1,054 matches
-
julituri din căzăturile de pe zidul citadelei, Gus a încercat să forțeze pătrunderea și a fost în mod definitiv și complet răsturnat de Charlotte cea furioasă, care considera că tot ce se desfășura e o obligație prea direct impusă și o jignire gravă. Tinerii căsătoriți s-au iertat reciproc, nefiind genul care să-și poarte ranchiună și au început să joace Popa-Prostu’ în pat. Lucrurile au mers mai lent săptămânile următoare, dar nici unul n-a considerat că ar fi o prioritate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar prima impresie pe care i-o face Jonathan nu se va mai îmbunătăți. Întrucât domnul Hoggart este profesor la școală, asta devine o problemă. — Bridgeman! Ce sunt aceștia, mă rog? — Aceștia, domnule? Pantofi, domnule. — Pantofi, domnule? Nu! Sunt o jignire! O încălcare a regulamentului! — Sunt piele veritabilă, domnule. I-am cumpărat de la Londra. — Și regulamentul școlar? Îmbrăcămintea! Toate excentricitățile în materie de vestimentație sunt interzise. Vor trebui să dispară, Bridgeman. Să dispară. Jonathan este salvat de faptul că oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a adus căpetenia eunucilor. Mama trage perdeaua și încearcă apa cu mâna. Manfoos se oferă să mă dezbrace. Le dau la o parte și insist să mă dezbrac singură. Mama mă oprește: — Adu-ți aminte că va fi considerată o jignire față de Majestatea Sa dacă tu faci singură vreo muncă. — Voi respecta regulile când voi fi la palat. Mama nu vrea să audă și în cele din urmă manfoos mă dezbracă, după care se scuză și se retrag în liniște. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pacea și ordinea vor fi restabilite după ce semnați. — Barbarii îmi cer să îi răsplătesc pentru că m-au scuipat în față, spune Hsien Feng. Acum înțeleg de ce tatălui meu nu i se închideau ochii când a murit - nu a putut înghiți jignirea. Aștept să se calmeze înainte de a relua lectura. Unele dintre condiții îl supără pe Majestatea Sa atât de tare, încât i se taie răsuflarea. În astfel de momente, din gât îi ies sunete bolborosite, după care izbucnește în accese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
matur și demn. Îmi arată insigna de veteran: «Domnule, ce obraz am eu să mă duc În casa lor cu asta În piept și să le cer să-mi dea voie la ei În țară? Insigna asta ar fi o jignire pentru ei: am omorât o grămadă de nemți, domnule. Și-acuma, ca și cum m-aș lăuda cu asta, să mă duc să le cer viză? Ce gafă, domnule! Mi-a slăbit mintea, ce să mai zic...». Și-a scos insigna, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai zis? Luke mi-a întors un zâmbet leneș și sexy care m-a băgat în sperieți. —Ce-ai auzit, mi-a răspuns el. Luke Costello tocmai mi-a spus să-mi scot rochia, m-am gândit în timp ce teama și jignirea se luptau înlăuntrul meu pentru supremație. Ce tupeu pe capul lui! Ce-o să fac? Cel mai normal ar fi fost să-i spun s-o șteargă din apartamentul meu. în schimb, am croncănit: —Dar nici măcar n-am făcut cunoștință ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pipă groasă în gură, de parcă fusese tot timpul acasă, acolo, lângă fotoliul de piele, privindu-l cu îngăduință pe necunoscut. Slabă imitație, slabă performanță, Bombonel degeaba încearcă să imite pacienții, imită ca un începător, zău așa, fără nici o strălucire, o jignire pentru nebunie,zău așa, o ofensă nemeritată, zău așa. — Ai venit de mult, Tolea? Parcă te-am întrebat ceva... Nu, nu venise de mult, dar cum să răspunzi la o întrebare așa imbecilă, când doctorul Nebunescu măsoară timpul după lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la palme, nu alta... Un picior pe scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-i mai asculte tembelismele. Dar, la ora aia, David era deja convertit și nici n-a vrut să mă asculte. Două sau trei luni după aia, reverendul Bob hotărăște că din