992 matches
-
fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne duce cu gândul Înapoi spre momentul care a generat, prin Îndepărtare de contextul real și rescriere continuă de generații, metafora nunții mirifice din Miorița. (Mihai pop În „Cuvântul Înainte“ la Antologie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aflat cu deznădejde că ea se afla sub scutul paladinului Roland și că împăratul decretase hotărârea de a o acorda ca răsplată a vitejiei aceluia dintre nepoții săi care aveau s-o merite mai mult. În vreme ce Sacripant continua a se jeli, Angelica, deși se arătase întotdeauna de o răceală de marmoră, la suspinele lui, s-a gândit totuși acum că nimic n-o oprea să se slujească de el în aceste clipe de grea cumpănă. Deși hotărâtă să nu-l accepte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la Mykonos? am auzit-o Întrebând pe cineva, deși Încă nu puteam vedea pe cine. Credeam că mergem la Istanbul. Doamne, tâmpitul ăla de agent de presă nu Înțelege nimic cum trebuie. Mă pregătisem să cumpăr un covor turcesc, se jeli ea. M-am gândit că asta trebuia să fie Isabelle, mondena care lipsea, care nu avea nici o slujbă și cu siguranță nu părea să aibă nevoie de agent de presă. În timp ce o felicitam În gând că știe că Istanbulul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pus mâna pe pensulă. Trebuia să fac ceva, să nu-mi pierd mințile. — Ce soluție ai găsit? 22 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Toată viața mi-a plăcut să scriu... atunci mi-am adus aminte de lumea care-l jelise, întrebându-se: „Ce vom face fără Maestru?“ Am scris despre Sergiu altfel. Le-am de dicat cartea tuturor celor care l-au iubit, spunându-le: „Ați plâns destul, hai acum să râdem!“ — Într-un interviu radiofonic pe care ți l-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care s-au jertfit la Vaslui. Țărani simpli, răzeși, boieri, membri ai Sfatului, căpitani de oaste, cu toții au simțit, acum, că lupta lor n-a fost uitată. Ne vom aminti În toate zilele noastre de cei căzuți și Îi vom jeli În sufletele noastre. Dar acum, odată cu prima rază a primăverii, trebuie să reconstruim tot ce s-a năpăstuit În Țara de Jos și să creștem și mai repede decât până acum. Suntem liberi, nu avem nici bir, nici tribut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la o concluzie bună, la risipirea amăgirilor? Ridică privirea spre petecul de lumină care răzbătea de sus, de la fereastră. Copilului abia născut îi era sortită o viață plină de suferință și pierderi. Putea să-i spună tatălui adevărul? Bărbatul își jelea soția. Pe masă, o mandala de fluturi căzuți în jurul lămpii. Astrologul se gândi la femeia moartă și se cutremură. Când se întoarse, servitoarea îl găsi cu o hartă nouă în față, una care prezicea viață lungă și liniștită, mulți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nath Razdan a primit-o ca pe o provocare personală din partea întregului univers. Nu putea exista teroare mai mare pentru el. Prima victimă pe care a văzut-o, a fost un om al străzii, întins pe marginea drumului, înconjurat și jelit de rudele sale. Figura cadavrului era distorsionată, umflată și învinețită. Mai apoi, după ce sistemele obișnuite de conveniențe au fost încălcate, a văzut cum o englezoaică muribundă era transportată de la una din casele din zona civilă. Figura femeii avea aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nou. Nimic. Se apleacă și-l scutură de braț. E rece și țeapăn. Se dă un pas înapoi, realizând cu oroare ce s-a întâmplat. Gripa și-a făcut efectul foarte repede. Ca și restul lumii, nu are timp să jelească, pentru că în momentul acela oprește o tonga chiar în fața conacului familiei Razdan. Din ea, coboară un bărbat îmbrăcat elegant, în achkan și tichie brodată. Are barba îngrijită. Poartă ochelari cu ramă de metal pe nasul său aristocratic. Pran Nath se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe dealurile de lângă Darjeeling, ajutându-și tatăl să înjghebe o serie de distilerii improvizate, sub oblăduirea puternicului Himalaya. După ce mama Bridgeman a căzut pe verandă rupându-și gâtul (evenimentul a avut loc când Jonathan era încă mic) soțul care o jelea, a jurat să nu-și trimită niciodată fiul la școală în Anglia, adică să nu lase Singurul Lucru Care I-a Mai Rămas, să plece de lângă el. Așa se face că la vârsta de zece ani, Jonathan știa să călărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 11. Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt. 2. El a zis: "Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Pășunele păstorilor jelesc, și vîrful Carmelului este uscat. 3. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nuMi schimb hotărîrea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea de fier. 4. De aceea, voi trimite foc în casa lui Hazael, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
