpastie desparte ce e palpabil de înțelegerea spirituală), nesiguranța - urmare a ascunderii, a lipsei de determinări pentru Unu („fără vârstă, fără țărm, fără vamă”), nesiguranța față cu sine însuși a celui care nădăjduiește la „o ivire din cristal” („nici omul meu nu-i, poate, omenesc”; desfacerea de lume a sfântului e o stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]