908 matches
-
epistolei, el notează că un scriitor de balade a scris că el a dansat de fapt în orașul New-Market, "un oraș de care nu m-am apropriat niciodată" (3). Scopul său era de a clarifica lucrurile, așa cum spune o maximă jurnalistică îndrăgită, deși nu putem exclude posibilitatea că W. Kemp urmărea la rândul său să profite de reușita sa precum profitaseră scriitorii de balade. La Kemp se poate observa încercarea de a evita excesele retorice atunci când își permite câteva aliterați elaborate
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
După 1989 activitatea literară a lui P. încetează, el dedicându-se în exclusivitate alcătuirii de lucrări precum Dreptul comunicării (1999), Deontologia profesiunii de ziarist (2000), Conceperea și elaborarea ziarului (2001), în aria de interes a specialiștilor în drept, comunicare și jurnalistică. SCRIERI: Seara pe arbori, București, 1975; Alegerea ființei, București, 1977; Ordinea și armonia, București, 1981; Proba labirintului, București, 1983; Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă, București, 1984; Pecetea elină, București, 1985; Zei în lacrimi, București, 1987; Deontologia profesiunii de ziarist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
în filologie cu teza Fascinația filmului la scriitorii români (1997). Este corector (1982-1983), redactor (1983) și redactor-șef adjunct (1990-1999) al revistei „Tribuna”, redactor-șef la „Transylvanian review” (1991-1999). Lector (1993), conferențiar (din 1997) și șef (1994-1999) al Catedrei de jurnalistică a Facultății de Litere clujene, va funcționa și ca visiting professor la University of North Carolina, Chapel Hill (1996) și va beneficia de o bursă Fulbright la University of Georgia, Athens (1999-2000). Începând din 1998 este director pentru Europa Centrală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
sunt foarte puțini, aceștia trebuie să facă totul. Spre pildă și consolare, avem istoria lui Søren Kierkegaard (1813-1855) din Copenhaga primei jumătăți de veac XIX. Acest excentric teolog, cu o imensă operă, dar lipsit de catedră, cedase și el tentației jurnalisticii. Pentru că, printr-o piezișă aproximație geografică, Danemarca ar putea părea o Dobroge situată în vecinătatea Mării Nordului, am remarca modul cum la București, în același secol și numai câteva decenii mai târziu, Mihai Eminescu (1850-1889) își asuma și el riscul deriziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a glumă a poetului din Preuțeștii Sucevei. Eduard Gruber dă explicația că poetul are audiție colorată. După ce i albăstrise versurile lui Arthur Stavri, acest fenomen Neculai Beldiceanu a fost un intelectual român cu activitate cultural-științifică în diferite domenii: poezie, proză, jurnalistică, arheologie. A avut un interes științific deosebit pentru paleografia, epigrafia și istoria civilizației române. Provine dintr-o familie înstărită din Preuțești, județul Suceava. Îndeplinește funcții de comisar de poliție, subprefect și profesor de gimnaziu. Este publicat de reviste importante ale
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cu nuanțele tablourilor. Nu ar fi nici onest, nici eficient un traseu care pleacă dinspre manuscris către opera publicată (am ști dinainte unde ajungem și ar crește riscul "decupajelor" în interpretare). De ce vom considera că hipotextul din lirică, dramaturgie sau jurnalistică presupune corespondență intratextuală, iar traducerea filiație? Motivul este legat de necunoașterea cronologiei interioare a unor teme și preocupări ale autorului, chiar dacă exteriorizarea pe portativul unui registru sau al altuia răspunde unei succesiuni. Este foarte posibil ca vreo obsesie a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
În fața atâtor curse, care i se întindeau, singura soluție înțeleaptă, pe care o aplica era o tăcere totală asupra celor știute în legătură cu Mișcarea Legionară și oamenii ei. Subiectele de discuție erau toate neutre: amintiri din trecut, cunoștințe de literatură, de jurnalistică, istoria Transilvaniei, descrierea vieții la țară, caracterizări ale tipurilor de români după regiunile țării, etc. Aceste mutări din care s-au putut identifica vreo 60 din 1953 până în 1964 aveau tâlcul lor. Fiecare avea un scop ascuns, care și acum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
putut să aibă o viață fără griji, întrucât moștenise o avere însemnată. Dar averea o va irosi curând. V., care scosese la Galați un ziar în limba franceză, odată strămutat la București, unde profesează avocatura, se consacră cu toată convingerea jurnalisticii. Scrie la gazete redactate în franțuzește, între care „L’Orient” (devenită „L’Indépendance roumaine”, unde e director politic girant), și la alte publicații, cum sunt „Românul”, „Epoca”, „Adevărul”, „Timpul”, „Națiunea”, „Conservatorul”, „Universul”. Cu aptitudini muzicale, era și profesor la Conservatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
