710 matches
-
de tare. Dar nu mai avea energia necesară să protesteze. —Nu ai pe nimeni în apropiere care să mai treacă din când în când pe la tine? am întrebat eu îngrozită de dulapurile și frigiderul lui aproape goale. Alfie se simți jignit. — Parcă aș avea o sută de ani și aș avea nevoie ca Asociația Femeilor din zonă să vină și să mă hrănească forțat cu prăjituri. Sunt un taximetrist londonez. Asta mă face indestructibil. E doar un virus neînsemnat, atâta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
crescut. E al dracului de înfricoșător! — Îmi doresc să fi fost o prietenă mai bună și să te fi ajutat cumva, am zis amărâtă. Tally își suflă nasul fără grație. — Într-un fel, m-ai ajutat. O să te simți foarte jignită, dar, la dracu’! Obișnuiam să mă uit la viața ta care era în mare aceeași viață din facultate. Te uitai la filme cu Mark, mâncai hamburgeri cu Mark, mergeai cu el în aceleași drumeții, purtai aceleași haine, locuiai în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere isterică și nevrotică, chestia asta nu putea decât să-l convingă de faptul că eram o scârbă totală căreia îi plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar am crezut c-o să mă aștepți. Am crezut c-ai plecat, am bolborosit. — Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dacă totul merge bine, o să fie gata cu toată lumea, mi-a răspuns el. Nu mi-a plăcut amenințarea mascată din răspunsul lui. —James, am spus nervoasă, tu știi că nu mi-e tocmai ușor. Mă simt în continuare trădată și jignită. Iar sentimentele astea nu o să dispară imediat. Nu, a fost el de acord pe o tonalitate ultraînțelegătoare. Poate că nu imediat. Dar trebuie să faci tot posibilul ca să scapi de ele, nu-i așa? Dacă nu poți să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se Întîmplă lui ceva, o să aibă ea grijă de mine și mi-a dat zece dolari. Mi-a spus că a avut necazuri cu poliția. I-am zis că zece dolari nu-s mare lucru și ea s-a simțit jignită și a strigat la mine. Da’ de unde știi că a fost Cindy aici? — Nu contează. Chiria e aici nouă dolari pe săptămînă și eu... — O să-ți dau eu niște bani dacă... — Duke nu a fost niciodată atît de zgîrcit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a fi unul din ei. Se lăsă tăcerea care urmează unui șoc. Cel puțin, Joan era vizibil șocată, iar Phoebe era cu certitudine tăcută. Iar eu auzisem mult prea multe perorații de genul ăsta pe vremea studenției ca să mă simt jignit. — Deci cine sunt scriitorii ăștia? am întrebat. — Uite, de exemplu... Graham rosti un nume care m-a făcut să zâmbesc: era un mic zâmbet intim de satisfacție, pentru că era exact numele la care mă așteptasem. Mingea era din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
căsătorit și nu i se părea corect ca femeile să se culce cu bărbați aproape necunoscuți. Dădu din cap și se așeză pe pat. Graham se așeză lângă ea și își zâmbiră. Observă că era în același timp ușurată și jignită. Încercă s-o întrebe de unde era și ce făcea în Irak, dar vorbea prost engleza și, în plus, păreau s-o deranjeze asemenea întrebări. Amândoi știau că trebuiau să lase un răgaz suficient de lung înainte de a coborî. Apoi, Lucila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În pace, dar eu nu voiam ca el să plece. Prea târziu, se Îndrepta deja spre ușă cu pelerina fluturând În urma lui. Am vrut să strig după el, să Îi spun că mă bucur de cunoștință, că nu mă simt jignită de ce-mi spusese și că mă Încântă ideea că vrea să mă remodeleze. Dar Înainte să apuc să spun ceva, Nigel s-a răsucit pe călcâie și a acoperit spațiul dintre noi din doi pași, fiecare de mărimea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ești locvace, presupun? Andy! Tacă-ți fleanca! am monologat În sinea mea. Un bărbat absolut superb te abordează din senin la o petrecere plină de celebrități și tu Îi faci vânt, așa, scurt pe doi? Dar el nu a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul i s-a lățit Încă mai mult, până a devenit un rânjet de la o ureche la alta. — Iartă-mă, am murmurat, cu ochii la paharul meu aproape gol. Numele meu e Andrea. Așa. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
