KorAP: Find »[drukola/base=juma & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 >

580 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe toată fața. Taică-său era furios și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
privirea Îi era cu siguranță vie. Avea niște gene foarte lungi și privirea sa era cel mai viu lucru pe care-l văzuse David vreodată. — Împușcă-l În ureche, Îi spuse taică-său. Hai, trage. — Împușcă-l tu. Atunci apăru Juma, șchiopătÎnd și sîngerîndt, cu pielea de pe frunte atîrnîndu-i deasupra ochiului stîng, cu osul nasului la vedere și o ureche smulsă, Îi luă carabina lui David fărĂ să scoată o vorbă, după care aproape că băgĂ țeava În urechea elefantului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
elefantul care nu mai era decît un maldăr mare și plin de riduri. — Ei bine, Davey, datorită ție am pus mîna pe el, Îi spuse taică-său. Acum ar fi mai bine să facem un foc, ca să-l reparăm pe Juma. Hai, băi, Humpty Dumpty plin de sînge, vino-ncoa’. Colții poa’ să mai aștepte, nu pleacă nicăieri. Ținînd În mînĂ coada lipsită de păr a elefantului, Juma veni rînjind către tatăl lui David. FĂcură o glumă porcoasă, după care taică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Acum ar fi mai bine să facem un foc, ca să-l reparăm pe Juma. Hai, băi, Humpty Dumpty plin de sînge, vino-ncoa’. Colții poa’ să mai aștepte, nu pleacă nicăieri. Ținînd În mînĂ coada lipsită de păr a elefantului, Juma veni rînjind către tatăl lui David. FĂcură o glumă porcoasă, după care taică-său Începu să vorbească repezit În swahili. CÎt de departe-i apa? CÎt e de mers pînĂ să dăm de niște oameni care să ne ajute să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dăm de niște oameni care să ne ajute să cărĂm colții? Cum Îți e, futangiu de porci și bun de nimic ce ești? Ai ceva rupt? Primind răspunsurile dorite, taică-său spuse: — Noi doi ne Întoarcem după rucsacuri. PÎnă atunci Juma, adună lemne și face focul. Am trusa medicală În rucsac. Trebuie să ajungem la ele pînĂ nu se face Întuneric. N-o să i se infecteze rănile. Nu-s ca alea de la gheare. Hai, să mergem. În seara aia, În timp ce stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
trusa medicală În rucsac. Trebuie să ajungem la ele pînĂ nu se face Întuneric. N-o să i se infecteze rănile. Nu-s ca alea de la gheare. Hai, să mergem. În seara aia, În timp ce stătea la foc, David se uita la Juma, cum ședea acolo cu fața cusută și coastele rupte, și se-ntreba dacă elefantul Îl recunoscuse atunci cînd Încercase să-l omoare. Așa spera să fi fost. Elefantul devenise eroul său, așa cum fusese taică-său pentru mult timp, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
spera să fi fost. Elefantul devenise eroul său, așa cum fusese taică-său pentru mult timp, și se gîndi: „Nu-l mai credeam În stare de asta, așa obosit și bătrîn cum era. Cu siguranță că l-ar fi omorît pe Juma. Dar la mine nu se uita ca și cum ar fi vrut să mă omoare. Avea doar o privire tristă, așa cum mă simțeam și eu. În ziua În care a murit și-a vizitat un vechi prieten“. David Își aduse aminte cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de la cămașă. Ăsta fu singurul lucru cu care se alese de la elefant, În afară de conștiința singurătĂții. În seara aia, după operațiunile de măcelărire, taică-său veni lîngă foc și Încercă să vorbească cu el: — Davey, să știi că era un ucigaș. Juma spune că nimeni nu mai știe cîți oameni a omorît. — PĂi și ei au Încercat să-l omoare, nu? — Normal, la ce colți avea. — Și-atunci cum tot el e ucigașul? — Bine, cum vrei tu. Îmi pare rău că te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
au Încercat să-l omoare, nu? — Normal, la ce colți avea. — Și-atunci cum tot el e ucigașul? — Bine, cum vrei tu. Îmi pare rău că te-ai neliniștit atîta din cauza lui. Aș vrea să-l fi ucis și pe Juma. Cred că deja mergi prea departe. Știi bine că Juma e prietenul tău. — Nu mai e. — Nu-i nevoie să-i spui și lui asta. — Știe deja. Cred că-l judeci greșit, spuse taică-său și Încheiară discuția. Și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
avea. — Și-atunci cum tot el e ucigașul? — Bine, cum vrei tu. Îmi pare rău că te-ai neliniștit atîta din cauza lui. Aș vrea să-l fi ucis și pe Juma. Cred că deja mergi prea departe. Știi bine că Juma e prietenul tău. — Nu mai e. — Nu-i nevoie să-i spui și lui asta. — Știe deja. Cred că-l judeci greșit, spuse taică-său și Încheiară discuția. Și apoi, cînd, după toate cele Întîmplate, ajunseseră Înapoi În siguranță, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
din nămol și crengifiind atît de mari și de groși Încît oamenilor nu le venea să creadă nici cînd Îi atingeau, și nimeni, nici măcar taică-său, nu putea ajunge la locul În care colții se curbau Înspre vîrfuri, cînd el, Juma și cu taică-său se Întorseseră ca niște eroi, iar Kiboera cîinele unui erou, și eroi erau și bărbații care căraseră colții, eroi cam băuți deja și gata să bea mai mult, atunci Îi spusese taică-său: — Davey, vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
adusese o găleată și niște cîrpe cu care ștergea sîngele de pe jos. Cum se simte, doctore? Îl Întrebă pe tata. — Nu sînt doctor. Dar cred că o să se facă bine. Două scule pe bascule. Și nu s-au descurcat cu juma’ de buletin Ăla. — L-ai văzut cînd a sărit pe fereastră? — Sigur. Adică l-am văzut imediat după ce a aterizat pe șine. — Și l-ai recunoscut? — Nu, nu l-am recunoscut din prima. Cum crezi că l-a Înjunghiat, doctore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
zdravăn. — Chiar că e. Exact cum zici, un băutor zdravăn. N-am răspuns nimic. Am băut și eu vreo două pahare cu el. Și știu că la mine și-au făcut efectul din plin, da’ el a ținut-o așa juma’ de noapte fărĂ să se vadă nimic. — Da, nu arată niciodată. — Chiar că nu. Da’ dacă o ține așa, o să-și facă praf măruntaiele. N-am răspuns nimic. — Ți-e foame, băiete? — Da. SÎnt lihnit. Ne-au lipit și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
gleznele. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. Foarte mult. — Eu te iubesc. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tine. — Și eu m-am distrat. — Ne distrăm, nu? — A fost o zi minunată. — Da’ am avut doar o juma’ de zi, pentru că n-am fost cuminte și am dormit mult. — Ai făcut bine. — N-am făcut-o că era bine. N-am avut ce-i face. Stătea Întins lîngă ea, atingîndu-i piciorul cu al său, și Îi puse mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

