582 matches
-
și ea o trăitoare pe acest pământ și socotea că avea dreptul să se bucure de o rază de soare, să guste câtuși de puțin din pocalul fericirii. Din când în când Olga, încercată încă de unele răutăți rămase neconsumate, jubilând în viața nou hărăzită, își spunea sieși: Acum să vadă Ina în ce oraș îmi port pașii, ce toalete am în garderobă, care îmi sunt preocupările de mare doamnă, cum frecventez cele mai selecte petreceri ale celor mai de vază
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
singur motiv pentru care - dacă ți-ai fi făcut treaba cum trebuie - mâncarea mea nu se află deja pe biroul meu. Ție Îți vine vreunul? Îmi rostise numele corect! Un mic succes, ce-i drept, dar n-aveam timp să jubilez. — Ăă, păi, ei bine, Îmi pare foarte rău că a durat atât de mult, dar a fost o mică Încurcătură cu... — Știi doar cât de puțin mă interesează amănuntele astea, nu? — Da, bineînțeles că Înțeleg și nu mai durează mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lateral după gura copilului cam mare, ce se vede că nu trage laptele, ci, mai degrabă, se joacă, plăcându-i să țină sfârcul Între dinți și să-l molfăie cu perversă lene. Mă extaziez de priveliște. Țiganca mă vede cum jubilez. Ochiul ei rău se micșorează de furie. „Sictir, golane!“ Râd. Vreau să dau colțul, când observ o altă apariție demnă de Goya. Aproape În spatele ei se apropie o altă femeie ce ține În brațe un câine de casă; prin gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am aflat asta acum câteva luni, când am scris scrisoarea aia, dar m-am gândit că, dacă aștept, o să fie un cadou super pentru ziua ta. Consideră-l un dar pentru tine. Și pentru mine, adaugă ea. Am Închis telefonul, jubilând fără rețineri, Închipuindu-mi cum Abby bate străzile, căutând prin gunoaie sau - Încă și mai bine - purtând un șorț McDonald’s. Când telefonul Îmi sună din nou peste câteva secunde, l-am deschis fără să mă uit la număr. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cassagnac și doamnele mascate schimbă replici scabroase și aluzii fără perdea. Mergând și mai departe cu îndrăzneala, tânărul propune un bizar concurs de frumusețe. Ca toți "bon-viveurii din la Belle Époque, așezată sub semnul veșmintelor foșnitoare și al ciorapilor negri, jubilează când vede piciorul unei doamne, își pierde capul zărind o gleznă și cere îndurare când privirea îi alunecă pe o gambă"40. Așadar, Paul de Cassagnac le așează în fața lui pe cele cinci doamne mascate și le cere să-și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Thibaud, iubitul lăsat baltă, se hotărăște să-i dea lui Zoé o mică lecție. Cum André și Zoé nu se dezlipesc unul de celălalt, Thibaud vine lângă Bab și nu se mai dezlipește nici el de ea. "Plin de tandrețe, jubilează a doua zi tânăra în jurnal, Thibaud îmi dădea mici sărutări dulci pe păr. Îmi mușca în joacă urechea, îmi dezmierda obrazul și mă strângea tare la piept". În mai multe rânduri, remarcase chiar Bab, "erau doar două cupluri care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din anii '70 dintre mediile disidenței care sînt stimate în Vest și elitele compromisului intern care sînt disprețuite antrenează o supralicitare a comportamentelor de adeziune: jumătățile de măsură sînt imposibile. Propaganda din interior se amplifică împotriva atacurilor din afară. Puterea jubilează în mod perfid: moștenitorii patrioți își regăsesc statutul de elite, noii veniți au reușit să obțină înstrăinarea unei părți a moștenitorilor: această întîlnire se bazează pe un compromis nesigur. Ne putem întreba dacă alinierea vechilor elite sau a fiilor lor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prin influențele străine dintre cele două războaie. Elitismul tragic al elitelor "noiciene" se exprimă ca o replică la aroganța calificată drept megalomanică a șefului statului român. Liiceanu vorbește, pe 17 octombrie 1980, de riscul tiraniei care generează efervescența unui spirit jubilînd fără a avea un scop ultim. Scopurile ultime ale puterii ceaușiste, dincolo de păstrarea unui statut social privilegiat pentru nomenclaturiști, nu mai păreau exagerate. La începutul anilor '80, unii actori tăcuți caută să regăsească contactul cu realitatea, să opereze o întoarcere
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se schițează o răsturnare. Eul, care avea nostalgia unității, caută să se împace cu supraeul. Dacă cele două instanțe se întîlnesc, precum copilul care-și regăsește părinții după o lungă despărțire, trăiesc împreună o lună de miere în timpul căreia ființa jubilează. Supraeul nu mai hărțuiește eul, îl lasă să se iubească și să se identifice, fără mijlocitori, cu toate formele de eu din mulțime, să se contopească în ele. Este o adevărată sărbătoare. Cuprinse de beția unei asemenea eliberări, cele două
