1,395 matches
-
de germană, a fost surprins de unul dintre amicii săi, venit să-l vadă, mergând în patru labe și având în spate pe nepoțica lui de 2-3 ani care, fericită, îi adresa îndemnul: di, cal, di! Fără să se simtă jenat de postura inedită în care se afla, la nedumerirea afișată și exprimată de vizitator, ilustrul profesor i-a spus: - Dragul meu, este adevărat că pe copiii mei nu i am alintat și nu m-am jucat cu ei, dar să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
acestea, în pofida campaniilor sale publice despre puritate, de la moartea ei făcuse multe vizite secrete în încăperile cu felinar aflate deasupra bazarului. Acolo le cerea femeilor să se poarte într-un fel anume, să-l atingă în locuri pe care se jena să le numească. Acest fiu era o amintire neplăcută a mamei care plantase sămânța păcatului în conștiința lui, cea care-l făcuse sclavul plăcerilor carnale. Nu. Era chiar mai simplu. Simțind că se îneacă, își dă seama brusc că servitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și râd - dar râsul lor poate fi întrerupt foarte ușor, e de-ajuns să intre în încăperea în care se află ei. Desigur, este ceea ce și-a dorit; acest efect instantaneu înseamnă că este stăpânul lor. Și atunci de ce se jenează să-și privească supușii în ochi? De ce și-ar dori să le spună acestor chipuri care devin brusc grave la vederea lui: este în ordine, mă făceam doar, continuați, râdeți dacă doriți... În dimineața în care expediția este gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt din Hunan. Da. Eu însumi sunt de acolo. Le este mai ușor să se identifice cu mine, și unii cu alții. Vorbim același dialect. E ca o mare familie. Și tu ești tatăl, desigur. Tseng Kuo-fan zâmbește, mândru și jenat în același timp. Împăratul Hsien Feng dă din cap: — Mi s-a raportat că ți-ai echipat armata cu arme foarte bune - mai bune decât ale armatei imperiale. Este adevărat? Tseng Kuo-fan se ridică de pe scaun, își ridică roba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de foarte puțin somn, de nimic de mâncare toată ziua, nici măcar o picătură de apă ca să beau. Nici nu sunt îmbrăcată cum trebuie. Mi-am pierdut pantofii. Dacă i-aș fi întâlnit pe strămoșii imperiali, ei ar fi fost prea jenați ca să mă primească. El se ghemuiește lângă mine: — S-a terminat, Majestatea Voastră. — A fost opera lui Su Shun? — Da, Majestatea Voastră. — Unde este asasinul? Yung Lu arată cu bărbia înapoi spre șanț. Bărbatul mort de acolo are jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
perfecțiunea sferei o poți strica în acest chip. Cel ce-mi furnizase epistola n-a izbutit însă să-mi aranjeze o întîlnire cu autorul ei. A trebuit să mă mulțumesc cu o fotografie din care, zbanghi, mă privea un tînăr jenat de obiectiv. Figura se armoniza cu textul, căci numai un om plin de candoare își poate permite să ceară, pe atîta cîtime de foi, mîna unei femei. Grave, scrisorile de acest gen nu impresionează pe cele cărora li se adresează
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să-i amuze. — Sakichi! Shojumaru! Acum ce v-a mai apucat de faceți gălăgie? întrebă Hideyoshi, aproape invidios pe veselia lor. Nimic, răspunse Shojumaru, care devenise, recent, paj, și se îmbrăcă repede, aranjându-și armura. — Stăpâne, interveni Ishida Sakichi, Shojumaru se jenează să vă spună, fiindcă e dezgustător. Dar eu am să vorbesc, pentru că dacă nu vă spunem, s-ar putea să deveniți bănuitor. — În regulă. Care e lucrul acela dezgustător? — Ne căutam unii pe alții de păduchi. — Păduchi? — Da. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de calmul lui Mitsuhide și bucuros că puteau împărtăși ceva. — Mitsuharu? Nu te uita. Nici acum nu pot picta în fața altora. Mitsuhide puse jos pensula, manifestând o sfială rareori văzută la oamenii trecuți de cincizeci de ani. Era atât de jenat, încât ascunse schițele la care renunțase. — Te deranjez? râse Mitsuharu. Cine a pictat cartea pe care o foloseai ca model? — E una dintr-ale lui Yusho. — Yusho? Ce mai face în ultima vreme? N-am mai auzit nimic despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet în colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui fiice. Când clădise Castelul Osaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Atunci, Hideyoshi împărți clar laudele și reproșurile pentru bătălia de la Nagakute. Avu o grijă deosebită la acordarea măririlor de solde și de prime, dar nu-i spuse nici o vorbă nepotului său, Hidetsugu. Iar Hidetsugu, după ce fugise din Nagakute, se simțea jenat în fața unchiului său. La întoarcerea în tabără, nu făcu decât să raporteze că se înapoiase, iar, ulterior, încercă să explice motivul înfrângerii. Dar Hideyoshi nu vorbea decât cu ceilalți generali așezați în jurul lui, evitând să-l privească pe Hidetsugu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpân perfect al artei de a povesti ori repovesti, pornește în realizarea