745 matches
-
forțează nota reacționară. Dealtmintrelea, Eminescu se pare că a avut momente de "socialism", și oameni, aceasta se datorește în genere criticii, și nu soluțiilor propuse. (Și tot critica, iar nu soluțiile junimiștilor, au atras mulți tineri de valoare în partidul junimist.) Acele soluții, la ideal, erau: pentru Eminescu, reîntoarcerea la trecut (la care trecut?); pentru socialiști: societatea socialistă sau, mai bine-zis, "viitoare"... Dar nici Eminescu nu crede (în majoritatea articolelor sale) realizabil idealul lui, și nici socialiștii. Și Eminescu și socialiștii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ei, închi-puiește el niște nevoi sociale, cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră și nu obosește a spera că va face să rezulte de la dânsul o societate etc1. Iată exprimată, mai bine poate decât oriunde, critica "liberalismului", concepția junimistă, eminesciană și socialistă - și care este un adevăr - că formele, la noi, au premers fondului, că s-a importat o organizare politico 1 Momente etc., p. 320. socială, corespunzătoare unei altfel de societăți decât a noastră, unei societăți în care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în activitatea sa politică. Dar nu acesta poate fi metodul nostru, căci voim să ne întemeiem mai ales pe scrisele autorilor. Și dealtmintrelea, Caragiale n-a avut vreo activitate politică pronunțată. El a fost cândva, în vremea ce ne interesează, junimist, dar aceasta, dacă ne arată atitudinea sa politică antiliberală - lucru ce-l cunoaștem din opera analizată mai sus -, nu ne poate spune nimic în privința intereselor sociale ce au vorbit în satira sa, căci între junimiști, cum am văzut aiurea, pe lângă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cândva după 1890, a cochetat puțin cu socialismul. Mi se pare că a ținut și o conferință la clubul socialist din București. Aceasta ne-ar spune ceva: intelectualii de după 1880, reprezentanți ai intereselor claselor de jos, știm, au fost ori junimiști, ori socialiști, cum am arătat mai sus. Și dacă junimistul Caragiale a oscilat un moment spre socialism, poate am putea avea dreptul să concludem că el a fost un junimist de categoria a doua, de categoria lui Eminescu. La această
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Să povestim. Ședința încă nu este deschisă, când d. Vernescu intră furios cu un exemplar din România liberă în care este înjurat. „îmi dau demisia! îmi dau demisia!” strigă către amicii săi care în zadar cearcă a-l liniști. Miniștrii junimiști îl înconjoară și-l roagă să nu demisioneze, că se va face rectificare, îi și arată un bruion de rectificare, aruncând vina articolului în chestiune pe spatele bietului Eminescu... D. Vernescu se liniștește, ba încă se prea liniștește, și aceasta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dă o scurtă dezmințire a doua zi. Sursele sunt concordante, evenimentul din 13 ianuarie 1889 a fost bine marcat de presă. În fărâmițările politice ale momentului nu se mai insistă asupra acestei prime tentative de dezbinare a coaliției guvermanentale ( guvernul junimist condus de Th. Rosetti va pica la 30 martie 1889, ca dovadă a slabei coeziuni politice, și va veni la putere un nou guvern, conservator, condus de bătrânul Lascăr Catargiu). Prietenii apropiați ai poetului rețin, însă, amănuntul și prin 1909
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cugete, să vorbească în aceeași limbă dulce ca și el...” Este un „studiu” despre viața și opera lui Eminescu scris imediat după moartea poetului unde, în privința bolii sale, găsim întrebările, nelămuririle, dubiile tinerilor care-l înconjurau cu toții acuzând vechii prieteni (junimiști sau nu), exprimând încrederea că poetul putea fi salvat, punând accente pe idea că „a murit cu zile” dar, cu toate acestea, niciunul neamintind de incidentul cărămizii care i-a curmat viața. O întreagă arie de scriitori mărunți se pierd
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mult ține la mata și te ascultă. Numai păcatele mele că m-am îmbolnăvit și iarăși are prea mulți bani în mână și nici n-are cine îmi spune cât a primit și de unde...” La 2 martie Iacob Negruzzi, deputat junimist, ceruse, în Adunarea Deputaților, o pensie pentru Mihai Eminescu și, aprobându-se, s-a numit o comisie pentru redactarea proiectului de lege (Iacob Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, C. Enescu, V. Lascăr, Miltiade Tzoni, N. C. Popescu și V. Epureanu). Aceștia sunt
