883 matches
-
mobile, astfel încât noțiunile de mobilitate și expresivitate sunt cu referire în mimică aproape sinonime. În privința raporturilor dintre particularitățile anatomice ale feței și trăsăturile psihice ale individului există, după cum am mai notat, o serie întreagă de supoziții și teorii a căror justețe este greu de verificat. De aceea, vom arăta numai câteva dintre raporturile care, cu mare prudență, pot fi luate în considerare: Legătura dintre dezvoltarea inteligenței și conformația frunții. Există tendința de a se considera că fruntea lată (sau înaltă) constituie
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
interzice în nici un chip exercițiul critic dincolo de emanciparea culturii" . Dealtfel, criticul junimist a avut prilejul să mediteze și să revină asupra unora din ideile sale estetice expuse în O cercetare critică asupra poeziei române de la ". Vladimir Streinu observă cu multă justețe: " Gustul maiorescian se dovedește astfel mai ferm decât puteau fi dogmele estetice din tinerețe, a căror neclintire, în parte, trebuie să-i fi apărut lui însuși ca înșelătoare de la raportul academic în chestiune." (raportul de premiere a poeziei lui Octavian
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ei se poartă cu noi de parcă am fi niște obiecte. 3. Lămurirea unor posibile consecințe negative datorate participării părinților la activități. S1: S-ar putea ca părintele să dea dreptate profesorului în defavoarea noastră pentru că ei văd în profesor inteligență și justețe deci, înseamnă că la copil e problema, ori lucrurile nu stau tot timpul așa. S2: Ar putea fi și invers, adică să își dea părintele seama de adevărata față a profesorului, că doar la ședințe nu se pot cunoaște cu
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
să le refulăm sau să le deghizăm într-o galerie ridicolă de pretexte cu aromă religioasă. Totuși, trebuie observat că, în absența spaimei, ne-ar dispărea orice instinct de conservare și deci orice rezistență la thanatic. Jean Delumeau observă cu justețe că "frica este ambiguă. Inerentă naturii noastre, ea este o pavăză esențială, o garanție împotriva primejdiilor, un reflex indispensabil permițând organismului să scape provizoriu de moarte" (1986: I, 19). Altfel spus, frica reprezintă modul prin care viața, îndrăgostită de fenomenologia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
licoarea își pierde efectul, iar Hyde nu se mai poate metamorfoza în Jekyll, sfârșind în chip violent. Oricum, subiectul s-a dovedit atât de bine ales, încât micul volum a fost reeditat continuu încă de la apariție. Julia Reid afirmă cu justețe că "insistența asupra semnificației alegorice a poveștii a condus la simplificarea acesteia în cultura populară, unde "personalitatea Jekyll și Hyde" a ajuns să simbolizeze o luptă între bine și rău" (2006: 93). * * * Edgar Allan Poe constituie, fără îndoială, cea mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de intertextualitate, ca un refren bolovănos, dar expresiv la replica regelui din Partea a doua a piesei istorice Henry IV de Shakespeare: Neliniștit e capul care poartă coroana". Oricum, pasajul care urmează sublimează triumful criminal al gregarului, anticipând, după cum observă cu justețe Al. Piru (1970: I, 153), aglomerațiile epice din proza lui Negruzzi sau a lui Rebreanu: Dacă au agiunsu în șesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicăi locul era tot plin de oameni, nu să vedea șesul deșertu necăiuri. Striga: Dă-ne
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de la debutul secolului trecut), este un ingredient de bază al prozelor circumscrise supranaturalului, care nu pot executa o mișcare de decolare din realia în absența unor date concrete, palpabile, de situare fenomenologică a personajelor. În fine, Eugen Simion minimalizează, cu justețe, impactul moral al nuvelei, în favoarea punctelor forte ale acesteia: "[m]ecanismul fantasticului, schimbarea insesizabilă de planuri, echivocul dintre real și ireal, întreținut pe tot parcursul narațiunii cu subtilitate" (1978: 204). De aceea, desigur, opera nu este străină de elemente biografice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ivan Evseev susține un punct de vedere similar: doi "reprezintă în simbolistica numerelor opoziția, conflictul, polaritatea, echilibrul vremelnic. Este numărul tuturor dedublărilor și diadelor, specifice structurii dualiste a percepției lumii" (1999: 140). 59 În Dicționarul scriitorilor români, se observă cu justețe că opera are caracter autobiografic, "întâmpinată de toată critica vremii cu părerea de rău de a-și fi trădat acest caracter și de a se fi scoborât în pamflet de la al șaselea volum înainte" (1995-2002: IV, 377). 60 Autorul a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de la „Miscellanea”, intitulată Anul XII, precizează că „poporanismul” politic s-a văzut realizat prin reformele democratice introduse după război, care le-a și impus, însă pe un teren pregătit și de V.r. Sunt reiterate atitudinea față de literatură, reliefându-se justețea ei, ca și izbânzile în promovarea scrierilor românești de calitate. Nota se încheie cu o declarație de principiu: „Vom fi conduși de același spirit democratic, de aceeași dorință de a sluji morala și frumosul, apărători mai presus de orice ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
