KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

eligibil Participarea soților interzisă Asta chiar era În stilul lui Lauren, să i se organizeze o astfel de petrecere la care să primească daruri exact În momentul când orice tipă de treizeci și doi de ani din New York ar fi jurat să nu mai calce pe la asemenea evenimente organizate pentru nunți sau nou-născuți, din cauza unei alergii la fraza „dilatată zece centimetri“. „Dilatată“ este un cuvânt Îngrozitor. Ar trebui să-l schimbe. Am observat că mai era ceva În plic: un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un motiv de Îngrijorare. 8tc "8" Gașca de paranoicetc "Gașca de paranoice" —Ai toate motivele să te Îngrijorezi, țipă Tinsley. Îmi este mai teamă de Sophia decât Îmi este de refuzul Arabiei Saudite de a ne furniza petrol, ți-o jur. Tocmai Îi povestisem ultima noutate despre angajarea Sophiei de către Hunter. —Șșșt, taci, Tinsley! o mustră Lauren. Cel mai important lucru, Sylvie, este să-ți faci griji, dar să nu-l lași pe soțul tău să-și dea seama că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
grozavă. De-abia aștept. xxx Lauren Email-ul de la Lauren, care a sosit exact când plecam eu la Paris, avea să se dovedească a fi Într-un contrast puternic cu săptămâna pe care am avut-o eu după aceea. Vă jur că nu e nimic mai plăcut, da’ nimic, decât să fii la Paris când ești proaspăt căsătorit. Între Întâlnirile pentru prezentarea colecției lui Thackeray pe la magazine și ședințele interminabile ale lui Hunter, ne strecuram În oraș ca să luăm scurte mese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Temperatura lui a atins cote maxime când ea a apărut Într-o rochie creată de un alt designer. „Efectul Nina“, cum l-a botezat Thack, l-a lovit mai rău decât gripa aviară. 17tc "17" Cuplarea Ilegalătc "Cuplarea Ilegală" Vă jur că nu există ceva mai șic decât un combinezon Eres alb dintr-o singură piesă purtat pe teresa unei cabane de schi din anii ’20 din Alpii Francezi. Să te bronzezi când afară e zăpadă de un metru, cerul este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vocea, am devenit atât de nervoasă, că m-a luat cu fiori. —Iubito, unde ești, pentru Dumnezeu? Mi-am ieșit din minți de Îngrijorare, spuse Hunter. Nu-mi venea să cred că Hunter dăduse, În sfârșit, de mine. Prietenele mele juraseră să păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu de-abia dacă Îmi mai deschisesem mobilul În ultimele câteva zile. Însă o părticică din mine se simțea, În secret, ușurată că soțul meu mă căutase. — Departe de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
privirea să vadă despre cine era vorba. Un bărbat din Persia, extraordinar de frumos, Îmbrăcat cu un costum impecabil negru și cu turban roșu intra, agale, În bibliotecă. Arăta ca un Omar Sharif modern, cu ochi ca niște diamante negre. Jur că am auzit cum toate femeile prezente au tras aer În piept În același timp, pe când el pășea spre locul de lângă șemineu, unde Îl aștepta Salome. —Salome. Frumoasa, spuse Faisal, luând mâna Întinsă spre el de Salome și sărutând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
aș fi spus cum stătea treaba de fapt, te-ai fi dus direct la Lauren să Îi spui și nu am mai fi avut această frumoasă poveste de dragoste, răspunse, Într-un final, Hunter, chicotind. Giles m-a pus să jur că o să păstrez secretul. Era nebun după ea. A intenționat de la Început să-i dăruiască bijuteria aia, dar știa că dacă ar fi părut foarte interesat de persoana ei, Lauren s-ar fi speriat și ar fi dat bir cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

