1,000 matches
-
evreului ortodox era mai prezentă : „Iese Dracul din tăciuni,/ Cu jidanul de perciuni ;/ Iese Dracul de sub iarbă,/ Cu jidanul dus de barbă” <endnote id="(3, p. 12, și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id="(3, p. 13)"/> ; „Măi jidane, barbă mare,/ Măi jidane, barba ta/ Face Dracul bidinea,/ Bidinea de văruit,/ Barba ta de zgâlțâit” <endnote id="(162, p. 173)"/>. „Barba ta de zgâlțâit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
inutilă, plină de ură, Între evrei și creștini” <endnote id="(194, pp. 75-77)"/>. Exemple de „desplăcute tratarisiri” aplicate evreilor, de „glume și chiar brutalități ale gloatelor” erau veșnicele distracții ale găști- lor de derbedei, care Încercau să facă diverse „farse jidanilor”. Printre acestea - În afară de bătaie, aruncare cu pietre, strigăte injurioase -, la mare preț erau trasul evreilor de barbă sau de perciuni și aruncarea de bucăți de smoală moale și cleioasă În bărbile lor (cum Își amintește despre propria-i copilărie, petrecută
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru că „nu putea să sufere pe ovrei”. Una dintre ele era să le Încâlcească barba : „Într-o seară - Își aduce aminte Ion Ghica din vremea copilăriei -, pe când era odaia cea mare plină de boieri și de cucoane, intră un biet jidan cu falca umflată și cu barba Încâlcită de nu putea să vorbească. Teodoros Îi aruncase sfârleaza În barbă, după ce-l spoise pe obraz, mască, cu un pumn de mazăre făcăluită” <endnote id="(824, p. 169)"/>. O Întâmplare interesantă descrie Mihail
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un român și un evreu s-au luat la Întrecere : „care are sfinți mai mulți”, acela poate să-i smulgă celuilalt câteva fire de păr. În final, românul a câștigat această „dispută teologică” și, „când a pus mâna În barba jidanului, bucățică de perciun n-a mai rămas !” <endnote id="(639, p. 94)"/>. Adevărata victorie a creștinului nu se considera a fi simpla zgâlțâire a bărbii unui evreu Înspăimântat, ci tunderea bărbii și tăierea perciunilor săi rituali. „Distanța culturală” era astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anului 1907 : „Nu-i nici-o pagubă dacă se vor pierde câțiva perciuni ! zise Titu [Herdelea] râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au Înmulțit !”. Simptomatică este În această frază ambiguitatea dintre „tăierea perciunilor” și „moartea jidanilor”, o ambivalență care apare și În alte replici ale romanului : „Și-a mers așa [răscoala] câteva zile și-a coborât [dinspre Bucovina] mereu și mereu cu «jos jidanii» și «jos perciunii»”. Într-un articol intitulat sugestiv „Să-i lovim În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înmulțit !”. Simptomatică este În această frază ambiguitatea dintre „tăierea perciunilor” și „moartea jidanilor”, o ambivalență care apare și În alte replici ale romanului : „Și-a mers așa [răscoala] câteva zile și-a coborât [dinspre Bucovina] mereu și mereu cu «jos jidanii» și «jos perciunii»”. Într-un articol intitulat sugestiv „Să-i lovim În cap pe jidani ?”, Onisifor Ghibu răspunde negativ la Întrebarea din titlu, dar descrie o situație uzuală În Moldova anilor ’20 : „Știți că sunt oameni care zic : să-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care apare și În alte replici ale romanului : „Și-a mers așa [răscoala] câteva zile și-a coborât [dinspre Bucovina] mereu și mereu cu «jos jidanii» și «jos perciunii»”. Într-un articol intitulat sugestiv „Să-i lovim În cap pe jidani ?”, Onisifor Ghibu răspunde negativ la Întrebarea din titlu, dar descrie o situație uzuală În Moldova anilor ’20 : „Știți că sunt oameni care zic : să-i lovim În cap pe jidani, pentru că ei ne iau toată vlaga. Unii s-au și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un articol intitulat sugestiv „Să-i lovim În cap pe jidani ?”, Onisifor Ghibu răspunde negativ la Întrebarea din titlu, dar descrie o situație uzuală În Moldova anilor ’20 : „Știți că sunt oameni care zic : să-i lovim În cap pe jidani, pentru că ei ne iau toată vlaga. Unii s-au și apucat, pe ici pe colo, să-i bată pe jidani, să le taie perciunii și să le spargă geamurile. Oare e bine asta ? Eu zic că nu” (revista Cuvânt moldovenesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
