754 matches
-
sateliți așa cum sunt (în concepția d-lor) junimiștii. Ce ar fi urmat atunci? Iată ce: D-lor n-ar fi avut nevoie să aducă în scenă personagii reale, ci chintesențe; caracterul social ar fi rămas; în acest caz chiar și junimiștii ar fi admirat (căci omul nu se cunoaște pe sine în rău ar fi crezut că nu-i vorba chiar de ei), reproș din partea lor la adresa comitetului teatral n-ar fi avut loc, căci chiar de s-ar fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și dacă azi, în genul vulgar și pe granița dintre artă și gazetărie numit "revistă", se permite retrogradarea, aceasta poate merge până acolo că, în loc de tipul general, chintesență, poți pune tipuri mari determinate în timp și spațiu, cum de pildă: "junimistul", "socialistul", "conservatorul", etc. dar nici de cum domnii Petrache Crap și Scuza, căci metateza lui r în Carp nu generalizează deloc pe d. P.P. Carp, iar Scuza e întrebuințat de anume oameni "spirituali" în mod bine hotărât în loc de D. Sturza. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
apăreau la București. Dar am trăit în atmosfera în care s-a născut și trăise Junimea, în locurile și printre oamenii care păstrau amintirea ei vie, cu admirația pe care mi-o inspira trecutul apropiat. Am cunoscut apoi pe toți junimiștii rămași în vechea capitală a Moldovei, cum și pe unii din cei plecați aiurea. În formațiunea și dezvoltarea spiritului meu, Junimea a intrat așadar cu o parte destul de apreciabilă; și aceasta explică de ce lucrurile pe care le știu despre Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului (pe care-l populează cu figuri de o valoare adeseori exagerată) cum și în pesimizmul său ireductibil, Eminescu a subestimat epoca sa, socotind-o ca timpul epigonilor, junimiștii par dimpotrivă a fi avut sentimentul că sunt precursorii unei generații mari, și ca atare executorii unei misiuni alese. De aceea spiritul de cordialitate, de bonomie, de veselie, din care e făcută atmosfera Junimii. De aici toată juvenila naivitate pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care e făcută atmosfera Junimii. De aici toată juvenila naivitate pe care o pune în toate manifestările sale, scrisori în versuri, albumuri caraghioase, glume, farse, de aici ținuta aceasta de oameni aleși de soartă, de oameni fericiți, cu care vechii junimiști ne apar în toate mărturiile și în toate relațiile pe care le avem despre ei, despre lucrările lor... Toate aceste le spun despre prima fază, cea mai importantă de altfel, a acestei societăți, care n-a fost totuși o societate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care n-a fost totuși o societate, cum s-a lămurit în mod definitiv în atâtea ocazii.) Scoțând în evidență gustul Junimii pentru glumă, pentru vorba de spirit, Gheorghe Panu vorbește încă, în cartea sa, de atenția pe care vechii junimiști o acordau în cercul lor anecdotei, cu privire la care ei proclamaseră, ca pe cine știe ce principiu, maxima de atunci devenită celebră: anecdota primează. De altfel, lucrurile aceste, de atâtea ori confirmate de cei cu dreptul de a o face, se știu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fiecărui lucru, fiecărei situații și în privința fiecărui mic erou de povestire, nota specifică, saillantă, distinctivă și să scoată în același timp în relief spiritul de observație și de sinteză, priceperea artistică, gustul, tactul, măsura și humorul povestitorului. Și de fapt Junimiștii au dovedit că știau s-o cultive cu îndemânare și artă, ca pe un sport al inteligenței și al inimei și s-o exploateze ca pe o sursă de bună dispoziție. Într-o lucrare mai veche, care nu și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în caracteristic. Valoarea ei, în tot cazul, stă mai mult în ceea ce evocă, decât în ceea ce spune, pentru că adevărul pe care-l exprimă e general și moral, iar nici de cum istoric. * Și acum iată câteva din anecdotele puse pe seama vechilor junimiști. Una în care e vorba de Vasile Pogor: Acum un sfert de secol, locul unde se găsește astăzi statuia lui Vasile Alecsandri, în fața peristilului Teatrului Național din Iași, a figurat, un timp, frumoasa statuie în marmoră albă a lui Gh.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care, cu ocazia trecerii lui Missir în partidul conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă parodie, pe care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
