1,385 matches
-
portocale și caise. Și trecem în curând prin poarta serii Spre lumea cu contururi imprecise, Să căutăm iubirile promise, Dar regăsim doar urmele durerii. Să-mprăștiem tristețea din cenușă Și să ieșim din negrul ei castel, S-aprindem iar lumina jucăușă, Să prindem iar iubirii un inel Și să blocăm portocalia ușă, Să nu mai fim sorbiți iar în tunel. GALBEN Ne-ntoarcem către vară toată fața, Ca să primim căldura ei întreagă, Căci numai ea mai poate să-nțeleagă Ce bună
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
Acasă > Stihuri > Anotimp > VIS DE VARĂ Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dimineață își scrie cu penița de aur O nouă pagină de poveste În jurnalul trecerii mele printr-o lume jucăușa și veselă, Descoperită Acasă, Presărată cu sclipiri solare Și ritmuri electrizante de cântăreți din natură, Rapsozi înnăscuți. Natură virgina își pictează splendoarea ei sălbatică Pe pânză infinită a orizontului, Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui
VIS DE VARA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352721_a_354050]
-
Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi, Fugar într-un picior prin iarbă înfiorata de atâta tinerețe, Hoinărind printre fluturi și maci roșii aprinși, Înnebuniți de doruri abia încolțite În suflete tinere, zburdalnice, jucăușe. Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda, Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși blânzi, Spre lumi necunoscute și
VIS DE VARA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352721_a_354050]
-
îndeletnicirea cu zmeii. - Domnișoară Alma, privește! Zmeul meu este cel mai puternic. A zburat cel mai sus. Băiatul alerga și părul sau lung se desfăcuse din legătură. Alma avea impresia că Leon este spiritul copilăriei, personificat în trupul unui băiețel jucăuș și plin de viață. Zâmbi amuzată. - Ai grijă, Leon, să nu pățești ceva! - Nu pățesc nimic, zmeul poate să mă ia și pe mine în zbor. Vrei, să-l ții? - Nu cred, că sunt la fel de îndemânatică precum ești tu. Mi-
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
peste tot și a fost încântat de felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea sa caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
alte ori din cauza norilor ce ne întuneca cerul... Privește, o să plouă! A doua zi, spre seară, Ana și colegi ei au plecat la o scurtă plimbare prin pădure. Soarele își trimitea razele printre frunzele verzi ale copacilor înalți, iar fluturi jucăuși, cu aripi multicolore, zburdau peste tot oprindu-se din când în când pentru ași odihni aripile pe câte o floare... undeva aproape se auzea un susur de izvor că o șoaptă venită din adâncurile pădurii. Deodată cerul se acoperi de
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
mâna ta la pieptul meu, Și-nfășurată în a nopții trenă Îți voi privi iar somnul greu. Voi mângâia dorințe și suspine Ce-n vise și-au găsit culcuș, Mă voi ruga să nu se mai termine Cât zâmbetul ți-e jucăuș. Voi adormi și eu, cu tine, Urechea mea trăirea-ți urmărind, Și cuibărindu-mă-n suspine, Te voi iubi, sublimul împlinind... B.M. - 25.03.2017 Referință Bibliografică: Absență / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII, 26
ABSENȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354255_a_355584]
-
zeitatea protectoare a insulei, venerata de cartaginezi pentru blândețea ei, albă și luminoasă, întruchipând bunătatea maternă, telurica, stăpâna a mării și a nopții. Responsabil pentru numele de Ibiza este răutăciosul zeu Bes, de statura scunda, cu un caracter agresiv și jucăuș în același timp, visceral și imprevizibil, petrecăreț și iubitor de excese. Să fie oare acesta un semn că locuitorii Ibizei erau încă din antichitate libertini, senzuali și nebunatici? Curios cum tocmai aceste trăsături sunt redescoperite pe insula cu 3000 de
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
celorlalte litere, sau ca un cerc cu toartă și căciulă!” Lectura acestui volum, pe de o parte îți crează bună dispoziție, dar, pe altă parte, îți dă o strângere de inimă, fiindcă umorul și jocul de cuvinte bazat pe ritmul jucăuș al prozei rămâne pe dinafară, iar pe dinăuntru cade întunericul, gluma devine satiră usturătoare și dureroasă, aducându-ne cu picioarele pe pământ, într-o realitate prea adesea sufocantă. Umorul, această savoare a vieții, ca și naturalețea dialogului, sunt mânuite cu