pe o pereche de încălțăminte, și vom vinde codină în loc de grîu." 7. Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor! 8. Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii, și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca rîul, ridicîndu-se și coborîndu-se iarăși ca rîul Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, și acolo voi porunci săbiei să-i piardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine. 5. Domnul, Dumnezeul oștirilor atinge pămîntul, și se topește, și toți locuitorii lui jelesc. Se înalță ca rîul Nil, și se coboară ca rîul Egiptului. 6. El Și-a zidit cămara în ceruri, Și-a întemeiat bolta deasupra pămîntului, cheamă apele mării, și le varsă pe fața pămîntului. Domnul este Numele Lui! 7. "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
puteam. Aproape doi ani n-am mai pus mâna pe pensulă. Trebuia să fac ceva, să nu-mi pierd mințile. — Ce soluție ai găsit? — Toată viața mi-a plăcut să scriu... atunci mi-am adus aminte de lumea care-l jelise, întrebându-se: „Ce vom face fără Maestru?“ Am scris despre Sergiu altfel. Le-am dedicat cartea tuturor celor care l-au iubit, spunându-le: „Ați plâns destul, hai acum să râdem!“ — Într-un interviu radiofonic pe care ți l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
e bine nu contează cât îmi e de dor doar atâta tot învață-mă să pot să trăiesc de-acuma fără tine La ceasul depărtărilor târzii când îngerii ne-au prevestit dezastre ochii mei s-au îmbrăcat în gri să jelească toamna despărțirii noastre Ce ți-am fost ce-ai fost nu mai are nume am șters și adresa unde ne am aflat ne-au rămas atâtea amintiri comune și o despărțire greu de îndurat Nu am ce să-ți iert
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am ce să-ți iert nu ai ce mi ierta ne-am iubit prea mult și prea târziu viața mea de-acum de-acum viața ta risipire-n toamnă Când îți scriu ochii mei s-au îmbrăcat în gri să jelească toamna despărțirii noastre nu-ți mai sunt iubire tu n-ai să-mi mai fii îngerii ne-au prevestit dezastre Aprilie, ultima ninsoare Iubirea mea sunt vișinii în floaresărută-mă sub albul nesfârșit. îi scutură Aprilie, ninsoare... stârnește vântul seara-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Jin. Își smulge o bucată de dantelă din păr și își înfige dinții în ea ca să își reprime emoțiile. Tristețea ei mă mișcă și îi ofer mâna: stăm umăr lângă umăr în fața împărătesei moarte. Sosește un grup de bocitoare, care jelesc în diverse stiluri. Sună mai mult a cântat decât a plâns. Îmi aduce aminte de muzica stridentă a unei trupe sătești, poate și din cauza felului în care mă simt - știu că tocmai am scăpat de blestem. Starea mea de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără sigiliile voastre. — Dar asta încalcă înțelegerea noastră, zic eu încercând să-mi controlez mânia. În calitate de regenți ai Tinerei Sale Majestăți, zice Nuharoo, avem obiecții față de conținutul ultimului decret. Prințul Kung are dreptul să vină la Jehol pentru a-și jeli fratele. Ne-am dori să vedem îndeplinită dorința prințului Kung, insist eu. — Foarte bine! lovește Su Shun din picior. Dacă vreți slujba mea, e a voastră. Refuz să mai lucrez până nu veți învăța să nu-mi luați bunătatea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dă la o parte și pășește înăuntru. La vederea sicriului, prințul își pierde firea. Se dă cu capul de pământ și plînge ca un copil. Nimeni nu a văzut pe cineva atât de sfâșiat de durere în fața împăratului decedat. Kung jelește pentru că nu poate înțelege de ce Hsien Feng nu i-a acordat șansa de a-i spune adio. Lacrimile îi curg pe obraji. Cu siguranță își dorește ca fratele lui să poată vedea ce greșeală a făcut. Prințul Kung știe ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de pe la vecini. De ce i se păruse focoasei țigănci că-l văzuse pe Ectoraș Înghițit pe vecie de Apa Morților nu se poate ști. Fără să dea vreun semn de tulburare, femeia căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se apucase să ațâțe focurile sub ceaunele În care bolborosea molcom mâncarea ce avea să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer și-l rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața lui nea Mitu. Apoi femeia se duse să azvârle În ceaunele clocotitoare bucățelele de morcov și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
groapa lui - Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți lași părinții‐n plâns și dor? O, du‐ i cu tine, drag odor, O, du‐i, o, du‐i! Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! N‐ ai glas de vifor să jelești; N‐ ai mâni de fier ca fier să frângi, N‐ ai mări de lacrimi, mări să plângi; Nu ești de foc, la piept să‐l strângi, Să‐l încălzești! și mă‐ sa biata! Cum gemea și blăstăma și se izbea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în colaborare cu Virgil Arsene, Editura Altius Academy, Iași, 2003,”Monografia comunei Boțești‐ Gugești, Editura PIM, Iași, 2008. LA MOARTEA MAMEI Când steaua mamei a apus și ea s‐ a stins din viață, Un roi de stele au bocit 135 Jelind‐o la fereastră. Pe masă într‐ un colț ferit Sta gata de plecare; Ne‐ apropiam cu glas smerit, Pe rând cerând iertare: Din viața ta ne‐ ai zămislit, Ca să trăim pe lume și toată viața ai muncit S‐avem și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]