meșteșugarului creștin”, atât timp cât „e loc În țară Încă pentru multe mii de brațe În meserie” <endnote id="(754, II, pp. 144-145)"/>. Gheorghe Panu Își amintea despre discuțiile polemice de la „Junimea” privind „chestiunea evreiască” dintre filosemitul P.P. Carp și mai mulți junimiști antisemiți. Plecând Într-o noapte de la o astfel de Întrunire, Carp le-a arătat colegilor săi, pe o uliță din Iași, un umil „ciubotar evreu” care lucra neobosit În dugheana sa „la 3 ore după miezul nopții”, În timp ce câțiva bețivani
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe lîngă care bietul Urmuz pălește...). Cu riscul de a-mi ieși puțin din mînă, voi încetini puțin scrisul. Ai făcut bine că n-ai pus cronica edițiilor. Acum, pentru martie, voi trimite ceva, și anume: despre vol. Junimea și junimiștii (Ed. „Junimea”, 1973). La Cronica, un articol pe lună, cel mult două luna următoare (vineri acum, apare despre cartea lui Corneliu DimaDrăgan). Azi a apărut Ateneu nr. 1. Ce să spun!... Dacă ar rămîne măcar așa, fără imixtiuni, fără sfaturi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o lume care-și greșise „suportul”, hai să-i zicem și noi „energetic”. Adică, așa cum știam noi mai demult, comicul caragialesc satirizase „formele fără fond”. Dar nu ! Fraza imediat următoare ne informează că „lumea zeflemistă” (care o fi fost aceea ? junimiștii ? socialiștii ? căci și unii și alții erau, dragă Doamne, „cosmopoliți” și mai erau, oroare, și oameni de spirit) se agățase de stindarde străine (adică exact acuza care se aducea acum un secol celor ce ridicau cultura românească la nivel european
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
revenind la București după alegerea sa ca senator În 1897. După moartea lui Lascăr Catargiu (30 martie 1899), când conservatorii l-au ales șef al partidului pe Gh. Cantacuzino, atât Petre P. Carp, cât și Titu Maiorescu au protestat În numele junimiștilor, declarând că nu recunosc respectiva decizie. Între 7/20 iulie 1900-13/26 februarie 1901, Carp a deținut funcția de prim-ministru Într-un guvern compus din patru conservatori și patru junimiști, În care deținea și portofoliul finanțelor. A doua zi
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
P. Carp, cât și Titu Maiorescu au protestat În numele junimiștilor, declarând că nu recunosc respectiva decizie. Între 7/20 iulie 1900-13/26 februarie 1901, Carp a deținut funcția de prim-ministru Într-un guvern compus din patru conservatori și patru junimiști, În care deținea și portofoliul finanțelor. A doua zi după formarea guvernului a avut loc fuziunea junimiștilor cu vechii conservatori. Guvernul Carp a funcționat cu parlamentul preexistent, ales sub Îndrumarea lui Take Ionescu, din care făceau parte prea puțini junimiști
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
7/20 iulie 1900-13/26 februarie 1901, Carp a deținut funcția de prim-ministru Într-un guvern compus din patru conservatori și patru junimiști, În care deținea și portofoliul finanțelor. A doua zi după formarea guvernului a avut loc fuziunea junimiștilor cu vechii conservatori. Guvernul Carp a funcționat cu parlamentul preexistent, ales sub Îndrumarea lui Take Ionescu, din care făceau parte prea puțini junimiști. Răsturnat de Parlament la 12 februarie 1901, Carp avea să considere această guvernare „cea mai mare decepție
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
junimiști, În care deținea și portofoliul finanțelor. A doua zi după formarea guvernului a avut loc fuziunea junimiștilor cu vechii conservatori. Guvernul Carp a funcționat cu parlamentul preexistent, ales sub Îndrumarea lui Take Ionescu, din care făceau parte prea puțini junimiști. Răsturnat de Parlament la 12 februarie 1901, Carp avea să considere această guvernare „cea mai mare decepție din viață”. La 30 septembrie 1901, Gh. Gr. Cantacuzino a denunțat fuziunea cu junimiștii, care avea să se refacă abia În martie 1907
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
lui Take Ionescu, din care făceau parte prea puțini junimiști. Răsturnat de Parlament la 12 februarie 1901, Carp avea să considere această guvernare „cea mai mare decepție din viață”. La 30 septembrie 1901, Gh. Gr. Cantacuzino a denunțat fuziunea cu junimiștii, care avea să se refacă abia În martie 1907, când, după izbucnirea răscoalei, avea să-i cedeze șefia Partidului Conservator lui Carp și să prezinte demisia guvernului. La 10 martie 1907, Petre P. Carp a rostit În Parlament faimosul lui
