KorAP: Find »[drukola/base=jachetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...68 >

1,683 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

O cameră mică micuță, pat îngust, de școlari, o chiuvetă, fereastră mare, de mansardă, prin care intra luna. O trase spre el, nerăbdător, neîndemânatic, lasă-mă, mă dezbrac singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej stângace. Ira, cu picioarele strânse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest îmbrăcată. Fustă groasă, gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică, umedă, cu unghiile tăiate până la carne. — Ați venit, desigur, tot pentru noua lege. Este o măsură de stat, n-o pot discuta... Vocea era răgușită, ruginită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

prefera varianta nouă sau pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ochii rotunzi, de un căprui deschis, ai mamei ei, o fetiță înaltă, preadolescentă, îmbrăcată într-o pereche de jeanși roșii zdrențuiți, pantofi sport albi, marca Keds, și un tricou al echipei Kansas City Royals. Fără nici o geantă, fără o haină sau jachetă atârnată pe braț, nimic în afara hainelor de pe ea. Tom n-o mai văzuse de șase ani, dar a recunoscut-o imediat. Cumva schimbată parcă, și totuși aceeași, în ciuda unei dentiții adulte complete, în ciuda aspectului mai prelung și mai subțire al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

Mă hotărăsc apoi să-mi scot uniforma înainte să mă bag în pat. Poate nu vi se pare mare scofală, dar credeți-mă că după un zbor transatlantic, orice necesită un minimum de energie, cum ar fi să-ți scoți jacheta, bluza, fusta, dresurile și o eșarfă, pare tortură curată. Nu ar trebui să vă spun asta, ca nu cumva să mă credeți leneșă, dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
fără să-mi mai fac griji că va fi respins. O să lucrez ceva mai mult la el după ce mă întorc de la Boston. Un cuplu intră în restaurant și ceva mă face să mă uit mai atent. Femeia blondă poartă o jachetă la fel ca a surorii lui Tim, Elaine. Femeia se întoarce puțin când chelnerul îi conduce la masa lor. Când face asta, îngheț. Doamne, chiar e Elaine. Sunt moartă, moartă de-a binelea. Ce mă fac? Adam, evident, observă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
lucru în pahare. Cu puțin noroc, or să plece în curând. Mike arată destul de bine, din câte observ. Are păr brunet, foarte scurt și ochi albastru-deschis. Totuși nu am o părere prea bună despre gusturile sale în materie de vestimentație (jachetă maro și blugi negri). Dar are o față drăguță. Nu e de mirare că Amy îl acaparează. Derek nu arată așa de bine, dar am observat cum i s-a luminat fața când a văzut-o pe Amy, așa încât nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
de Anul Nou este să renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți înlocuiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată, ordonată și compactă, deși, ca să fiu complet sinceră, cred că i-ar prinde bine o influență feminină. Zăbovesc puțin în ușă înainte de a-mi da jos jacheta de la uniformă și de a mă așeza pe canapeaua ciocolatie de piele. Pentru prima oară de când l-am cunoscut, mă întreb de ce Mike nu s-a căsătorit niciodată. Până la urmă, e un tip chipeș. Foarte chipeș. Și e blând. Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

tu ? Mă privește. OK, am să Încerc. Oftează adânc și pornim iar pe trotuar. — Singurul lucru bun În weekendul ăsta, adaugă În clipa În care ajungem la colț, e că mi-am terminat bluza. Ce părere ai ? Își scoate mândră jacheta și se Învârte, iar eu mă uit la ea preț de câteva clipe, neștiind ce să zic. Nu e vorba că nu mi-ar plăcea lucrurile croșetate... OK. Ba ăsta e adevărul, nu Îmi plac deloc lucrurile croșetate. Și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Nu-i așa ? Îmi zâmbește fericită. Și am făcut-o atât de repede ! O să-mi fac și fustă asortată. — Bravo, spun stins. Ești foarte talentată. — Ei, nu e mare lucru. Plus că-mi și place. Zâmbește modestă și-și pune jacheta. — Dar zi de tine, adaugă În timp ce traversăm. Ai avut un weekend plăcut ? Pariez că da. Pun pariu că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinând din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atât de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trântesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai târziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urât. Jack Harper se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gândit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cunosc numele ! Trecem de alte câteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lângă ea, o femeie platinată, Între două vârste, cu o jachetă aurie, Îmi surprinde privirea. — Bună ! zice. Rachel ! — Poftim ? Mă uit În jurul meu, nedumerită. La cine se uită ? La mine ? Se ridică de pe scaun și vine spre mine, clătinându-se ușor și mă sărută pe obraz. Ce mai faci, draga mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
brusc de cei care vorbesc. Când ajung lângă ușa departamentului de marketing, trag aer În piept adânc, după care intru, Încercând să-mi iau cel mai relaxat aer de care sunt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțându-mi jacheta și punându-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încântat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurându-mă din priviri. Ești OK? Da, sunt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