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care este singular, credeți-mă: cei care vor în turneu. De ce? Oamenii normali preferă deplasările de-o zi turneelor de-o lună, pentru a cheltui mai puțin și-a sta cu familia. Nu și actorii noștri... Am cunoscut trei-patru care jubilau la gîndul că pleacă-n turneu lung, prin țară. De ce? PRIMEAU DIURNĂ! Diurna nu era grozavă, dar pentru arghirofili era mană cerească! Să vă explic: diurna era doar 18 lei. În mod normal, o zi de turneu te costa minimum
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
desigur - singur, ancorat undeva, nesigur, În marginea lumii. Este eroul existențialist care și-a pierdut teza sau, mai degrabă, dacă ne gîndim la romanul etic din anii 1930, eroul care și-a văzut tezele practic Împlinite și, departe de a jubila, se rersemnează cu ideea, finală, a inutilității tezelor În general. În acest moment eroul nostru, acest Roquentin autist care Înoată În vîscos, sau criminalul fără crimă care e Mersault, ori revoluționarul sacrificat Kyo, renasc, ca Într-un ciclu metempsihotic, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că acest fel de scris obligă la jertfe: trebuie să înăbuși orice tentație de a te abate de la profilul pe care l-ai impus. S-a dedus că ești singur, melancolic, trist, n-ai voie să umbli în grup, să jubilezi și să hohotești. Scrisul nu ți mai îngăduie să-ți arăți și celelalte părți ale firii. Cu timpul, el devine un instrument de monitorizare în mîna celorlalți. Vrînd nevrînd, îți determină comportamentul. Situația lui Bacovia e asemănătoare cu a filosofilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
două arte. Deloc întâmplător, poemul cu funcția de uvertură a cărții care urmărește, programatic, nașterea acestei noi alterități creatoare (cu pași rezumați în textul care se numește chiar După vernisaj: "Tablourile s-au tras în umbră./ Au intrat zeii./ Cineva jubilează în lumina împlinirii./ Altcineva cunoaște tristețea îndoielii./ Cineva a venit pentru tunica albastră./ Altcineva ridică o cupă de vin...// Artistul,/ singur,/ așteaptă...") lasă impresia că între cele două ipostaze artistice nu se desfășoară și nu va desfășura vreodată vreun conflict
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aristocraticei consoarte în 1931, pentru ca în 1934 să producă în corespondența cu aceeași alăturări hilare de stiluri și atitudini: "Ma chere Marica [...]. Să cumpărați și două kilograme de pește, dar fără mațe și nu prea mic. [...] Te sărut." Jean Matheu jubilează în preajma lui Titulescu nutrind, din nou, iluzii ("...îi a plăcut că mă am adresat lui", unele persoane din anturaj "îi au vorbit de mine") dar se arată sever rezervat față de bilanțul domniei lui Carol Îngăduitorul: "Cei ce au atribuit lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de vrăjitoare, de răzbunare, cincisprezece ani de la căderea lui Ceaușescu: marile dezvăluiri, fișele de la Securitate ale unor cetățeni care au cooperat, la diferite niveluri, confirmate de fotografii și biografii, publicate în presă. Publicul se confruntă cu un curent justițiar. Unii jubilează. Majoritatea își pune întrebarea: de ce aceste dezvăluiri acum? De ce este demascat un vinovat și nu un altul? Bunul-simț al unei părți a opiniei publice temperează vârtejul a ceea ce românii numesc "dosariada". Într-adevăr, era bine cunoscut faptul că orice responsabilitate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
groaza de a vedea prăbușindu-se o ordine considerată până atunci trainică (idem). Gelozia este o stare afectivă complexă, un tensionat și dinamic amestec de cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