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
fugarul Gând nespus Ăst Timp n-aduce împăcarea... Îngenuncheat, dar nesupus Nu vrea să uite. Că uitarea Cuvinte-i dă - dar ne`nțelese -, Uscate, într-un cufăr vechi... Fuioru-l toarce, Viața-l țese Ăra! Ce zgomot!... În urechi Răsună glasuri jucăușe (Umbrele morții-au dispărut) Liman de dă... Noi din căușe Vom soarbe Apa de`Nceput. ...Rămâne-Aici... Că vrea sa scrie Erata lui în Cartea Vieții. Mireasmă - Gând. Și-n Lumea Vie I-aduc omagii... doar poeții... Iubirea noastră cândreînvie
VERSURI GÂND NESPUS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347067_a_348396]
-
hanseaticilor, revoluția industrială engleză. Mai vin două pagini de etică și un pic de sociologie, clădite pe antagonismul război-pace, bună ocazie de a sublinia nevoia absolută de înțelegere dintre popoare. Abia aici, după așa o lungă introducere, în același stil jucăuș se face trecerea la subiectul propriu-zis, istoria Uniunii Europene pe care nu pot s-o redau în splendoarea ei candidă aici, din lipsă de spațiu. Pentru copiii de astăzi ai Europei, care, poate pentru întâia oară în viața lor, iau
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
Dolly... de la dolofana. - Eu cred că de la păpușă. Sunteți o femeie foarte frumoasă... Avea un ten strălucitor de alb, o piele netedă și gropite în obraji. Nu puteai spune cu ce râde mai frumos, cu ochii sau cu gropitele acelea jucăușe. - Un suc atunci? - Nicidecum. O apă plată, că mi s-a făcut sete. E cald aici... - Nu se poate o apă minerală? Măcar înțeapă. - Nu. Era categorica. Mă intimida. Și în același timp, mă răsfăța. În zâmbetul ei se vedea
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
dezmierdam, toate neamurile de pe-aici, FIFI. Era o fată, este o femeie deosebit de ageră. Având o statură potrivită, era în permanentă mișcare. Era neastâmpărată ca valurile unei ape. Probabil că de la mama ei a moștenit Simona neastâmpărul și agerimea jucăușă. - Ca soacră, cum v-ați înțeles cu nora, cu neastâmpărata Fifi ? - Cu toate că era foarte ageră, foarte energică, și în mișcări , și în cuvinte, Fifi, nora mea se înțelegea de minune cu toată lumea, chiar de la început. Și-acum este tot la
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
unei fetițe care”Are patru ani fetiță/ Frecventează grădiniță... “, unde “zeci de dalbe mogâldețe/ au venit aici să-nvețe “, concluzionând: “Căci mai are o dorință:/ să devină școlărită“. Cu un ton, nu moralizator, nu dictacticist,(care îndepărtează micul cititor ), ci jucăuși, autoarea ne îndeamnă să ne bucurăm de lucrurile simple, de ploile rodnice, de mărul roșu din grădina, de florile cireșului, de toamnă care a rugint frunzele pădurii, concluzionând: “Fericirea nu este peste mări,/ nici de sus să n-o aștepți
EVENIMENT EDITORIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357058_a_358387]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TRENUL VIEȚII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului TRENUL VIEȚII Gânduri adormite-n gări, Ce așteaptă trenul vieții, Vor merge în depărtări, Ca și ceața dimineții. Gânduri jucăușe de copil, Fără grijile curente, Care merg tiptil-tiptil, Înspre culmi efervescente! Gânduri mari adolescente, Care se îneacă-n visuri, Iar în cazuri mai concrete, Sunt pierdute în abisuri. Gânduri triste, grijulii, Pentru clipele prezente, Vei pleca, n-ai să mai
TRENUL VIEŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357134_a_358463]
-
iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
ca să mă credeți pe cuvânt când spun că nu aveam nimic în comun cu taina scrisului, după patru ani de școală normală, părinții mei, oameni deosebiți, și-au dat seama că au de-a face cu un copil „grațios și jucăuș” și m-au mutat la Liceul de Artă din oraș începând cu clasa a cincea. Punct! Acolo era altfel, eram în mediul meu, aveam chemare! Am învățat destul de repede să descopăr tainele dansului clasic, adică ce înseamnă să fii o
TAINA SCRISULUI (48) – O MODALITATE DE A-MI EXPRIMA GÂNDURILE de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357210_a_358539]
-
