570 matches
-
Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câinii erau prost hrăniți în România, ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul" înapoi, la stăpânul lui. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! În iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
2007). C. Stai - conector argumentativ Contextual, stai marchează diverse roluri argumentative, dirijând decodarea intențiilor cu care a fost formulat un enunț 59. Marchează introducerea unui argument: Am văzut că se plânge lumea că nu o să fie lume. Stați puțin. Dacă javrele au 1220 de bilete, noi avem cu aproximație 5000 de abonați iar ieri și astăzi (www.fcsteaua.ro) Doar de-aia există avocați și presă de scandal (vorba lui Rugină prin nouazeci și ceva): "stați puțin că în Occident nu
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
au comportat "văcărește", și nu ,,țărănește" [s.n.] (discuție de pe forumul ziarului "Gândul", www.gandul.info, 13.IV.2008) Ronine, am zis eu să ne respectăm prin ignorare, dar te rog tare să nu te-apuci acum să scuzi securicește pe javra aia otrăvitoare care ar fi fost obligat să raporteze, bine? (text de pe un blog, morar.catavencu.ro, 6.III.2008) Consider că nu este normal ce face DIICOT, pentru că a acționat polițienește. (ziarul "Click!", http://www.click.ro, 17.I.
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-o dăramă Chiar prin ai săi fii.] Străin pus-ați domn în țară Pentru românism! Poftiți!... vă târăște iară Către despotism! Toate javrele golane El le-a pricopsit Dându-le de ros ciolane De cum a venit! Însă... termenul sosește E apropiat Și tronul se despărțește De ăst blestemat! Străinul, v-o spui eu, pică Căci e de nimic Și de lege n-are
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să stai jumătate de oră în proximitatea lor. Cînd, în fine, ajung la „potou”, își înghit mîrîielile și protestele și se gudură pe lîngă vînzătoare. Un lucru e sigur: chiar dacă nu s-au născut așa, ăștia au fost transformați în javre pentru tot restul vieții lor. *„Nu te aperi decît creînd” (Malraux). Și citind, aș adăuga eu. *Apodictic ca de obicei, tatăl lui Gelu a promulgat următoarea regulă: „Cine scrie istoria trebuie să fie un Iorga. Un Iorga nu citează decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum să știe ce înseamnă acest cuvînt. *Un căutător în gunoaie i-a dat din pîinea din care mușca cîinelui ce trecea pe lîngă el. Pînă atunci acesta avusese parte doar de cihăieli și de pietre. Toți vedeau în el „javra”, nu un înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi”, există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a venit ca o chelbe”, iar mie, posesor de chelie, mi-a zis „Mi-a venit ca o boală de piele”, formulare care nu evocă neapărat locul respectiv. *Natura non facit saltus: unii s-au născut și au rămas javre. De pildă E.G., care atunci cînd polemizam cu Genoiu îmi servea, voluntar, informații din care omul și scriitorul apăreau deopotrivă de dubioși, iar acum, pentru că ăsta i-a aruncat o „ciosvîrtă”, îl laudă peste tot, în felul său frenetic, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt mercurice/trupul meu se electrocutează continuu” ( Fi-lamentație). Poemul Știri despre mine anunță linia antimitopoetică, autoironică a viitoarelor volume, amestecul de serios și glumă, tragic și comic, dedublarea lui homo poesis în sfânt și „javră fiziologică”. Scrâșnind în pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
piese au fost cuprinse, în 1971, în volumul Teatru. SCRIERI: Într-o gară mică, București, 1934; Moața, Creața și Grasu la bal, București, 1945; Cu Țăndărică spre mările Sudului, București, 1946; Una din noi e de prisos, București, 1946; O javră, un câine și un copil, București, 1947; Mia, Lia și Cuțache, București, 1947; Una din noi e de prisos, București, 1947; Mache, rățoiul încălțat, București, 1952; Anișoara și Chiuș-Chiuș, București, 1955; Paznicul florilor, București, 1955; Hoțul din grădină, București, 1955
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
dus am fost din sediul poliției și am luat-o din nou la deal. Am ajuns la o casă unde un câine feroce, care lătra și se zbătea, era legat cu lanțul pe o sârmă întinsă. Am prins momentul când javra asta mare s-a mutat dintr-un capăt al sârmei în celălalt. Domnule, norocul meu! La capătul de unde fugise câinele era o scară care urca la podul șurii. Am urcat repede scara și în pod la capătul celalalt era niște
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fi aparținut marii burghezii, căreia i se rezervaseră locuri în fotoliile Frontului Plugarilor, nu zic de aristocrație care inspira respect gloatelor de ciocănari. Cum să procedeze însă un mic-burghez, lepădătură jalnică a trecutului regim de exploatare, o dejecție socială, o javră schelălăitoare, un hibrid dezgustător între proletar și marele burghez? O condamnare fără apel, într-o lume care nu cunoștea recursul în anulare și nu-și storcea mințile cu nuanțe, diferențieri, excepții. Mic-burghez m-am strecurat în facultate, mic-burghez afurisit și