haine trebuie să porți în emisiune? — Păi, zic defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de cariera mea. Cariera mea. Da, zice Suze în cele din urmă. Probabil că așa e. Se uită la noua mea jachetă de mătase roșie. E drăguță. — Știu, zic radioasă. Am cumpărat‑o s‑o port la emisiunea specială din ianuarie. — Ai o emisiune specială în ianuarie? zice Suze. Și despre ce e vorba? — O să se numească Principiile financiare fundamentale ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
aici, la doar câțiva... Atunci se întoarce - și e doar un tip oarecare, în hanorac și cu ochelari. La naiba. Și totuși, a fost cât pe‑aci să fie Elton John. Suntem deja la recepție și un recepționer cu o jachetă Nehru foarte șic ne zâmbește. — Bună ziua, domnule Brandon, zice. Și domnișoară Bloomwood. Bine ați venit la Blakeley Hall. Ne știe numele! Nu a trebuit să zicem nimic! Nici nu mă mir că celebritățile vin aici. — V‑am dat camera 9

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
lui. — Nu știu, zic vag. Poate. — Vezi? Și Becky e de acord cu mine. Ia să te văd. Lasă cuțitul jos și mă studiază atentă, iar eu radiez de încântare, pentru că știu că arăt bine. Port o rochie și o jachetă roz de mare efect, o pălărie cu pană Philip Treacy și cei mai frumoși pantofi negri de satin, brodați cu câte un fluture foarte fin. — O, Becky, spune mama în cele din urmă. Ești foarte frumoasă. Ai s‑o eclipsezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
lui Tom. Apoi ea coboară vocea și începe să mă pună la curent cu ultimele bârfe de la birou. Îmi spune despre cele două secretare care nu‑și mai vorbesc din clipa în care au venit amândouă la birou cu aceeași jachetă Next și nici una din ele n‑a acceptat să și‑o dea jos pe a ei, și despre fata de la contabilitate care tocmai s‑a întors din concediul de maternitate și vomită în fiecare dimineață, dar nu vrea să recunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște somon afumat, vă rog, zice o femeie cu jachetă aurie. Aveți și sos franțuzesc fără grăsime? — Ăă... păi, știți, eu nu sunt de fapt... — Rebecca - vocea lui Elinor șuieră ca un glonț din gura abia deschisă - lasă‑l jos! Și... stai jos! Da. Sigur. Mă uit șovăitoare la plataou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pot stăpâni să nu le apuc, să nu le ating, să nu le pipăi. Dar nu‑mi pot petrece toată ziua minunându‑mă. Trebuie să fiu practică și să mă hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
le ating, să nu le pipăi. Dar nu‑mi pot petrece toată ziua minunându‑mă. Trebuie să fiu practică și să mă hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep să‑mi adun toate variantele posibile. O jachetă Calvin Klein... și o fustă... — Scuzați‑mă... O voce mă întrerupe tocmai când iau o bluză fără mâneci și mă întorc mirată. O femeie în costum negru cu pantalon îmi zâmbește. Aveți cumva nevoie de o mână de ajutor? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vrea ceva care să‑mi dea un aer... elegant și senzual, dar și destul de accesibil. Poate și cu o notă de inteligență. — O notă de inteligență, mă îngână Erin, notând în carnețel. Așa. Și vă gândeați la... un costum? O jachetă? — Păi, zic și mă lansez într‑o explicație exactă a ceea ce caut. Erin mă ascultă atentă și observ că o femeie brunetă, cu ochelari de baga, vine din când în când la ușa cabinei noastre și ascultă. Așa, spune Erin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]