slujbele de duminică trebuie eliminat cântatul. E o jignire pentru urechile Domnului, zice, iar de acum va trebui să-l slăvim în tăcere. Pentru mine, asta a fost ultima picătură. I-am spus lui David că eu și Lucy părăsim biserica. El n-avea decât să rămână cât voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lumina proastă. Memoria serii trecute îmi revine secvență cu secvență în ralenti. Și decorul capătă contur real, nu mai sunt într-o casă mai mică, sunt chiar în vechiul nostru apartament. De șapte noiembrie, prietenul Mikali se răzbunase crunt pentru jignirea pe care i-am adus-o spunându-i că numai gura-i de el când îl tot invita pe domnul V. la o bere. Ei bine, m-a încercat pe mine, la „Academia“ cu mese de lemn, cu cinci halbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și după un ceas intră în cortul acestuia și se aruncă la picioarele lui, încercând să-i sărute sandalele. — Nu face asta! îl imploră. N-o să obții nimic. Gacel își trase piciorul, nemulțumit. Crezi că trebuie să accept o asemenea jignire? întrebă cu voce răgușită. Crezi că aș putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit ca unul din oaspeții mei să fie ucis, iar celălalt arestat? — Ce altceva puteai face? protestă Suilem. Te-ar fi omorât. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit ca unul din oaspeții mei să fie ucis, iar celălalt arestat? — Ce altceva puteai face? protestă Suilem. Te-ar fi omorât. — Știu. Dar acum pot să mă răzbun pentru jignire. Și ce-ai să câștigi cu asta? întrebă negrul. L-ai învia pe mort? — Nu. Dar le voi aduce aminte celorlalți că nu poți jigni un imohag fără să fii pedepsit. Asta e diferența dintre cei de rasa ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta? întrebă negrul. L-ai învia pe mort? — Nu. Dar le voi aduce aminte celorlalți că nu poți jigni un imohag fără să fii pedepsit. Asta e diferența dintre cei de rasa ta și a mea, Suilem. Voi, akli, acceptați jignirile și opresiunea și vă simțiți mulțumiți ca sclavi. Aveți asta în sânge, din tată în fiu, din generație în generație. Și întotdeauna veți fi sclavi. Făcu o pauză și mângâie gânditor lunga sabie pe care o scosese din cufărul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sabie pe care o scosese din cufărul unde păstra lucrurile sale cele mai de preț. Dar noi, tuaregii, suntem o rasă de oameni liberi și războinici, care s-a menținut așa pentru că niciodată n-a acceptat o umilință sau o jignire - clătină din cap. Și nu-i momentul să ne schimbăm. Dar ei sunt mulți. Și puternici. — E-adevărat, recunoscu targuí-ul. Și așa trebuie să fie. Doar un laș îl înfruntă pe cel despre care știe că e mai slab decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să aștepte recolta și să se bucure împreună cu ai lui de acel minunat dar pe care Alah voise să i-l trimită poate ca un semn că trebuie să rămână acolo, în ceea ce însemna lumea sa, și să uite o jignire pe care toată apa din acel imens nor n-ar fi putut-o spăla. Dar Gacel era un targuí; poate, din nefericire, ultimul dintre adevărații tuaregi din pustiu, și de aceea era pe deplin conștient că niciodată nu va uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și noaptea sau în arșița după-amiezei îi lipsea prezența Lailei, știa cu siguranță că se putea lipsi de cei dragi cât timp ar fi fost nevoie; timp necesar ca să ducă la bun sfârșit ceea ce își propusese: să se răzbune pentru jignirea ce i se adusese. Mulțumi mai târziu că răsărise luna care îi lumină drumul, iar la miezul nopții zări în depărtare reflexele argintate ale unui sebhka, un fost lac sărat, imens, ce se întindea la picioarele lui ca o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de „Fiu al Vântului“. Ești un imohag nobil și viteaz și-ți înțeleg motivele - făcu o pauză. Și le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau autorităților, evitând vărsarea de sânge. Te rog! îl imploră. Nu complica și mai mult lucrurile. Ar fi jurat că interlocutorul său zâmbea batjocoritor pe sub văl când îi răspunse ironic: — Pentru cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unul dintre ultimii tuaregi cu adevărat liberi, un nobil inmouchar, aproape un prinț între cei din neamul lui, în stare să ajungă și să se întoarcă din „pământurile pustii“ și capabil, de asemenea, să înfrunte o armată ca să răzbune o jignire. Nu era logic ca un asemenea om, simțindu-se încolțit, să se hotărască să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea majorității mahomedanilor, care știau că cel ce atentează contra propriei sale vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
guvernator Hassan-ben-Koufra își conducea imperiul cu puterea absolută a unui vicerege intolerant, cu gesturi cumpătate și vorbă tăioasă. — Sunteți un inept, domnule locotenent, spuse și se întoarse spre el cu un zâmbet mai potrivit pentru niște felicitări decât pentru o jignire. Dacă nu vă ajunge o duzină de oameni ca să capturați un fugar înarmat cu o pușcă veche, de ce aveți nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
celui mic, râsul celui mare, geamătul de plăcere al Lailei în penumbră... Asta era viața lui, cea căreia îi ducea dorul, singura pe care și-o dorise și pe care o pierduse pentru că nu fusese în stare să îndure o jignire adusă onoarei lui de targuí. Cine l-ar fi învinovățit că nu s-a înfruntat cu o armată? Cine nu l-ar învinovăți acum pentru că a făcut-o și și-a pierdut familia în această aventură? Nu știa cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
călătorie o dată la șapte ani până pe coasta de apus a Africii și să rămână acolo tot atâta timp. în felul acesta, cum și lăcusta e lucrarea lui Alah și nu ne putem împotrivi lui Alah, căci i-am aduce o jignire, vom împărți fără părtinire nenorocirea și vom avea parte, pe rând, de șapte ani de belșug și de șapte de mizerie». Așa făcu omul acela cât trăi și continuă s-o facă duhul său, și de aceea plaga se abate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a ajuns încă în așa hal ca să-și bea mințile până ar uita unde stă, dar dacă lui i-ar da prin cap... Ba bine că nu, Velicu glumise, n-a vrut s-o jignească... Nu-ți stătea capul la jigniri, Mirelo, te pierdeai și te goleai, și privirile-ți tremurau adulmecându-l pe când îl băgai în casă și încuiai ușa. Prin memorie ți se amestecau chipuri și trupuri de bărbați fără nume, care intraseră aici pentru o zi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a îmbolnăvit, am văzut că tot ceea ce îți dorești este să ți-o tragi, nu contează cu cine, te-ar mulțumi și curierul de la supermarket, dacă într-adevăr ai trecut pe acolo. Îl privesc șocată, maxilarul îmi este împietrit din pricina jignirii, sudoarea mi se scurge pe frunte în broboane, arzându-mi ochii, Udi, crede-mă, nu vreau decât să te faci bine, să trăim din nou ca înainte, asta e tot, el mă privește surprins o clipă, ca și când mi-ar cântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de toaletă, care îi înghițise lichidele zi după zi, an după an, care îl privise supus în timp ce stătea în fața lui cu mădularul său gol, înspumându-l cu jetul său gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile noastre, înlocuit cu un carton gros, prosoapele care atârnau în agățătorile lor, toată această casă părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înghițise lichidele zi după zi, an după an, care îl privise supus în timp ce stătea în fața lui cu mădularul său gol, înspumându-l cu jetul său gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile noastre, înlocuit cu un carton gros, prosoapele care atârnau în agățătorile lor, toată această casă părăsită, mobilele pe care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]