intellectual, power, the sentiment of mediocrity, primitive sensationalism in media ALUMNI (Asociația Gazetarilor Absolvenți, Sibiu) recomandă volumul de Ion Dur ALUMNI este o comunitate a specialiștilor în jurnalism, studenți, absolvenți, cadre didactice. A fost înființată în 2010, la Facultatea de Jurnalistică a Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, iar obiectivele acesteia, sunt congruente cu cele ale unui învățămînt academic performant. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
despre viitor și progres: agricultura, medicina, tehnologia (ingineria) și disciplinele utilitare. Cibernetica socială acoperă studiul sistemelor de menținere și cooperare prin „științele de reglementare”: jurisprudența, științele politice, economia și managementul. Științele diseminării sunt considerate: științele educației, psihologia educației, biblioteconomia și jurnalistica. Zona IV cuprinde (11) științele zetetice: disciplinele care studiază modul de dezvoltare a cunoașterii: metodologia cercetării, epistemologia etc. Zona V cuprinde (12) științele integrative: cele care integrează informațiile în sisteme explicative generale, precum ideologiile și teologiile. Zetetica pare totuși o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
54. Totuși, problema rămâne nerezolvată, pentru că modelul povestirii istorice nu permite să se dea socoteală de ansamblul textelor factuale care înseamnă povestiri la persoana întâi (autobiografice sau istorice: memorii, jurnale, mărturii), scrieri științifice, texte critice (eseu literar, eseu filosofic, critică jurnalistică), dar și genurile oratorice, genurile filosofice etc. Specificul literaturii factuale, al cărei raport cu lumea este cel de denotație, constă în faptul că ea pare cea mai clară, fiind complicată, în realitate. Deși poate fi definită foarte simplu prin faptul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
1966-1971). Funcționează ca sociolog la diverse întreprinderi timișorene (1971-1986), apoi în calitate de cercetător științific la Centrul de Igienă și Sănătate Publică (1986-1993), inspector-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Timiș (1993-1994), consilier la Editura Augusta și profesor la Facultatea de Jurnalistică a Universității Tibiscus. Colaborează la „Orizont”, „Luceafărul”, „Astra”, „Rostirea românească”, „Glasul Bucovinei”, „Literatorul”, „Meridianul Timișoara”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Transilvania” ș.a. A fost distins cu Premiul revistei „Luceafărul” (1982) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Debutează în „Viitorul social” (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
desigur, după cum nici de cei care-l ascultaseră vorbind în adunările scriitoricești, faimoasele și nemiloasele „execuții“ iorgulesciene, spectacole intelectuale de anvergură. Și poate cu deosebire aspectul acesta fusese reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora, imperturbabil, adversarii de idei, sufocându-i cu baraje de argumente logice, nicăieri fisurate și imposibil de clintit, și prăbușindu-i până la urmă în ridicol. Acțiunile acestea de lichidare, Mircea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Țicu Mirela își propune să pregătească elevii pentru o comunicare mai bună, să îi familiarizeze cu scena mediatică, să cunoască și să aplice cunoștințele despre genurile mass-mediei (știre, interviu, reportaj, anchetă, editorial, recenzie) dobândite aici. Obiectivele finale ale cercului de jurnalistică și creație literară sunt descoperirea talentelor si valorificarea lor, venind în ajutorul dezvoltării profesionale sau personale a elevilor. Se pune accent de asemenea pe dezvoltarea calităților pe care un jurnalist trebuie să le aibă: inteligență, curiozitate, perseverență, fler, talent la
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
Poets Society („Societatea Poeților Morți“). În America sunt foarte populare chestiile astea cu „societatea“. Eu mă întorsesem de la Harvard și voiam ceva cu „societatea“. V.A. : Și eu am dat un nume care venea din vechime. Am botezat Facultatea de Jurnalistică pe care am făcut-o pe lângă AZR Școala Superioară de Jurnalistică. Mi-a plăcut mai mult decât „facultate“ sau decât „academie“. A.M.P. : Deci noi ne-am luat numele Societatea Academică. După aia au fost discuții. Dar numele nu aparținea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
astea cu „societatea“. Eu mă întorsesem de la Harvard și voiam ceva cu „societatea“. V.A. : Și eu am dat un nume care venea din vechime. Am botezat Facultatea de Jurnalistică pe care am făcut-o pe lângă AZR Școala Superioară de Jurnalistică. Mi-a plăcut mai mult decât „facultate“ sau decât „academie“. A.M.P. : Deci noi ne-am luat numele Societatea Academică. După aia au fost discuții. Dar numele nu aparținea nimănui. Societatea Academică e o calitate, însemna că astea sunt preocupările
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
De altfel, pentru că a întruchipat aceste calități, a fost redactor, redactor principal, redactor de rubrică, șef de secție, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct al ziarului „Vremea nouă" din Vaslui. În acest sens a urmat și un curs de jurnalistică, în scopul perfecționării activității. Profesor fiind, în 1985 susține gradul II în învățământ, dar își continuă activitatea jurnalistică la ziarul „Adevărul" de după 1989, mai întâi ca redactor-șef adjunct, apoi ca redactor-șef până la 1 septembrie 1992, când reintră în