halucinații. Bărbatul din tablou îi întindea mâna și o invita în lumea lui. Nu observase nimeni. Prinse curaj, îi atinse degetele, erau răcoroase. Se trezi într-o cameră întunecoasă, luminată doar de focul din șemineu. Flăcările insinuau pe pereți umbre jucăușe. Mobila grea de stejar, draperiile groase, ferestrele mari...oglinda veche de cleștar, culorile tapiseriilor... înnobilau aspectul încăperii. Îi ofereau o atmosferă plină de eleganță și mister. Într-un fotoliu mare, confortabil, stătea lordul. Probabil ea visa și nimic din ce
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
el Dar, simt aripile de înger Chiar dacă, uneori, mă-nșel. Eu nu am darul tău de-a naște Izvoare-n cupe de cleștar, Deși, acel ce mă cunoaște Îmi bea din suflet al meu har. Eu n-am privirea-ți jucăușă, Sau alt motiv întemeiat, Deși, am pus cifru la ușă Atunci când totul s-a încheiat. Eu nu am gânduri de felină Să sfâșii tot ce întâlnesc, Deși, renasc din rădăcină Și-așa firavă, eu iubesc! Citește mai mult Eu nu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
timp, sau după elDar, simt aripile de îngerChiar dacă, uneori, mă-nșel.Eu nu am darul tău de-a nașteIzvoare-n cupe de cleștar, Deși, acel ce mă cunoașteîmi bea din suflet al meu har.Eu n-am privirea-ți jucăușă,Sau alt motiv întemeiat,Deși, am pus cifru la ușăAtunci când totul s-a încheiat.Eu nu am gânduri de felinăSă sfâșii tot ce întâlnesc,Deși, renasc din rădăcinăși-așa firavă, eu iubesc!... XXXI. TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL, de Daniela Pătrașcu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Nichita Stănescu. Ni se dezvăluie în modul cel mai delicat și subtil, natura poetică a lui George Roca, imensa sa sensibilitate, ca o deschidere către o ars poetică inventată de el. Unele poezii al domnului George Roca, ascund sub textul jucăuș, întrebări și deschideri existențiale grave ... Ca și cum ai merge pe o câmpie dulce și te-ai trezi brusc pe marginea unei prăpastii amețitoare, pentru că în adâncul ei se vede cât se poate de limpede și de mare Adevărul: „Câteodată,/ când pe
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
fie fabule, pentru că sunt în realitate niște volute ale spiritului beat de esența. Abia după ce lecturezi toate fabulele realizezi că poetul ne-a păcălit, cu blândul lui surâs pe buze. Că ne-a condus în modul cel mai delicat și jucăuși ca să ne arate, să ne dezvălui mari adevăruri ascunse de realitatea mediocră ș bolnavă pe care o vedem și o știm cu toții. Cred că aș putea să scriu un Eseu filozofic pe marginea fabulelor domnului Roca, pătrunzând în nivelele semantice
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
Când din întâmplare Dai de un nebun Dacă vrei să ai pace Taci și-ți vezi de drum!” Trebuie neapărat să mai citești cartea de poezie a domnului Roca a doua oară. În primul rând că este o carte plăcută, jucăușă. Ai tot timpul impresia că ai pătruns într-o lume feerică, a unor castele și palate făcute pentru albine și furnici din cea mai fină pulbere de aur și de argint, și că ai regăsit pentru totdeauna lumea frumoasă și
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
GLODICI Despre răbdare În iureșul acesta de zile care trece fulgerător parcă pe lângă noi, însăși Viața se miră de cât suntem de grăbiți. Am uitat să ne bucurăm de răsăritul soarelui, de flori, de cântecul păsărelelor, de zumzetul albinelor, de jucăușul și sensibilul zbor al fluturilor, de zâmbetul copiilor, de familia întreagă și de tot ce ne-a dat Dumnezeu frumos și binefăcător pe pământ. Toată lumea este alertată, fără voioșie, îngândurată și mereu preocupată de grija zilei de mâine. Mulți se
DESPRE RABDARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357793_a_359122]
-
propus ca șef de an pe o anume Pitrinjel Tamara din Dorohoi, fostă colegă de liceu cu roșcovanul grăsuț, cum aveam să aflu ulterior. Era o fată blondă, cu părul des, auriu-roșcat, tuns scurt și cu ochi albaștri, luminoși și jucăuși; ce mai - o fată destul de frumoasă! Domnișoara Pitrinjel, de cum s-a auzit propusă, s-a și înființat „heteșă” la masa prezidiului, fiind bătător la ochi de sigură pe alegerea ei. Scos din sărite de felul în care urma să ne
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]