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
omului politic, a hotărât numirea lui, În noiembrie 1882, În postul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena, deși era unul din adversarii lui politici. Deși a acceptat propunerea, a ținut să precizeze, În cadrul unei Întâlniri a junimiștilor, desfășurată În casa lui Titu Maiorescu din București, că „Însărcinarea n-are nimic a face cu luptele de partid și că o primește, fiind vorba de existența țării”, dar că odată „terminată afacerea Dunării se va Întoarce În mijlocul opoziției”. Ulterior
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
dezvoltării generale a acesteia. În 1883, atitudinea regelui coincidea cu cea a primului său ministru, I.C. Brătianu. Dar orientarea spre Puterile Centrale nu era sprijinită numai de șeful guvernului liberal, ea având adepți și În tabăra conservatoare, mai ales printre junimiști. Deși aceștia nu aveau o largă bază socială, dispuneau de o serie de personalități proeminente, cum erau Carp și Maiorescu, care au avut un rol important În acțiunea de apropiere de Puterile Centrale. Primul a reacționat prompt la sfârșitul anului
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
În decembrie 1891 s-a format un nou guvern condus de Lascăr Catargiu, având la externe pe Lahovari. Aceștia i-au declarat lui Carp, În cursul tratativelor pentru formarea guvernului, că recunoșteau necesitatea unei alianțe cu Puterile Centrale, dorind ca junimiștii să semneze un astfel de tratat. În același timp, Împăratul Franz Iosif i-a cerut lui Goluchowski să acționeze pe lângă Carp (intrat Între timp În guvern) să nu se manifeste prea timpuriu asupra chestiunii. S-a pus problema ca tratatul
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
României”, de „cazurile de expropriere prevăzute de Constituție”, de „proprietatea funciară rurală, care nu poate fi decât În mâinile românilor” (legea minelor dădea dreptul de explorare și exploatare și străinilor), argumente combătute foarte ușor de conservatorii, dar mai ales de junimiștii. În aceeași ședință din 7 februarie 1895, Carp a ținut ultimul discurs pentru susținerea legii (poate cele mai bun dintre toate discursuri). A Început prin a-i răspunde lui Sturdza care adusese În discuție art.2, („teritoriul României este inalienabil
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
datorită campaniei care se făcuse Împotriva ei, nu numai de liberali, dar și de conservatori, care, pentru interesele personale ale câtorva latifundiari cu mine bogate pe moșiile lor (printre care era și Gheorghe Cantacuzino, viitorul șef al partidului), loveau În junimiști și În guvern. Liberalii au profitat de aceasta situație cerând parlamentului să respingă legea. Dar Carp era prea convins de importanța acesteia pentru a privi nepăsător. Astfel, În discursul Camerei din 14 aprilie, și-a apărat proiectul repetând toate lucrurile
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
sa temperamentală se lămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic, infatuarea aceea stăpânită cu amabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru viața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. Poetul obsecvios și rece strângea mâna lui Maiorescu și a lui Jacques Negruzzi, care se grăbeau să-i împingă fotoliul, și saluta global și cu dignitate restul asistenței ridicate respectuos în picioare. Elinitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este-a ne-ndrăgi. Vezi Corvinus poruncește, vin de-i toarnă-o cupă plină De-al tău sînge-mbătrînit. Lui I. Caragiani (1841-1921), care era un om de haz oral, i se datoresc tălmăcirile în proză a Odysseei și Batrachomyomachiei. ALȚI JUNIMIȘTI "Franțuzitul Mihail Korné" (1844-1901), poet, e neglijabil, Ioan Ianov (1836-1903) a fost popular o vreme pentru cântecele sale: Pareatcă sau asesorul Schivirnisală, Rugină Smichirescu alegător, Von Kalikenberg concesionar, Eclisiarhul Colivărescu, Advocatul Cîrciocă-rescu, Stosachi, Moș Ion Zurba. N. Volenti (1856-1910) e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]