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
care abordează această temă sunt adevărate tratate în domeniu incluzând propria-i viziune apreciată elogios de unul din marii noștri literați, Valentin Silvestru, el însuși o mare personalitate a Vasluiului. Această performanță avea să o obțină după ani îndelungați de jurnalistică practicată la unul din cotidianele Vasluiului, ziarul „Vremea nouă”, apoi „Adevărul literar” unde a deținut poziții cheie până în 1992 ca și în calitate de colaborator la diverse cotidiene și periodice din țară. Înclinația sa către critica elevată, dublată de un rafinat simț
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
n. Verner) și al lui Gheorghe Șerban, funcționar. Urmează școala primară și Liceul „N. Gane” în orașul natal, absolvind în 1930, după care se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Întrerupe studiile în 1932 și se dedică jurnalisticii. Se stabilește la București, unde frecventează cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. În agendele criticului, prima vizită a lui Ș. e consemnată la 16 februarie 1933, dar prezențele frecvente la cenaclu sunt atestate începând din septembrie 1934, când, prin intervenția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
educarea și realizarea copiilor. Copiii fiind dotați, s-au dovedit receptivi la solicitările părinților și stabilindu-se adevărate relații între ei, finalul fericit n-a întârziat să se arate. Ana Maria a absolvit Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din Rădăuți, Facultatea de Jurnalistică din Iași, apoi a completat cu diferențe "Științele Comunicări" susținând masteratul "Relații Internaționale", în Belgia. Căsătorindu-se cu Adrian Paraschi, șef șantier, Baza Militară NATO, construcții civile din Bruxelles s-a încadrat la Parlamentul European, Secția de traduceri și editări
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dintr-o suită de eseuri asupra culturii și literaturii române, privite dintr-o perspectivă sociologică. Volumul de eseuri În scorbura din oglindă, apărut în 1997, cuprinde în cea mai mare parte comentarii la opera lui Mihai Eminescu, în special cea jurnalistică, dar și la contribuția filosofică a acestuia, discutate într-un amplu context al mișcării ideilor filosofice pe plan național și universal la finele secolului al XIX-lea. În sumar, figurează și alte studii, consacrate lui P.P. Negulescu, Vasile Băncilă, Athanase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
ființă ciudată de genul neutru - un visător“4. Evident, avem a face cu una dintre „ideile fixe“ dostoievskiene, dacă meditația asupra ei are limitele temporale atît de largi (1847‑1860Ă. Problema care se pune este aceea a permeabilității genurilor. Din jurnalistică, Dostoievski face literatură, de vreme ce fragmente de foileton sînt transpuse cuvînt cu cuvînt în autodescrierea celui ce se declară el însuși „tip“. Cel puțin în teoria literară se insistă pe ideea că literatura este altceva, calitativ vorbind, decît jurnalistica. Aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
genurilor. Din jurnalistică, Dostoievski face literatură, de vreme ce fragmente de foileton sînt transpuse cuvînt cu cuvînt în autodescrierea celui ce se declară el însuși „tip“. Cel puțin în teoria literară se insistă pe ideea că literatura este altceva, calitativ vorbind, decît jurnalistica. Aceasta din urmă poate fi definită drept una dintre formele de activitate practico‑intelectuală: activitatea de translare în conștiința de masă (opinia publicăă a aprecierilor asupra evenimentelor curente, care sînt (considerate, recunoscuteă actuale din punct de vedere social. Or, „translarea
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
drept una dintre formele de activitate practico‑intelectuală: activitatea de translare în conștiința de masă (opinia publicăă a aprecierilor asupra evenimentelor curente, care sînt (considerate, recunoscuteă actuale din punct de vedere social. Or, „translarea“ în literatură a unor fragmente de jurnalistică, în cazul lui Dostoievski, vrea să însemne adresarea către un public de masă și miza pe actualitate. Dacă nu pe o actualitate reală, cel puțin pe una jurnalistică. Problema e că, pentru jurnalistica rusă a momentului, dominată de Belinski și
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
punct de vedere social. Or, „translarea“ în literatură a unor fragmente de jurnalistică, în cazul lui Dostoievski, vrea să însemne adresarea către un public de masă și miza pe actualitate. Dacă nu pe o actualitate reală, cel puțin pe una jurnalistică. Problema e că, pentru jurnalistica rusă a momentului, dominată de Belinski și Dobroliubov, calul de bătaie era de fapt unul literar, „omul de prisos“. Acest tip al inadaptatului, provenind din literatura lui Pușkin și Lermontov, a fost abuziv utilizat în
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]