geanta să le pună acolo. Apoi, Însă, ceva se frînse În ea și se Înfurie brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară În scaun. — Viv! spuse Reggie uimit și jignit. Nu fi rea! Ce-am făcut? Ce naiba ai? Viv! Ea coborî din mașină, Închise portiera și se depărtă. El se aplecă peste scaun, deschise geamul și-o strigă În continuare, Întrebînd-o uluit: — Ce s-a Întîmplat? Ce-am făcut? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute și să se Împace. ZÎmbi atoateștiutor. O să fie ca la curse. — Știu cine-o să cîștige, spuse ea brusc. Se prefăcu jignit. — Dă-i unui om sărman o șansă! El o cercetă Într-un alt mod, apoi Întinse mîna și zise, cu o voce lingușitoare: — Vino aici, fată trăsnet. Ea refuză scuturînd capul, zîmbi, și nu vru să se ducă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gîndi cine știe ce despre mine”. Dar cum În asemenea situații, mai ales cînd se vorbește despre persoane cunoscute nu poți să taci mereu, se incluse vorbirii, afirmînd: - Poate nu-i adevărat. Femeile se simțiră jignite. - Cum să nu fie adevărat? Atîta lume vorbește! - Și, totuși, dacă nu-i adevărat? Lumea vorbește vrute și nevrute, asta e lumea. - Nu se poate să nu fie adevărat. Să-ți dau un exemplu, rosti una din ele, Îmbrăcată Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În „lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule Pavel. N-am crezut că voi vorbi atît de deschis cu dumneavoastră. Uneori disperarea te descătușează. - Mă bucur, spusei zîmbind, aprinzîndu-mi țigara. Înseamnă că aveți Încredere În mine, m-aș fi simțit jignit să nu aveți. - Vedeți? De altfel asta vor: unuia să-i fie teamă de celălalt. Și au reușit. Abia după două decenii de conviețuire În aceeași casă am ajuns să rostim, deschis, adevărul. Asta dovedește că omul nu-i făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
stil traseist, suntem, iată, siliți să compunem noi partituri, poate prea sofisticate pentru experiența de care dispunem, dar de o indelebilă necesitate lăuntrică. Un gest pe care nu l-am face dacă numai noi am fi jigniți, umiliți etc., dar jignită și umilită este însăși muzica românească. Nu de azi, de ieri, și nici doar uneori și involuntar. Ci, cu o poftă și osârdie demne de micimea unor sclavi ai fățărniciei și ignoranței. Lasă că, dacă evenimentul teatral, plastic ori cel
Consternare si îngrijorare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83510_a_84835]
-
contemporană. Dar naționalismul francez, exacerbat după război, promovează o politică provincială, în cultură, cu întoarcerea spatelui atît Orientului, cît și Europei occidentale. Celui mai incolor poetastru din Sud i se dedică analize sofisticate de către o critică ignorantă, care se simte jignită cînd e întrebată care sunt marii poeți europeni de azi, dovedind că nu știe ce să răspundă. Tocmai de aceea e mai mult decît ridicolă graba cu care noi traducem , scriem, lăudăm astfel de mediocrități". Nu putem a nu ne
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
-l puternic pe profesorul care tocmai încerca să intre, nu te sfii. E un mod ca oricare altul de a-ți afirma personalitatea. l Dacă ți se recomandă să mergi la bibliotecă și să citești pentru seminar, simte-te iremediabil jignit. Te crede incult! l întreab-o pe profesoara de LRC (limba română contemporană) de unde poți face rost de "dum", din moment ce ea a scris pe tablă DOOM. Doar oo se citește u. ... l Mai bine evită, în scris, verbul a crea. Dacă
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
să se ducă la București să le caute"... Toată veselia ei deveni apoi brusc generoasă, ai fi zis dincolo de limite, când adăugă: "...Dar du-te, Petrică, ți-am spus de la început și nu știu de ce și atunci te-ai simțit jignit..." Întinse mâna, i-o puse pe braț și îl mîngîie: "Du-te chiar duminica viitoare, și luni întoarce-te". Sub această mângâiere Petrică se relaxă. Dar ea reluă imediat: Și lasă-i pe acești artiști și scriitori care aleargă toată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