zice, nu au absolut nici o valoare. Îi spun cum am încercat să găsesc toate exemplarele din cartea de versuri. Îi spun cât este de important să nu descopere nimeni vraja. După ce am văzut ce i s-a întâmplat lui Duncan, jur că o să-mi ard toate notele și o să uit că am știut vreodată de descântec. — Și ce-o să vă faceți dacă n-o să-l puteți uita? zice. Ce-o să vă faceți dacă o să vă rămână în cap și o să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dumneavoastră, ca pe o armă cu glonțul pe țeavă, pregătit pentru cine știe cine-o să vă enerveze la un moment dat? N-o să-l folosesc. — Pur ipotetic vorbind, desigur, ce părere ați avea dacă v-aș spune că și eu am jurat să fac la fel? Eu. O femeie care, ziceți dumneavoastră, și-a omorât fără să vrea copilul și soțul, o femeie care a fost chinuită de puterea acestui descântec. Dacă cineva ca mine începe, până la urmă, să se folosească de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen se uită și ea la mine, ținând în mână paharul mânjit cu roz. Scutură din cap și zice: — N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Porcăriile astea decorative au supraviețuit și talentului, și inteligenței, și frumuseții lor. De succesul și împlinirea pe care giuvaerurile astea trebuiau să le reprezinte s-a ales praful. Cu aceeași coafură, același machiaj, strâns lipite una de alta, poți să juri că sunt surori. Sau mamă și fiică. Înainte și după. Trecutul și viitorul. Mai urmează și altele, dar eu ies și mă duc la mașină. Ați găsit-o? întreabă Mona de pe banchetă. Mda, îi răspund. Nu că ar mai ajuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
spun ei. Capul lui Helen se apleacă spre Patrick. Sângele îi curge din gură. Brațele i s-au muiat, scăpând pe jos degețelele de la mâini și de la picioare. Peste încă o clipă voi fi singur. Asta mi-e viața. Și, jur, cândva tot voi da de Stridie și de Mona, oriunde s-ar afla. Partea bună e că durează doar un minut. E un cântec vechi despre animalele pe care le prinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o parte, trăgînd cearșaful dintre ei, lunecîndu-și apoi degetele peste trupul bărbatului, urmîndu-le îndeaproape cu fierbințeala buzelor. Jură-mi că-l repezi prima oară cînd o să-ți mai telefoneze! fierbe gelozia în gîtul lui Radu, stingîndu-i vorbele, dînd o inflexiune penibilă cuvintelor, ce nu mai ajung la înțelegerea Paulei. *** Vlad intră în "hulubărie" o clădire mică, ridicată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-o ia, ori nu pleacă în mașina directorului; e înțolită fain are de unde!, mai trebuie să-mi măsor nasul; Teona ce nume aristocrat! nu-i de mine! Are ceva din...", gîndește Mihai, oprindu-se la timp, căci s-a jurat să n-o mai recheme în amintire vreodată pe femeia aceea cu care a stat vreo opt luni în anul întîi de facultate; a cunoscut-o în foaierul unui teatru bucureștean; seara era plasatoare, ziua mătura culoarele și spăla scrumierele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
născuse, trebuia cruțată, știu! De ce nu-mi dai un răgaz? întreabă furios Radu, apropiindu-se. Cît? îl înfruntă Paula. Zău... strînge Radu din umeri acum ar fi prea... Abia... Uite, o prinde el de brațe, obligînd-o să-l privească îți jur că imediat ce-și reia serviciul, imediat ce se reintegrează în viață, o las. Fără scandal, fără obiecții la pretențiile ei. Știe și ea că... Nu-i nici bătrînă și nici urîtă... Bei o cafea? întoarce discuția Paula. Da, răspunde Radu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
invitat-o la premiera piesei; îi reținusem și loc la hotelul partidului. Păcat! Pleacă în China cu soțul. Ar fi venit. Cînd a auzit cine-i autorul, a făcut o pauză cam lungă, abia apoi a oftat și s-a jurat că nu poate veni. Chiar mă gîndeam că-ți fac un bine... O conduceai după petrecere la hotelul partidului... Fetele de la poartă... uite-așa, dacă le dau eu telefon își prinde nea Toader buzele cu degetele, ca un lacăt. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