descrie o situație uzuală În Moldova anilor ’20 : „Știți că sunt oameni care zic : să-i lovim În cap pe jidani, pentru că ei ne iau toată vlaga. Unii s-au și apucat, pe ici pe colo, să-i bată pe jidani, să le taie perciunii și să le spargă geamurile. Oare e bine asta ? Eu zic că nu” (revista Cuvânt moldovenesc, Chișinău, 1927). În 1938, Zaharia Stancu a glosat și el pe marginea acestui subiect, Într-un articol politic intitulat „Între
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau cult, românesc sau evreiesc), atunci când actorul trebuia să Întruchipeze un evreu. În cadrul ritualurilor mascate dintre Crăciun și Anul Nou - În alaiul „Caprei”, de exemplu -, câțiva țărani „se fac jidovi” <endnote id="(32, pp. 319 și 330)"/> sau „se Îmbracă jidani” <endnote id="(200, p. 110)"/>. Francisc Nistor a publicat una dintre puținele imagini ale unei astfel de „măști de evreu” din Maramureș. Toate elementele de recunoaștere despre care am amintit sunt reprezentate În exces În această mască : perciuni lungi, care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care ajung până sub bărbie, mustăți confecționate din păr de coadă de cal și barbă ca de țap - exagerat de lungă, de 24 de centimetri - făcută din fuior de cânepă <endnote id="(131, pp. 32 și 64)"/>. Măști similare „de jidan” se purtau În alaiul „Caprei” și În Moldova : „Jidanul Bercu Îi Îmbrăcat cu ciubote, cu suman, pe sub care Își vâră niscaiva bulendre ca să-și facă un gheb În spate [...]. În cap are o pălărie, pe marginile căreia sunt cusute cozi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de coadă de cal și barbă ca de țap - exagerat de lungă, de 24 de centimetri - făcută din fuior de cânepă <endnote id="(131, pp. 32 și 64)"/>. Măști similare „de jidan” se purtau În alaiul „Caprei” și În Moldova : „Jidanul Bercu Îi Îmbrăcat cu ciubote, cu suman, pe sub care Își vâră niscaiva bulendre ca să-și facă un gheb În spate [...]. În cap are o pălărie, pe marginile căreia sunt cusute cozi de vulpe [...]. Pe față poartă un obrăzar făcut din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bulendre ca să-și facă un gheb În spate [...]. În cap are o pălărie, pe marginile căreia sunt cusute cozi de vulpe [...]. Pe față poartă un obrăzar făcut din meșină, punându-i de o parte și alta doi perciuni cum au jidanii, sprâncene, mustăți și barbă din păr de coadă de cal” <endnote id="(491, p. 383)"/>. În unele zone ale Transilvaniei, acestui tip de „barbă ca de țap” i se spune În limbaj popular „barbă jidov[e]ască” <endnote id=" (200
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1905-1906, În anii revoluției burghezo- democratice din Rusia, membrii organizațiilor ultranaționaliste „Rușii adevărați” și „Sutele negre” participau la pogromuri cu strigătul „Jos Constituția și evreii !” <endnote id="(37, p. 283)"/>. Peste două-trei decenii, legionarii români strigau „Jos politicienii și jidanii !”, pentru că aceștia ar fi „nenorocirea neamului nostru” <endnote id=" (211)"/>. „Democrația română a fost - postula Ștefan Zeletin În 1927 - [...] o creație a străinilor” <endnote id="(741, p. 26)"/>. Bineînțeles, prin „străini”, Zeletin Îi avea În vedere mai ales pe evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trăsături psihoideologice ca fiind benigne <endnote id=" (204, p. 66)"/>. Aceasta, spre deosebire de ultranaționalistul Corneliu Zelea Codreanu, de pildă, pentru care democrația era „masonă”, pentru că e „pusă În slujba marei finanțe naționale sau internaționale jidovești” și pentru că „transformă milioanele [sic !] de jidani În cetățeni români” <endnote id="(392, p. 412 ; 202, pp. 55 ș.u.)"/>. Dar și spre deosebire de Emil Cioran, care În 1936 propovăduia dictatura pentru că „regimul democratic al României n-a avut altă misiune decât să apere pe evrei și capitalismul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
având-o pe Sfânta Maria ca protagonistă, un alt episod se referă la o caracteristică fizio nomică presupusă a fi specifică evreilor : prezența pistruilor pe față și pe corp. Ajunsă la locul răstignirii lui Isus, Maica Domnului Îi găsește pe „jidani” așezați la masă, pregătindu-se să mănânce. Și au fiert jidanii un cocoș Și au făcut dintr’ânsul borș Și l-au pus În strachină Și se va sui Pe marginea strachinii Și va bate din aripi Și a cânta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