M-am uitat la el zâmbind și i-am răspuns: Petrică, ar fi trebuit să te exprimi invers: tată, îți interzic s-o insulți pe soția mea. Da, da, am insistat, sânt soția ta, trebuie să mă aperi, chiar dacă sânt jignită de tatăl tău. El a scos atunci un strigăt, și-a dus mâinile la cap și a dispărut din hol într-una din odăi. M-am ridicat și m-am dus după el. Când m-a văzut s-a precipitat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ridicaseră să plece. Mă ridicai și eu să-i conduc. Asta nu e o problemă", zise el și începu deodată să râdă, acel râs al său sacadat și insistent, și care se intensifica tocmai când credeai, ca să nu te simți jignit, că trebuie să se oprească. Nu se opri decât târziu, dar de astă dată îmi explică tocmai la timp ca să nu-mi iau adio de la ei pentru totdeauna: "De pildă, zise, despre Giordano Bruno! A fost ars pentru ideile lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu se observa, se ridică de pe scaun, veni lângă ea și îi șopti la ureche. Nu fi copil, te rog, e o glumă de-a lui, doar îl cunoști, n-a vrut să te jignească." " Dar nu mă simt jignită", răspunse ea atât de jignită încît se făcu palidă și o mare tristețe i se așternu pe chipul ei care exprima o atât de vie sensibilitate încît cerea parcă o protecție perpetuă pe care într-un mod la fel de perpetuu o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ridică de pe scaun, veni lângă ea și îi șopti la ureche. Nu fi copil, te rog, e o glumă de-a lui, doar îl cunoști, n-a vrut să te jignească." " Dar nu mă simt jignită", răspunse ea atât de jignită încît se făcu palidă și o mare tristețe i se așternu pe chipul ei care exprima o atât de vie sensibilitate încît cerea parcă o protecție perpetuă pe care într-un mod la fel de perpetuu o respingea, lucru care îi imprimase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceri iertare..." "Pentru ce?" "N-o să te apuci să-i mai spui și pentru ce, s-o întăriți și mai mult, îți ceri iertare că n-ai putut s-o faci fericită, iată, și nu te mai simți tot tu jignit..." "E o prostie mai mare și decât tine și decât ea, să credeți că ași fi înșelat-o înainte să mă părăsească întîi ea pe mine." "Bine, așa trebuie să spui, eu te cred, dar uite că ea de aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis că rămăsesem rece, insensibil și pe deplin independent... Straniu transfer! Îi spusei acest lucru și râse cu neîncredere, cu ironie, în cascade (roșind însă, cum să creadă așa ceva?). "Și cum e? zise cu maliție, să mă simt flatată sau jignită?" Dar oricum sentimentul ei era în altă parte, vroia totuși să-i explic ca să se distreze. Bună ocazie să-i vorbesc, să-i spun ceea ce mi se întîmplă după ce ne despărțim, și-i spusei cum aprind adesea veioza smuls din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de naivitate și consecvență de care mă atașam an de an. Fără ei, orele se dezumflau, deveneau niște spectacole moarte, golite de public. Miza lipsea, confruntarea nu mai avea nici un sens. Când număram doar 4-5 studenți la seminar, mă simțeam jignit, iritat. I-aș fi strâns de pe stradă, prietenește, ca la o partidă de fotbal. Mai încercau o dată, la examene. Se regrupau în amfiteatru, cu hainele zburlite, privindu-mă intens și foșnind din cărți și fițuici. Trepidau din pantofii lor clonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fost declansate de republicarea desenelor apărute pentru prima data în cotidianul danez "Jyllands-Posten", în care era prezentat profetul Mohamed ca terorist, cu un turban în forma de bombă, și în alte ipostaze considerate de musulmani defăimătoare. Musulmanii s-au simțit jigniți și pentru faptul că Islamul interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret, indiferent de persoana reprezentată. Conceptele liberale occidentale privind libertatea de expresie au intrat deci în conflict cu preceptele musulmane. (...) Caricaturile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]