2,068 matches
-
de stat. Și întrucât nu sunteți la prima gafă mă întreb cine mai poate să vă ierte. Eu nu, domnul președinte. Dar eu contez? Contează cei poate 0,5 % care v-au retras like-urile de pe Facebook instantaneu după prestația dvs jalnică din „miercurea neagră”, ce va rămâne ca atare în analale politichiei românești? Adepții dvs anteniști, cu Mihalache-n frunte, vă vor încuraja, probabil, considerându-i cantitate neglijabilă și lesne de substituit. Aveți motive să vă temeți că n-au dreptate
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
se zbat în agonie, neavând vreo speranță că mâine le va fi mai bine. Dacă au dispărut sursele veniturilor, adică locurile de muncă, încotro să se îndrepte cei ale căror familii își duc zilele într-o sărăcie cumplită? Situația este jalnică în toate domeniile. Tinerii care studiază în facultăți și se pregătesc pentru o meserie anume, se trezesc că nu își pot exercita funcțiile, din simplul motiv că n-au unde. Și așa devin niște amărâți de comercianți sau cărăuși, plătiți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93378_a_94670]
-
mass-media, un jargon ciudat: ,,romgleza’’. ,,Beția de cuvinte’’, pe care o ostraciza, la vremea lui, Titu Maiorescu, la ora actuală face ravagii în presa noastră așa-zis culturală. Ca și cum toate acestea n-ar fi suficiente și ca tot acest spectacol jalnic să fie cât mai complet, limbajul trivial și pornografic a câștigat pretutindeni, nu numai în mass-media, dar și în literatură, tot mai mult teren. Și toate acestea, în numele libertății de exprimare! Ce este de făcut? A dispărut cenzura, dar ne-
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
de Dorin N. Uritescu dintr-o perspectivă absolut nouă, în temeiul unei documentări extrem de atente și al unor conexiuni relevante. Hermeneutul literar Dorin N. Uritescu susține - cu probe irefragabile - că adevărata temă a romanului Răscoala nu vizează orizontul social (starea jalnică a țăranilor), ci pe cel național: ,,atentat la securitatea națională a țării, inițiat de o putere străină”. Mesajul operei „este de natură justițiară: RĂSCOALA din rațiuni colective (naționale) este un mijloc justificat moral și juridic”. ,,Călăreții pe cai albi” care
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
Așa, așa! Dar băiatul cel isteț stătea deoparte și râdea amuzat de prostia turmei întărâtate. Pentru că noi, ceilalți, alergam ca bezmeticii, cu ochii vineți, cu nasurile sparte, cu părul smuls și nu urmăream altceva decât moneda. Nu vedeam cât de jalnici eram cu lăcomia noastră întărâtată de “domnul” Dode. Poate am fi continuat nenorocitul de joc până ne schilodeam de tot, dacă “domnul” Dode nu s-ar fi plictisit de uriașa noastră lăcomie. - Gata, mă, gata! Pentru astăzi ați învățat destul
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
schimbări și în Umileni. Fabrica, devenită brusc nerentabilă, a fost închisă iar utilajele vândute la fier vechi. Lăcomiei lichidatorilor le-a căzut pradă și linia decovilului împreună cu întregul material rulant, doar o locomotivă cu aburi a fost păstrată într-un jalnic muzeu în aer liber, destinat să amintească, precum necropolele de altădată, de viața și ocupațiile celor dispăruți. Când vezi cum alții, în diferite colțuri de țară, recondiționează liniile cu ecartament îngust și le folosesc cu mult beneficiu în scopuri turistice
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
pentru a mai Însemna și altceva decât o relație interesată și cuantificabilă În unități monetare; pe lângă ea, replica celebră a unui personaj dintr-un film american, care Îi spune unei femei „ești frumoasă ca un milion de dolari” - cea mai jalnică propoziție pe care a formulat-o vreodată o ființă umană -, ne poate suna În urechi ca o muzică celestă sau ca o poezie de dragoste... și astfel de manuscrise - folosesc termenul În sens larg, unele texte erau dactilografiate, altele printate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simplă loțiune Diana la picior de pirat șchiop... Cugetare: pe cât de lung e drumul de la agonie la extaz, pe atât de scurtă e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe pământ, mă uitam a pagubă la jalnicele hârtii de pe masă. Deșertăciunea are multe fețe, Într-adevăr. Las’ că nici Eveline nu deborda de entuziasm. Pentru o poză cu mutrele noastre, Charles Redford ar fi semnat probabil fără rețineri un cec În alb. - Domnule, dar de ce e obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ascundeau o oarecare neliniște în legătură cu starea de spirit a ostaticilor. — Nu ne-au făcut nimic, și este inuman și nedrept să-i ținem cu mâinile legate tot timpul - spuse cea dintâi pe un ton de reproș. Sunt într-o stare jalnică. — Și ce altceva am putea face? întrebă fiul ei. — Nu știu, dar le e foame și sete și sunt distruși, pentru că sunt oameni de la oraș, neobișnuiți să meargă prin deșert, nici măcar noaptea, când e mai rece... — Cei mai mulți sunt tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