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poet național (prima dată și într-un cadru oficial), îl amintește pe Radu Mihail ca opozant prezumtiv al pensiei pe care și Botoșanii i-o votaseră poetului și-l invocă și pe V.G.Morțun să voteze proiectul. Zice, așadar, deputatul junimist: „Domnilor, sunt însărcinat din partea unui număr foarte mare de cetățeni din deosebite părți ale țării să depun o petițiune pe biroul acestei Onor Camere, prin care se roagă să se acorde un ajutor viager nenorocitului poet național Mihai Eminescu.” Iată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eugen Gruber se întâmplă a fi un accident în mitul lui Eminescu, o scurtă recapitulare contextuală se cere. Poetul vine însănătoșit de la Viena în martie 1884, trece în grabă prin București și se fixează la Iași, unde prietenii (și cei junimiști) se ocupă de situația lui. În septembrie 1884 este numit, prin decret regal și decizie ministerială (semnată de Gr.Tocilescu) în funcția de subbibliotecar la Biblioteca Universitară din Iași (acolo unde fusese director în anii ’70, sub guvern conservator), cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că acești oameni, când se vor apuca să scrie literatură, nu vor face să reiasă, chiar inconștient, ideile lor, în rândurile ce vor scrie. A doua zi a căutat să-mi explice tânărul Creangă atitudinea lui din ajun. El e junimist, mi-a spus, fiindcă are protector pe Petre Carp, care l-a trimes la Viena, ca spion, cu o sută de lei pe zi. E junimist în politică, nu însă și în literatură, din pricină că există o răceală pronunțată între tatăl
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
subtitlul „Revistă științifică, politică, economică și literară” și sub conducerea lui Ioan S. Nenițescu. Întrucât acesta propunea drept țel munca „pe teren intelectual și moral”, un spațiu larg se acordă problemelor de economie, sociologie și educație, abordate în spiritul programului junimist. La început, ca „reacție contra publicațiilor care desconsideră România în străinătate”, articolele sunt redactate și în limba franceză. Ioan S. Nenițescu semnează, în mai multe numere succesive, Câteva cuvinte despre educația inimei, pornind de la Montaigne și Jean-Jacques Rousseau, în timp ce Petru
ŢARA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
publicat intervenții pe aceeași temă Petre Grădișteanu și P. P. Carp. Literatura din T. se reduce la tălmăcirea, în foileton, a unor nuvele sau a unor biografii romanțate (de pildă, Napoleon de H. Castille). Ziarul îi promovează însă pe scriitorii junimiști, ale căror lucrări le retipărește din „Convorbiri literare” (poezii de M. D. Cornea, nuvele de Samson Bodnărescu). O susținută campanie critică a desfășurat T. împotriva lui B. P. Hasdeu, atât pe plan politic, cât și literar, mai ales prin articolele
TERRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290156_a_291485]
-
apără pozițiile lingvistice (Principie de ortografie română, Despre ortografia erudiților sau a vorbelor științelor și celor străine), altele despre arta tipografică, amintiri din perioada premergătoare anului 1848 (Librărie națională română) etc. La începutul lui 1871 Heliade comentează nefavorabil „noua direcție” junimistă, plecând de la o „prelecțiune” ținută la Iași de Titu Maiorescu. El face și o traducere din Infernul lui Dante (cântul VII), căreia i se adaugă două transpuneri din Schiller, Preîmblarea și Cântarea clopotului, realizate de N. Rucăreanu. R. Z.
TIPOGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290195_a_291524]
-
Ion Zamfirescu, Iași, 1979; Prelegeri de estetică, Galați, 1984; Creativitate și ideal, Iași, 1984; Teoria operei literare, Galați, 1992; Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, Galați, 1993; Literatura marilor clasici, Brăila, 1995; Eseiști români, Brăila, 1996; Retorica, Brăila, 1997; Spiritul critic junimist și renașterea culturală, Galați, 2000; Caragialiada, Galați, 2000; Creangă sau Orânduiala lumii, Galați, 2000; Mihai Eminescu. Prolegomene, Brăila, 2000; Literatura română, I-II, Galați, 2002; Fundamentele teoriei literare, Galați, 2002; Mihai Eminescu. Ontopoetica arheică, Galați, 2002; Teoria literară, Iași, 2002
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
secol, își ia rămas-bun de la colegii din redacția Adevărului, spre a fonda, la 5/18 mai 1900 un cotidian de seară de inspirație conservatoare, Patriotul, menit, inițial, să sprijine venirea la guvern a lui P.P. Carp și a amicilor săi junimiști, îndepărtați de la succesiunea la putere din 1899 de către conservatorii „puri“. De acum înainte până la războiul mondial, fostul socialist și fostul radical se va afla, ca profesionist, în slujba presei conservatoare în cadrul căreia va ocupa funcții de răspundere. De alt fel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai mult ca oricând, girul autenticității, umbrite, uneori de un partizanat voalat). Detestat efectiv de mase, în 1876, când părăsește puterea, partidul conservator se modernizează studiu introductiv 27 apoi - după ani lungi și grei de opoziție - îndeosebi prin aportul grupării junimiste, inteligente și interesate în progresul controlat și fără salturi spectaculoase al societății românești. Junimiștii au fost, așa cum au demonstrat convingător Vladimir Streinu și apoi Z. Ornea, o grupare centristă oscilând între liberali și conservatori, apropiată, până la sfârșit, din punct de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