surîde bătrînei cu cățelușa, care vine dinspre toaletă: Acum nu mai puteți nega: sînteți într-adevăr doamna Maria Bujoreanu; același mers, aceeași ținută... Dacă v-ați îmbrăca așa cum erați atunci, cînd v-am văzut prima oară, și ultima dealtfel, aș jura că n-a trecut atîta vreme. Ești drăguț surîde trist femeia, lăsîndu-și mîna să-i fie sărutată, așezîndu-se apoi pe celălalt scaun. Te rog să mă ierți că nu te-am recunoscut! Ce vrei, erai un... un copil; mă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întoarce la locul ei, fără să ia în seamă gestul prin care profesorul ar fi vrut s-o mai rețină. "Mă urăști clatină încet din cap profesorul privind în urma ei. Știi deci de copil, ți-a spus, deși s-a jurat că n-o să afle nimeni al cui este..." Viscolul, înnebunit de-a binelea, scutură cu putere una din ferestre, făcînd să-i sară toate bucățile de hîrtie îndesate de Lazăr cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parșivă evoluată între timp, care, acum, de cînd reluaseră legătura, îl umilea, în pat, de fiecare dată, pervertindu-l: "degeaba ai atîtea diplome, că tot prost ești! O, ești tîmpit; vrei să mă umflu?! Așa făcea bunica, la țară..." Se jura mereu că n-o mai cheamă la el, dar avea nevoie; trebuia s-o întîlnească, să iasă împreună, căci alt element sănătos, clasă muncitoare, nu găsise. Și nici nu avea timp să caute. Apoi, mult mai apoi, la aproape un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîinile ei, grațioase, dar sigure, au deschis-o, trăgînd din interior un act, desfăcîndu-l atît cît ochii lui să-l poată citi. Am vrut doar să vezi, să știi. Numai tu! Departe de mine orice intenție meschină ori mercantilă, îți jur! La "numele tatălui" nu scrie nimic, pentru că nu a existat și nici nu va exista. Nu și-a dat seama niciodată cît a stat locului, paralizat. Crede că și-a revenit a doua zi, a treia, după o lună, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
totuși mama ei, trebuie să știu răspunsul clar! Maria, te rog!... face Mihai un gest de neputință -, în cinstea ta! ridică el paharul pînă în dreptul ochilor. Ia te uită! Nu știam că în ochii tăi am și cinste. Puteam să jur că privirea ta m-a "necinstit" din prima clipă! Privirea! exclamă ca un șuierat Mihai. Zău!... strînge el din umeri, coborînd tonul. E drept... Cred că uneori întrec măsura... Ba, dacă-mi amintesc bine, atunci, prima oară, la teatru, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face un gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o femeie încremenită, cu ochii mari, ficși, cu buzele întredeschise, gata să exclame ceva. O vede cum face o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce bine-i acasă !... Trăiesc și-s sănătoasă ăsta-i esențialul." *** " Dacă o văd ieșită cu bine din camera mea, gîndește Mihai privind spre locul unde, cînd și cînd, prin somnul ce a cuprins-o, Maria mai suspină înfundat mă jur pe ce am mai sfînt că nu-mi mai trebuie asemenea relații! Am bănuit eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet de fiară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin prin deschizătura buzelor frumos modelate, cu o înaltă știință a feminității -, nu numai să te revăd, ci să-ți aduc și flori, iar, de-ai fi vrut să mă săruți, să-ți spun că nu se cade, să mă jur că nu mi s-a mai întîmplat... Te rog! șoptește Mihai, scurt, ca un ordin, simțindu-se luat peste picior. Iartă-mă! clătină din cap Cristina, lăsîndu-se încet într-o parte, să lunece de pe trupul lui Mihai, rămînînd lipită cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]