împuște. Străbătu mai bine de un kilometru fără să zărească nici un suflet, alungă ideea de a aprinde o țigară, fiind convins că n-ar face decât să-i usuce și mai mult gâtul, și începu să-și piardă speranța că jalnica lui rătăcire va fi cu folos, când o voce autoritară răsună în spatele său: — Pune arma jos! Se supuse și apoi se întoarse încet și-l privi cu atenție pe bărbatul înalt, îmbrăcat cu un lung jaique de culoare albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ambele picioare, Igor Gherasimov l-a pus pe medic să jure că data viitoare nu-l va mai supune la asemenea chinuri. Nu numai pe el, dar nici pe prietenii lui, dacă vor ajunge vreodată într-o situație atât de jalnică. Adică pe Bódog, pe Iosif și Fratele său și pe mine. Nu e de acord ca ei să sufere. „Prietenul dumneavoastră, Igor Gherasimov, e nebun de legat, dar eu sunt un om de cuvânt, domnilor, pentru că anestezia definitivă nu contravine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Iar eu i-am povestit despre Johnny, ce ți-am spus și ție, cât e de greu când se așteaptă să merg cu el prin locurile alea scumpe și să plătesc eu. S-a uitat la mine cu o față jalnică. — Când am terminat colegiul am rămas cu o datorie imensă. Nu am putut să muncesc în ultimul an pentru că am fost ocupată să-mi pregătesc examenele finale. Managerul meu bancar mi-a înghețat conturile, mi-au oprit accesul la card
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tem că Laura nu este aici. Știți cumva unde este? —Bineînțeles! Mama Laurei a izbucnit în ceea ce se poate numi un râs zglobiu. De aceea sunt eu aici. Deci era teafără. Dacă nu, mama ei ar fi avut o voce jalnică la telefon. —Laura e mai degrabă luată prin surprindere de veste, a continuat. Dar este extrem de fericită. Și David la fel. Sunt amândoi încântați. —îmi pare rău, am spus cu sinceritate, dar nu știu despre ce este vorba. Bineînțeles, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani). Privea neajutorată și cu emoție vizibilă (care-i accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care treceau în fugă pe lângă ea, râzând când o vedeau și strigându-și nu știu ce unul altuia. Ajuns aproape de ea, am vrut să trec neobservat, dar mama, văzându-mă, s-a luminat de un zâmbet blând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
c-o privesc, îmi flutură din mâna care ținea plicul semnul pe care-l faci când pleacă un tren din gară. Această mișcare plină de tinerețe și de energie scotea și mai mult în evidență cât este de bătrână, de jalnică și de sărăcăcios îmbrăcată. Când, în curte, s-au apropiat de mine câțiva colegi și, râzând, m-au întrebat ce-i cu ciumafaia aia în fustă, cu care tocmai am stat de vorbă, le-am răspuns, râzând și eu vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și care, din acest motiv, erau mâncați de ploșnițele divanelor stațiilor de poștă; că, în sfârșit, așa cum astăzi există oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia demult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și el prin apropiere, ne luă pe toți prin surprindere. Trecu peste consemn, adresându-se lui Stein. - Nu cumva, dumneavoastră, domnule Stein, v-ați temut că e vorba de antisemitism? Zadarnic. Antisemitismul nu poate provoca teamă, el este doar dezgustător, jalnic și prostesc, pentru că vizează sângele, iar nu persoana. E jalnic pentru că, deși invidios, dorește să pară disprețuitor. E prostesc pentru că, dorind să distrugă, solidarizează și mai mult. Evreii vor înceta să mai fie evrei doar atunci când a fi evreu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cauză că a învăța niște copii să folosească arma iarăși nu contravine calității dumneavoastră de creștin? Și cum de ați îndrăznit, la adăpostul numelui lui Hristos, să disprețuiți învățătura Aceluia al cărui nume de lumină vreți să vă justifice viața dumneavoastră jalnică? Cum ați îndrăznit să vă rugați - auziți! - să vă rugați ca un frate să-și învingă fratele, ca un frate să-și supună fratele, ca un frate să-l ucidă pe dușman? La ce dușman vă referiți acum? Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
an, spuneați cu glas dulce că trebuie iertat și iubit?! Sau poate că rugăciunea pentru victorie, violență, crimă și distrugerea unui om de către alt om nu contravine nici ea felului cum înțelegeți dumneavoastră demnitatea creștină? Veni-ți-vă în fire, jalnici funcționari ai bisericii, care v-ați îngrășat și v-ați umplut de osânză pe spinarea poporului. Veniți-vă în fire și ziceți mersi că unii preoți, riscându-și viața acolo, pe câmpurile groazei, îi împărtășesc pe muribunzi și-i alină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
totul - corpul meu temător care se clatină în mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a boală -, totul este doar un înveliș jalnic în care și-a găsit refugiul o exaltare tăcută. Mă apropii de masă. Cât fac pasul, până când îndoi piciorul din genunchi ca să-l pun cu teamă paralizantă în pământ, îmi pare că trece o veșnicie; mișcarea pare să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
începe să se foiască neliniștită pe scaun. Deși nu s-a pronunțat nici un cuvânt, toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a rămâne serios, dar că demnitatea lui nu-i permite să pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cît se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încît n-a fost nevoie să se sforțeze cu vînzătoarea). Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]