trebuie să te văd. Trebuie să vorbim. Îi fac lui Dougie un semn Încurajator cu degetul mare de la mînă. — Despre ce? — Trebuie să te văd. Te rooog... Pizda a luat-o razna cu mine. — Bine, bine! La Jeannie Deans În juma de oră! — Să fii acolo Bruce, te rog nu mă lăsa baltă... — N-o să te las, Îi zicem noi. Să n-o las ce: baltă sau să mă vadă? Apoi, gîndindu-mă la Bunty, nu la ce simt pentru Bunty, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

vecinului ca să scurteze drumul spre casă, un bătrîn a fost omorît cu parul, de un băiat de 12 ani. Ca de obicei, știri rele, urîte, negre. Se prevestesc cutremure; vacile se îmbolnăvesc de SIDA; o fetiță e vîndută pe-o juma' de milion de lei; rinichiul a atins patru mii de euro, cinșpe mii euro o inimă, în timp ce un testicul costă un milion de euro. Uite că Rasdaq nu funcționează, acțiunile scad, dar bursa de organe funcționează bine. Alt inspector e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
viața culturală, principiul distilării lichidelor? Că tot ce-i impur se va decanta și va rămîne la fund? Că deasupra va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
eu spunînd asta) cu modestie jucată și trăgînd dintr-o țigară "Carpați fără": "Ieu nu sînt decît marxist". "Marxist pi o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care zice-se îl recita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369