am fost ucis: În sfârșit, voi ști”. La el, virilitatea și ascetismul sunt mai mult decât simple atribute ale existenței: sunt adevărate valori culturale. Cu toate profețiile Îndeplinite, fericit că a avut dreptate - că a avut, În sfârșit dreptate - el jubilează la constatarea că, măcar pe moment, ideologiile au murit, că au mai murit o dată, iar el, pe cât de bine, pe atât de catastrofal plasat, poate observa lentul declin al lumii: Această considerație va face din moartea mea o voluptate. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în cele din urmă să-și dicteze și pentru noi memoriile, iar aceasta este ultima imagine pe care o avem despre acest simpatic, întreprinzător și înțelept bătrân, un adevărat frate minor: «anul Domnului 1262, după capitulul din Halberstadt, în Duminica Jubilate», în timp ce fratele Baldovin scrie, el «de-acum bătrân și slab» este de acord «să povestească». De aici pornește povestirea, cu anul 1262; adică de la constatarea plină de bucurie a «gloriei Ordinului nostru, așa cum este el acum», și de la ideea că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se pare, peste cel al lui Paulus Fabius Maximus. Această supoziție a noastră este coroborată de numeroase alte pasaje ovidiene, unde Paulus Fabius Maximus este așezat, în mod constant pe linia tradiționalelor virtuți și misiuni ale anticei domus, Fabia, căci jubilează poetul: "nu pe toți membrii familiei Fabia i-a răpit o singură zi". non omnis Fabios abstulit una dies365. Probabil tocmai acest Paulus Fabius Maximus reprezinta pentru Sulmonez speranța cea mai întemeiată: el urma să devină restauratorul republicii, restitutor reipublicae
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spaime și perplexități fără număr, aceste făpturi misterioase din centrul apei își vedeau în voie, fără nici o teamă, de ocupațiile lor pașnice, ba chiar petreceau și se giugiuleau în neștire Tot astfel, în toiul furtunilor ce zbuciumă propriul ocean interior, jubilez și eu în tăcere, în adîncul de-a pururi calm al ființei mele, în vreme ce planetele nefaste se rotesc necontenit în juru-mi, fără a-mi atinge tărîmul secret, unde mă scald într-o bucurie veșnică. în timp ce stăteam așa, ca vrăjiți, scenele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabiei, de la înălțimea căreia putea urmări veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea lui de comandă, însă întunecat și ursuz, cu privirea neclintită. în clipa cînd cele două baleniere se încrucișară - una, jubilînd pentru izbînzile trecute, iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fragilă, iar capitalismul constituia inamicul său principal, eradicarea oricărei urme de economie liberală devenea, pe cale de consecință, imperativă. "Zdrobirea devierii de dreapta în partidul nostru a creat condițiile necesare pentru o cotitură hotărâtă în aplicarea politicii de clasă față de chiaburime", jubila Dej în august 1952. Distrugând țărănimea înstărită, responsabilizată pentru menținerea și amplificarea capitalismului la sate, PMR urmărea să surmonteze, mai mult prin amenințări și șantaje decât prin persuasiune, rezistența țăranilor față de integrarea forțată în "gospodăriile agricole colective". Îndatorirea membrilor de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
trăiesc s-a împlinit sau a început să fie împlinită de abia în cincinalul încheiat de curând (1966-1970, n.m.)" (Națiunea socialistă: 1972, 70). Norocoșii secui nu aveau deci decât motive pentru aprecierea grijii parentale pe care partidul le-o oferea, jubilând pe notele militante ale leninismului romantic în timp ce erau deposedați de identitatea lor ne-românească pentru a fi resorbiți și integrați definitiv în interiorul "poporului muncitor unic". Era singura perspectivă, pe termen lung, pe care o puteau aștepta de la Ceaușescu. Trebuie să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
special, pus la dispoziția șefului statului român de Casa Albă, aterizează pe aeroportul "J.F. Kennedy" din New York. De la aeroport, coloana oficială pornește spre hotelul Waldorf Astoria, unde urma să stea delegația. Parcă, în pofida previziunilor mele, în jurul hotelului era liniște. Ceaușescu jubila. Așteptam ca avertismentul nostru să fie luat în derâdere. Ceaușescu își exprimă dorința să viziteze sediul ambasadei noastre pe lângă ONU, aflată pe bulevardul 38. Odată sosiți la ambasadă, deci pe teritoriu românesc, atmosfera s-a destins foarte mult. Totul a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poate în capitală, apoi a doua, imediat, undeva, într-o comună, în mijlocul maselor, cu nuanțările de rigoare (un posibil paralelism: în tensiunea momentului, un Arafat merge, declarativ, net pe mîna americanilor, în timp ce junii lui conaționali, aflați temporar în țări civilizate, jubilează extrem de sonor). Întîi aderarea la urgențele imediate ale NATO și asumarea sarcinii totale decurgînd de-aici (dar făcînd șiret cu ochiul aceluiași votant credincios), apoi amețirea sensurilor pînă la dorita confuzie. Cum ar veni: afară-i vopsit gardu', înăuntru-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]