573 matches
-
capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inflexibile, aflate în genere în acele zvâcniri de haiduc din anii tineri. Poetul, omul luminat cetățeanul inflexibil, scriitorul refractar oricărei comenzi sociale ridica hotărât steagul împotrivirii declarând cu ironie vitriolantă: „Sunt liber ca pasărea prinsă în laț/...Sunt liber ca javra cuprinsă în lanț:/ dar nu voi să latru de frică.” E curajul dus la extrem, ca atitudine constantă - curaj care, din păcate, a lipsit altor scriitori care s-au pretat unor compromisuri. în volumul pus în discuție, poetul s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de la conița Nadina că sosește în țară și vine negreșit și la moșie. Îndată ce se depărtară puțin, Dragoș murmură: ― Nu e fată și femeie tânără de care să nu se lege javra asta grecească! Tatăl despoaie pe bărbați și băiatul pe femei. În fața cârciumii erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. Când văzură pe Dragoș cu Titu, glasurile se potoliră. În mijlocul grupului se aflau pândarii lui Cosma Buruiană
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a fost milă de ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu pricepi de vorbă! Pe urmă își îndulci glasul: ― Ce să aștept, domnule, păcatele noastre! Da uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm... Că altfel veneam, vai de mine, cum să nu viu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuse Jenică. Ziua asta vine mereu prea devreme. Lacătul se desfăcu, iar lanțul șerpui metalic într-o parte. Porțile se întredeschiseră cât să treacă un om. — Să nu fie câini... șopti Jenică, intrând, precaut, în urma celorlalți. — Ți-aduci aminte de javra aia cu urechile ascuțite, îi ziceam Costică, parcă avea față de om... — Ba, spuse Tili, trecând și el în umbra zidului, cred că, mai degrabă, avea trup de om și cap de câine. — De-atâta liniște, zise Jenică, dar cu oarece
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și familia așa cum sînt ele prezentate în documentarul Truth or Dare (1991), ea se plasează și aici în rolul de "mamă a tuturor" și își afirmă în mod constant puterea asupra lor, recunoscînd chiar în diferite interviuri că este "o javră" și că este "o maniacă a exercitării controlului". Înaintea fiecărui spectacol, ea spune o "rugăciune", cam de felul celor cu care un antrenor își pregătește echipa să iasă în teren și să cîștige meciul decisiv (într-una din secvențe, vedeta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pe musafir, hămăindu-l. Venerabilul poet, a băut liniștit o sticlă, a cerut să fie destupată încă una, apoi, pe la orele 2-3 din noapte, s-a săturat să fie lătrat de micuțul animal și a catadicsit să-i vorbească: Auzi, javră, habar n-ai să latri! Învață de la nenea Theodor! Și invitatul s-a pus pe... onomatopee: imita un fel de lătrat zgomotos, înfricoșător, care panica gazdele și consterna, pe bună dreptate, cîinele. Animalul, observînd că ceva nu e-n regulă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
muncă, spre lipsa de încredere în viitor. Dar, în fine, afla și ceva nou despre ce-l aștepta pe fiul său, și sărmanul cismar simțea cum i se frânge inima. Ar fi vrut să ia la goană haita aceea de javre puturoase, dar munca lui depindea de oamenii din sat și, printre altele, nu-i stătea în caracter mojicia. Își ascundea bine ceea ce simțea dând găuri și mai abitir cu sula, fără să piardă însă nimic din ceea ce sporovăiau. Era cât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o pauză în care îi privește, îi dă un ocol lui Matei...) Măi Nea Matei, știi la ce mă gîndesc eu? Auzi, eu mă gîndesc că ești un porc. Matei: Mă Octave, ia vezi cum vorbești! Octav: Ești o mare javră, Nea Matei... Mi-ai spus că ce se-ntîmplă după revoluție e normal să fie așa..., că e bine așa... că nu se poate face nimic ca să fie altfel..., că trebuie să renunț... să mă dau cu lumea... Matei: Și bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tine... Gh. P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu-i liniștit) Sînt liniștit... Gh. P. doi: (se apropie de el, îl mîngîie pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Chiajna (în Teatru, 1968) dezvoltă subiecte din trecutul istoric național, ultimele două relevând puternice caractere feminine; Dumitra (Fata din flori) (1958), Cuza-Vodă (în Teatru, 1968) și Leana vrăjitoarea (în Teatru, 1968) evocă evenimente și personalități din secolul al XIX-lea; Javra pământului (1942) așază în centrul acțiunii figura enigmatică a lui Rasputin; Neliniștea Doamnei (nepublicată) abordează problema maternității; Morișca (1937) este o satiră socială inspirată de realități românești interbelice; Pelina (în Teatru, 1963) rememorează momente ale răscoalelor țărănești din 1907 ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
SCRIERI: Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), București, 1933; Icarii de pe Argeș, București, 1933; Rachierița, București, 1934; Ra, București, 1936; ed. (Amon-Ra), Bacău, 1940; Morișca, Bacău, 1937; Evdochia, Bacău, 1938; ed. (Femeia cezarului), Bacău, 1940; Femeia, fiica bărbatului, Bacău, 1938; Javra pământului, Bacău, 1942; Femeia cezarului. Morișca, București, 1943; Năframa iubitei, București, 1944; Salba reginei, București, 1947; Cuscrii Gherghinei, București, f.a.; Dumitra (Fata din flori), București, 1958; Teatru, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1963; Teatru, București, 1968; Alb și negru, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de infidelitatea partenerului. Are însă și o semnificație obscură, mai ales în civilizațiile arabă și indiană, dar și în expresiile populare. Nu se spune «o vreme de să nu dai nici un câine afară» pentru a descrie o vreme neîndurătoare, «ce javră!», pentru a desemna o persoană demnă de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