G. Panu) e înfățișată cu înțelegere și accente partizane, și o a doua parte (cu referire la evenimentele de după 1900), când încearcă să justifice - de data aceasta neconfirmat de cursul ascendent al istoriei - activitatea politică a unor fruntași conservatori, îndeosebi junimiști, incapabili, de fapt, de a înțelege și de a se adapta vremurilor noi care se anunțau. E însă surprinzător faptul că, implicat în anii de dinainte și de după 1880 în acțiunea de organizare a începuturilor mișcării noastre social-democrate, Bacalbașa nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost numit Petre Carp.10 Petre Carp, luând portofoliul Instrucțiunii, vine la Cameră și declară că va fi în totul continuatorul lui Maiorescu. Această declarație e privită ca o sfidare.11 Antipatia împotriva a ceea ce se numea atunci „aroganța junimistă“ crește și mai mult. În lumea politică se prevede că baraca guvernamentală nu va putea dura mult. În Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste din Iași, Convorbiri literare, căreia i-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a ceea ce se numea atunci „aroganța junimistă“ crește și mai mult. În lumea politică se prevede că baraca guvernamentală nu va putea dura mult. În Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste din Iași, Convorbiri literare, căreia i-a trimis spre publicare bucata versificată cu titlul La noi și având acrostihul: „La Convorbiri literare“. Această păcălitură iscălită „P.A. Călescu“ a produs anul 1876 283 10. Episodul amintit de Bacalbașa cu destulă exactitate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
națională Fata de la Cozia de Eugen Carada. Prețurile 2 și 1 leu.140 Ziarele cotidiane ale epocii nu erau puține. Aveam: Românul și Telegraful, ziare liberale, România liberă de sub direcția lui D.A. Laurian și prim redactor Ștefan Mihăilescu, cu înclinațiuni junimiste 141, Timpul, organul conserva torilor catargiști, Pressa, organul conservatorilor nuanța Vasile Boerescu, L’Orient 142, anul 1877 381 138. O lună de miere normandă (fr.). 139. Două frumuseți de altădată (fr.). 140. Despre spectacolele din grădina Guichard, din vara anului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apărut la 15/27 mai 1877, din inițiativa lui D.A. Laurian, prim redactor fiind, la înființare, Ștefan C. Michăilescu. Jurnalul, de bună ținută intelectuală, s-a manifestat ca independent la început, devenind apoi, după 1881, organul de presă al grupului junimist. 142. L’Orient, „journal quotidien“ a apărut la 2/14 iunie 1877, Al. Ciurcu fiind „gerant“; odată cu numărul datat 19/31 iulie 1879 L’Orient își schimbă titlul în L’ Indépendance ziar francez scos de către Emile Galli, un francez de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
între 1 ianuarie 1876 și 25 decembrie 1877. Cu rubrici numeroase, dar cu o tematică neunitară, acest periodic este totuși redactat în raport cu un program politic și cultural limpede, fiind organul publicistic al unui grup de tineri intelectuali sibieni cu simpatii junimiste, dintre care se detașează I. Bechnitz și D. Comșa, prietenul lui Mihai Eminescu, Aurel Brote și Eugen Brote. Gazeta adoptă ortografia fonetică a „Convorbirilor literare”. Se face simțit și ecoul teoriei formelor fără fond, mai ales în articolele politice ale
FOISOARA TELEGRAFULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287064_a_288393]
-
I. Bechnitz și D. Comșa, prietenul lui Mihai Eminescu, Aurel Brote și Eugen Brote. Gazeta adoptă ortografia fonetică a „Convorbirilor literare”. Se face simțit și ecoul teoriei formelor fără fond, mai ales în articolele politice ale lui D. Comșa. Ideile junimiste sunt însă adaptate la realitățile din Transilvania, dându-se prioritate chestiunii naționale și, în continuare, realizării unei culturi accesibile, care să-și întemeieze originalitatea pe literatura și tradițiile populare. De aici o diferență de vederi față de junimiștii ieșeni, în ceea ce privește aprecierea
FOISOARA TELEGRAFULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287064_a_288393]
-
o păpușă. O păpușă reprezentându-l chiar pe C.: „Ce căuta o păpușă în bârlogul lui Creangă? [...] Nicu Gane, scriitorul, a reprezentat un joc de păpuși cu hârzobul tradițional: toate păpușile reprezentau pe Maiorescu, Carp, Creangă, Bodnărescu și toți corifeii junimiști [...]. În amintirea acestei petreceri minunate, Creangă și-a primit păpușa pe care a păstrat-o și care a fost găsită după înmormântarea sa” (C. Săteanu). Ducându-și complexitatea cu el în mormânt, C. a lăsat în locul lui o păpușă. O
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]