scopului propus de la o poveste ca toate poveștile, din vremea în care Creatorul împărțea daruri creaturilor sale și, când sacul darurilor s-a golit, acesta se scuză, vădit jenat că nu mai are minte de dat nimănui și că doar noroc mai poate să dea. Mulțimea, concesivă față de Creator, pare mulțumită și spune: „Fie și noroc, Doamne, dacă minte nu mai ai” (de dat). Deci, din capul locului, oamenii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că se Înroșise. ― Ce să mă Întrebe? Gothica Îmi zâmbi dulce. ― Eu sunt Maia, spuse ea. Eliza e mult prea timidă, așa că voi face eu treaba ei. Am vrea să ne spui ceva, dacă nu te deranjează. Eliza părea foarte jenată de vorbele noii sale prietene. Eu una chiar nu Înțelegeam unde voia să ajungă. ― Ce-i? m-am adresat Gothicii. Adică Maiei. ― Vezi tu, Începu ea, mestecându-și zgomotos guma, cu toții știm că Între tine și Victor s-a terminat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aruncat o privire libidinoasă. Misty l-a urmat relaxată, dar când ne-a văzut pe mine și pe Chris, ne-a săgetat cu o privire atât de înveninată încât aproape că mi-a ars primul strat de piele de pe față. Jenată de parc-am fi fost surprinși in flagrante delicto, m-am tras de lângă Chris. Privată de parfumul lui curat și masculin și de atingerea umărului lui masiv și a brațului îmbrăcat în materialul moale al cămășii, m-am simțit părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
limbistă! — Deci vrei să spui că te-ai făcut praf numai fiindcă mama ți-a spus să pleci și să nu te mai întorci niciodată? s-a străduit Helen să priceapă. Presupun că da, am spus eu ridicând din umeri, jenată de cât de pueril suna totul. —Lașă mică și prostuță ce ești, m-a gratulat ea cu blândețe. Spune-i să se ducă dracului. Eu așa îi zic de fiecare dată. Sau întreab-o cine-o să aibă grijă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
strecurate, de poștaș sau de vecini, sub ușa chiliei sale. De data asta, plicul apăruse la vedere, pe masa din holul comun. Iar domnul Gafton avusese grijă să-i atragă atenția: „Aveți o scrisoare de departe, domnule Vancea“. Nu se jenase, deci, să cerceteze plicul. Care rămăsese pe masa din hol, mai multe zile, fără ca Dominic Vancea să-l ia. Drept care, vecinul grijuliu i-l strecurase sub ușă. Iar acum îi amintea, din nou, că incidentul nu fusese uitat. Degeaba încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așteptând să sune telefonul, dar, până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul să formez numărul ei. Nimeni. Robotul s-a cuplat după patru apeluri, dar am închis înainte de semnalul sonor. Același rezultat marți. Același rezultat miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am așezat toți acum și suntem gata de decolare. Scaunul meu e cu fața la doi bărbați cu picioare foarte lungi. Au cerut în mod special scaune lângă ieșirea de lângă aripă, ca să poată să-și întindă picioarele. Dar acum se uită destul de jenați în pământ, hotărâți să evite contactul vizual. Ei bine, nu mă deranjează. Chiar mă bucur că nu mai sunt atrasă într-o altă conversație despre zboruri. Unii pasageri insistă să pună tot felul de întrebări ca: „Și cât stați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tipa de la ușă, care strânge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zâmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atât de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mâna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămân câteva clipe pe gânduri. Deși... pe unii, amicul tău Îi cam bagă În sperieți. — Cine, Sven ? Jack mă privește mirat câteva momente, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
forțez să respir adânc, până când mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul e că nu-mi vine să cred că ai Îndrăznit să vii azi la serviciu. În locul tău, mi-ar fi fost mult prea jenă ca să ies măcar din casă. — Katie, zic, Întorcându-mă spre ea. Ieri, toată lumea mi-a aflat de la televizor cele mai personale și mai intime secrete. Îmi Întind larg brațele. Ce-ar putea fi mai jenant de atât ? — Uite-o ! aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le credea „genul lui“, fetele cu părul tuns scurt, ochelari cu ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze stângaci o seară întreagă la petrecerile amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
n-ar suporta vreun acoperământ. De când ea s-a oprit în separeul cu jocuri, chiar am uitat de paharul cu bere, tot studiindu-i profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu pomeți înalți și păr închis, stil Jackie Kennedy, doar că pielea ei pare puțin mai întinsă și ochii îi sunt nenatural de mari. De fapt, arată de parcă i‑ar fi destul de greu să‑i închidă. — Bună ziua! spun, ridicându‑mă jenată în picioare și întinzându‑i mâna. — Elinor Sherman, zice cu un accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]