française, se referă la politicieni!). Post scriptum. Bineînțeles că știu că pet înseamnă de fapt animal de companie și că termenul vine de la nevoia de a mângâia pe care o resimt persoanele singure sau impresionabile, ținând de natura evidenței că javrele fără stâpân nu sunt pet-uri. Dar am vrut doar să sugerez o legătură între noțiunile de deșeu - animal - discurs ipocrit pentru a sublinia că persoanele și organizațiile vocale pe această temă nu fac, în realitate, nimic pentru a mângâia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tine... Gh. P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu-i liniștit) Sînt liniștit... Gh. P. doi: (se apropie de el, îl mîngîie pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o pauză în care îi privește, îi dă un ocol lui Matei...) Măi Nea Matei, știi la ce mă gîndesc eu? Auzi, eu mă gîndesc că ești un porc. Matei: Mă Octave, ia vezi cum vorbești! Octav: Ești o mare javră, Nea Matei... Mi-ai spus că ce se-ntîmplă după revoluție e normal să fie așa..., că e bine așa... că nu se poate face nimic ca să fie altfel..., că trebuie să renunț... să mă dau cu lumea... Matei: Și bine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
two daughters. LEAR: Why, my boy? FOOL: If I gave them all my living, I'd keep my coxcombs myself. There's mine; beg another of thy daughters. LEAR: "Tatăl stăpînei mele"? Ticălosul stăpînului meu! Pui de cățea! Sclav josnic! Javra! OSWALD: Nu sînt nimic din toate astea, să-mi fie cu iertare. LEAR: Schimbi priviri cu mine, ticălosule? (Îl bate) OSWALD: Nu permit să dați în mine, milord. KENT (Punîndu-i piedică): Nici să cazi în nas nu permiți, fotbalist de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
răbdarea-acum Ce-ades te lăudai că o păstrezi? EDGAR (Aparte): Plînsul începe-a-i ține parte-atît, Că-mi strică înscenarea. LEAR: Și cățeii, Si toti,Trey, Albu, Țumpi, iată, lătra La mine. EDGAR: Tom zvîrli-va-n ei cu capul său. Marș, javre! Fie-ți neagră, albă gură, Otrăvească-ți mușcătură, Buldog, corcitura, -ogar, Copoi, brac, prepelicar, Javra ciumpă-ori coadă lungă, Să urle-i face Tom, să plîngă; For, with throwing thus my head; Dogs leaped the hatch, and all are fled. Do
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
parte-atît, Că-mi strică înscenarea. LEAR: Și cățeii, Si toti,Trey, Albu, Țumpi, iată, lătra La mine. EDGAR: Tom zvîrli-va-n ei cu capul său. Marș, javre! Fie-ți neagră, albă gură, Otrăvească-ți mușcătură, Buldog, corcitura, -ogar, Copoi, brac, prepelicar, Javra ciumpă-ori coadă lungă, Să urle-i face Tom, să plîngă; For, with throwing thus my head; Dogs leaped the hatch, and all are fled. Do, de, de, de. Sessa! Come, march to wakes and fairs and market towns. Poor Tom
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de colo îl batjocorește pe-un simplu hoț. Asculta cu urechea: schimba locurile, si, alba-neagra, care-i judecătorul, care-i hoțul? Ai văzut cum lătra cîinele unui fermier la un cerșetor? GLOUCESTER: Da, șir. LEAR: Și biată făptura fugind de javra? Acolo-ai putut vedea marele simbol al autorității: un cîine în funcție e ascultat. Aprod mișel, oprește-ți mîna cruntă. Ce bați cu biciul tîrfa? Biciuie-te tu: Tu arzi s-o folosești în felul pentru care O biciui. Cămătarul
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și nu vine. Când aștepți aprecieri în legătură cu versurile trimise și nu primești răspuns. Un vraci învățat căruia nevasta îi naște numai fete. Lucruri nesuferite: O pietricică prinsă în tuș care face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la beție. Invidioșii, plângăreții, bârfitorii. Javra care latră la un oaspete venit în taină. Primești un bărbat peste noapte și el sforăie. Poftim!... Lucruri de rușine: S-a îmbătat ibovnicul și uite cum îți spune întruna același lucru. În fața unui om învățat, un necioplit pomenește în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
188. Presa americană, cea engleză, franceză, germană și austriacă (în mod exagerat) îi desemnau pe Iorga și pe Cuza drept instigatori ai răscoalei 189. Scrisorile pline de ură primite de Iorga erau remarcabile cantitativ și calitativ. Un moșier îl numea "javră scîrboasă", jurînd pe cadavrele membrilor familiei lui să se răzbune; în altă scrisoare, Iorga a primit unul dintre articolele sale caligrafiat cu un scris elegant, peste care, drept contrast, se afla un șir de obscenități demne de un expert în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
internațional” etc. Originea evreiască (uneori „originea sionistă”) servea drept prezumție de vinovăție, fiind dovada intențiilor anticomuniste, anticehe. Limbajul procurorilor, transmis la radioul cehoslovac, amintea și chiar depășea vituperările triviale ale procurorului VÎșinski În procesele de la Moscova: „trădători scârboși”, „câini”, „lupi”, „javrele lui Hitler” și altele de aceeași factură, consemnate și de presa cehă. În a patra zi a procesului, cotidianul comunist praghez Rudé Právo comenta Într-un editorial: „Te cutremuri de scârbă la vederea acestor făpturi reci și fără inimă. Vipera
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]