oi fi încoțopenind așa, cu mâna întinsă ? îl bombăni Ologu, privind cum își ia monedele de pe masă. Ți-o fi frică de țeapă ? Că plecăm fără să plătim ? Păi, unde să plecăm, șefu’, că de-aici până la ușă facem o juma’ de oră... Mai și ciocănim, boncănim și huruim din bastoane, cârje și toate alea, ca o fanfară damblagită... Dădu din mână a lehamite și luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Luați-l în spinare și cărați-vă de- aicea cu el ! — Ba cărați-vă voi ! se oțărî Chisăliță, mirându-se singur de curajul lui, dar ascunzându-se după Pârnaie, care nu părea însă dispus să-l ia asupra sa. — Bă, juma’ de buletin ! rânji Calu, făcând un pas înainte. Ai vărsat vorbele astea din tine înainte sau după ce-ai făcut în pantaloni ? Apoi, către Pârnaie : Hai, rupeți rândurile, că m-ați plictisit. M-am lămurit și cu voi... Dădu cu

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761

cel puțin) un episod incredibil. Am montat, prin '87, un spectacol de gaguri (gen cvasi-inedit în teatrul acelor ani). Mi s-a cerut un articol despre ceea ce am făcut, pentru caietul-program (secretarul de partid era și secretar literar). Am scris juma' de pagină în care am afirmat că profesorii mei întru gaguri sînt Chaplin, Stan și Bran, Frații Marx... După cîteva zile, vine omul la mine și-mi arată obrazul: Ai vrut să mă bagi în belea!? De ce? întreb, naiv. Ai

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
scol cu greu de pe scaun și fug la un telefon public. Sun la Direcția Teatrelor și vorbesc cu Mircea Rădulescu, un om cumsecade și un amic de nădejde; el îmi propusese să plec la Timișoara... Mircea sună și el, peste juma' de oră îmi spune să mă duc la Linder, că totu-i aranjat (mai ales că Hansi primise și un telefon de la șefa Culturii locale, agreabila doamnă Anca Augusta). N-o mai lungesc: sînt angajat împotriva voinței directorului, cu un

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
a luat de pe oglindă un șirag de mătănii, primit de mine din Grecia. Mi-a spus că vrea să-și aducă aminte de dimineața aceea, privindu-le. În fine, a dat Dumnezeu și a plecat. Nu mi-am revenit o juma' de oră, stînd pe marginea patului și neînțelegînd nimic. Mi-am făcut o cafea mare, mare. După 15 minute m-am albit. Am realizat că femeia aia nu era verosimilă! N-avea ce căuta la mine-n casă. N-o

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
am adormit buștean, cu somn greu, nepermis de greu. Fiindcă în cameră cu mine era cazat Băcanu. Și eu încuiasem ușa, cînd m-am dus la culcare. Dimineața s-a uitat tare urît la mine, spunîndu-mi că a bătut o juma' de oră și tot nu m-am trezit! I-am prezentat scuze. Și dimineața, pe la 11, după o cafea, ori o bere, ne-am întors la București. Zi memorabilă, nu?! Cît de des am mai avut ocazia să cunosc atîtea

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
un zgomot suspect. Am coborît din pat, am aprins lumina: cinci șoricei treceau pe lîngă perete, din dreapta, spre stînga. Oripilat, am încercat să adorm, dar cu lumina aprinsă, să-i pot vedea, la o adică. N-am așteptat mult: peste juma' de oră treceau, în aceeași formație, din stînga în dreapta... Am fugit la recepție și am făcut o criză. Recepționera, calm-ironică, n-a găsit altceva să-mi spună decît: "Ei și ce, vă mănîncă?!"... Sigur că nu mă mîncau, dar nu

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]