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
îl întreacă. într-așișderi, nu o dată Ci, de fapt, cu precădere, Peste limba-i bifurcată Poartă suliman de miere. Gran-Canalia-i o hiară Ca mai ba de pricepută Să-ți ofere, bunăoară, Udătură de cucută. Insistent, cum nici că-i este Altă javră pe potrivă, Te implică în tempeste, Vrând să-ți pape din... colivă. Ci, de câte-ar fi înstare Și mai și, nici că mă miră, Doar acest vulpoi, pe care Bine-l știm dintr-o satiră. Longeviv, din vremi bătrâne
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
trebuiau să fie, chipurile, consultate. Dar „poporul întrebat nici pâs nu a răspuns” și autorul conchide cu amărăciune: În alte fabule sunt dezvăluite diferite vicii ale aparatului birocratic țarist ca: prostia demnitarilor („"Oracolul"”, „"Dregătorul"”), servilismul față de cei mari („"Elefantul și Javra"”, „"Vulturul și Păianjenul"”). Pe de altă parte, Krîlov dezvăluie cauzele nedreptăților sociale și abuzurilor claselor privilegiate. În fabula „"Țăranii și Rîul"” (1813) răsună protestul poporului jefuit și exploatat de ocîrmuire în cârdășie cu slugile ei. Țăranii vin la Rîul cel
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
căsătorit cu o fată din satul vecin. Se fixase ziua nunții. Trecînd prin pădure cu tot alaiul de nuntă de la un sat la altul, au fost sfâșiați de jivinele sălbatice ce trăiau în pădure. Aceste jivine în popor se numeau javre. După această nenorocire locul din pădure s-a numit locul javrelor. Vecinătatea localității Pocrișeni cu drumul Tighina-Orhei, pe care deseori treceau turcii, era periculoasă. Turcii deseori năvăleau și jefuiau satul. Oamenii au hotărât să-și mute așezarea satului într-un
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Trecînd prin pădure cu tot alaiul de nuntă de la un sat la altul, au fost sfâșiați de jivinele sălbatice ce trăiau în pădure. Aceste jivine în popor se numeau javre. După această nenorocire locul din pădure s-a numit locul javrelor. Vecinătatea localității Pocrișeni cu drumul Tighina-Orhei, pe care deseori treceau turcii, era periculoasă. Turcii deseori năvăleau și jefuiau satul. Oamenii au hotărât să-și mute așezarea satului într-un loc mai ferit de incursiuni. Și au ales acest loc al
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Vecinătatea localității Pocrișeni cu drumul Tighina-Orhei, pe care deseori treceau turcii, era periculoasă. Turcii deseori năvăleau și jefuiau satul. Oamenii au hotărât să-și mute așezarea satului într-un loc mai ferit de incursiuni. Și au ales acest loc al javrelor, numind satul - Jăvreni. Satul Jăvreni este așezat pe malul drept al râului Răut. Pe partea opusă a apei se zăresc satele Bălășești și Răculești. Răutul înconjoară satul Jăvreni din trei părți: nord, sud și est. În anii cu depuneri atmosferice
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
vieții bucureștene din interbelic până azi, așezate sub titlul hâtru și autopersiflant «Arta de a fi păgubaș». Primul volum - «Târgul Moșilor» - a apărut recent în Biblioteca Bucureștilor. Titlul volumului doi ne face cu (de)ochiul încă de-acum: «Oameni și javre». Arhi-îmbibat de întâmplări, scene tari, fizionomii picante, petreceri literar-politice, fost socialist în pantaloni scurți, dar trecut cu epicureică pocăință prin toate vămile resemnării ca și prin sitele ruginite ale cenzurii, Niculae Gheran dăduse deja un suculent volum de memorialistică («Sertar
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
XIX), cu același etimon ca primul cuvânt. Unele cuvinte au intrat în argoul militarilor francezi, cu ocazia cuceririlor franceze din Magreb, în secolul al XIX-lea. Dintre acestea unele se păstrează în registrul familiar, de exemplu "toubib" „doctor” (medic), "clébard" „javră”, "souk" „harababură” (în arabă „piață”). Începând cu anii 1960, în urma imigrației din Magreb, vorbitorii de franceză preiau unele cuvinte din domeniul gastronomic, precum "couscous" (mâncare pe bază de urluială de grâu fiartă), "merguez" (cârnăcior din carne de oaie) sau "méchoui
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
o va disprețui la un moment dat, datorită faptului că îi publica poeziile: "Tu revistă agiomie, convorbiri mult lăudate/ O tu moară de pălărie, ce lucrezi, atât de harnic/ Cartea oamenilor vrednici al tău glas este zadarnic/ Sumuțând a tale javre tu la capăt n-o vei scoate / Vânt și pleavă a ta știință, visul tău e o nălucă/ Rătăcești pe pârtii veche vrând să scoți din rătăcire/ Dar menit îți este capul, toții sunt meniți din fire Flori să poarte
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]