referă la o caracteristică fizio nomică presupusă a fi specifică evreilor : prezența pistruilor pe față și pe corp. Ajunsă la locul răstignirii lui Isus, Maica Domnului Îi găsește pe „jidani” așezați la masă, pregătindu-se să mănânce. Și au fiert jidanii un cocoș Și au făcut dintr’ânsul borș Și l-au pus În strachină Și se va sui Pe marginea strachinii Și va bate din aripi Și a cânta Atunci a Învia Și Iisus Nazarineanul ! Și cocoșul a Înviat Și-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
va bate din aripi Și a cânta Atunci a Învia Și Iisus Nazarineanul ! Și cocoșul a Înviat Și-au zis Maicii Domnului : - Când a Învia Cocoșul acesta Și a cântat Pe marginea strachinii Și din aripi a bătut Și pe jidani i-a stropit Și pe toți i-a opărit Și de-atunci Îs jidanii pestriți [= pistruiați] <endnote id="(22, p. 221 ; 64, p. 116)"/>. Pentru a justifica și culoarea roșcată a pistruilor, În unele legende populare ardelenești cocoșul Îi stropește
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cocoșul a Înviat Și-au zis Maicii Domnului : - Când a Învia Cocoșul acesta Și a cântat Pe marginea strachinii Și din aripi a bătut Și pe jidani i-a stropit Și pe toți i-a opărit Și de-atunci Îs jidanii pestriți [= pistruiați] <endnote id="(22, p. 221 ; 64, p. 116)"/>. Pentru a justifica și culoarea roșcată a pistruilor, În unele legende populare ardelenești cocoșul Îi stropește pe evrei cu picături de sânge <endnote id="(22, p. 282)"/>. În altele, cocoșul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
orb, surd și mut”). Legenda etiologică a cunoscut numeroase variante, versificate sau nu. În unele dintre ele, peștele ia locul cocoșului <endnote id="(491, p. 154)"/>. În altele, Îl dublează : „păstrăvul a dat din coadă și i-a stropit [pe jidani] ; și cocoșul a bătut din aripi ca să cânte și iar i-a stropit pe obraz, și de atunci au rămas și ei pestriți pe obraz”. Publicând la sfârșitul secolului al XIX-lea această variantă moldo venească a legendei (De ce evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
2596)"/>. Indiferent de variante, toate legendele de acest tip ajung la aceeași concluzie : „Și de atunci sunt toți jidovii pestriți, de atunci au ei alunele pe față” <endnote id="(113, II, p. 158)"/> sau „De atunci [și de aceea] au jidanii pistrui” <endnote id="(259, p. 53)"/>, ca pedeapsă pentru că nu au crezut În Cristos și În Învierea sa. Pistruii de pe chipul unui român creștin sunt considerați a fi un semn infamant, un semn care (ca și părul roșu) aduce ghinion
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împotriva pistruilor. 4. Omul roșu (piază rea) În mitologia populară Diversele credințe populare care asociază evreul cu „omul roșu” au fost generate nu doar de prezența la evrei a pistruilor, dar și de cea a părului și a bărbii roșii („Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie” ; cf. <endnote id="3, p. 13"/>). În Încercarea de a evita folosirea unui clișeu (de genul „evreii au părul roșu”), la sfârșitul secolului al XIX-lea, folcloristul Dimitrie Dan scrie despre evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străinul este dușman” (lat. hospes hostis), dar și „dușmanul este străin”. Iar În forma sa particulară : „evreul e dușman” și „dușmanul e evreu”. Tot astfel, boierii și țăranii i-au dat domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), cea mai umilitoare poreclă - Jidan roș -, pe motiv că ar fi Încurajat imigrarea evreilor : „Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară”, suna un fragment de satiră care circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul e dușman” și „dușmanul e evreu”. Tot astfel, boierii și țăranii i-au dat domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), cea mai umilitoare poreclă - Jidan roș -, pe motiv că ar fi Încurajat imigrarea evreilor : „Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară”, suna un fragment de satiră care circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote id="(159 ; 148, p. 69)"/>. 5. Jidan murdar, jidan Împuțit Explicația rasistă O altă prejudecată foarte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încurajat imigrarea evreilor : „Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară”, suna un fragment de satiră care circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote id="(159 ; 148, p. 69)"/>. 5. Jidan murdar, jidan Împuțit Explicația rasistă O altă prejudecată foarte puternică, răspândită În toată Europa, se referă la murdăria evreului și la mirosul urât pe care Îl degajă. Proverbele și zicalele surprind sintetic acest reflex al imaginarului colectiv : „Jidan Împuțit” sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]