o odihnă între lebezi de sticlă, leagănul care să fie și respirație și havuz”. Numai că la Voronca acest proiect capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator „inspirat” cu sentimentul morții. Cum a observat cu justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere în reveria thanatică”, „termenii în care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația poetică”. O asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și în sensul unei „inițieri orfice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
până și briza, când expansivă și când potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”. Sunt caracterizări valabile în esență, care comportă, totuși, credem, unele nuanțări. Dincolo de notele generale, surprinse în genere cu justețe de critica momentului, crede că acest volum ar trebui citit în primul rând ca o amplă ars poetica. Deoarece, dacă în cărțile anterioare problema raporturilor eu-univers, a „definirii” poeziei sub semnul implicării subiectului în spectacolul „baroc” al dinamicii cosmice și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cosmic”, „abuzivă feerie în haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, “înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu în recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Îl ajută să ia o decizie corespunzătoare dacă În viitor va mai folosi sau nu aceeași metodă În realizarea unor sarcini similare sau dacă va fi necesar să-i aducă unele Îmbunătățiri. O asemenea testare are menirea să verifice justețea ipotezei didactice formulate În legătură cu metodele folosite, să mențină profesorul Într-un neîntrerupt proces de cercetare, să-l invite la noi experimente ameliorative ale căror rezultate vor da noi temeiuri raționalizării activității sale. Teoria pedagogică nu a estimat Încă În suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
etică și estetică a procesului creator în exil, grija pentru păstrarea formelor culturale românești, tentativele de promovare a cărții românești, formele rezistenței culturale, cenzura și vocația hermeneutică. În al patrulea capitol, Mihaela Burlacu are în vedere și procedează cu multă justețe la analiza discursului diaristico memorialistic din Jurnal și La apa Vavilonului. Chestiuni particulare de instanțiere narativă, grefate pe natura stilistică și scriitura etică, angajată în vocația adevărului și a valorilor sunt analizate cu mult rafinament. Capitolul al cincilea privește același
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
printr-o verificare curentă și imediată a ceea ce a reușit elevul să Învețe În clasă. Evaluarea corectă oferă elevilor informații asupra a ceea ce au reușit să realizeze prin Învățare, iar cadrului didactic Îi dă prilejul să-și dea seama de justețea modului În care a organizat Învățarea, de eficiența strategiilor, de realizarea obiectivelor propuse. Când aprecierile elevilor se fac cu regularitate, prin calificative, ei Își dau seama de exigențele școlare, conștientizează criteriile după care sunt apreciați și, Încetul cu Încetul, vor
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
sine - cititorul de mai târziu. Opera bacoviană contopește astfel în vers funcțiile reflexivă și tranzitivă ale limbajului, proces în cadrul căruia cititorul (receptorul) impune scriitorului (emitentului) nu doar un simplu cod de comunicare, ci o paradigmă estetică. Aceasta este, afirmă cu justețe criticul, una dintre sursele fundamentale ale estetismului bacovian, ale „artificialității” sale, observată de multă vreme fără a i se da o explicație convingătoare. „Dubla perspectivă” derivată din mesajul operei, pe de o parte, și exigențele cititorului, pe de alta, conduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
cum presupune abordarea normativiștilor kantieni, nu este de mare ajutor în practică, ci este nevoie de un optimism moderat în rezolvarea problemelor comune. Foarte pe scurt, groțianismul este abordarea care privilegiază negocierile, scopul fundamental al acestora nefiind convingerea celuilalt de justețea unei poziții, ci conviețuirea prin rezolvarea diferendelor. În încercarea de a urmări modul în care statele instituționalizează întreținerea relaților, John Ruggie a introdus în 1975 termenul regim internațional. Potrivit celei mai cunoscute definiții (a lui Stephen Krasner), acestea sunt seturi
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de industria reclamei și tot putem descoperi cum acest proces a devenit un mod de a fi: părinții sunt angajați într-un proces de socializare a copiilor, oamenii de știință își susțin adevă rurile, politicienii vor să convingă electoratul de justețea programelor sau deciziilor lor și diverse grupuri religioase doresc să atragă cât mai mulți adepți. Prin schimbarea atitudinii se înțelege modificarea, reorientarea atitudinilor individuale sau de grup, ca urmare a schimbării a raporturilor care au determinat formarea lor. Cea mai
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
pînă în secolul al șaptesprezecelea. Cifrele date în privința numărului de băieți recrutați prin sistemul devshirme variază extrem de mult, acesta mergînd de la 200000 pînă la cifra aceasta înmulțită de mai multe ori pentru întreaga perioadă cît a funcționat sistemul. Aprecierile privind justețea acestui sistem diferă foarte mult. Există informații privind încercările unor familii de a plăti pentru ca băieții lor să nu fie selectați sau, dimpotrivă, să se afle printre cei aleși. Mai ales musulmanii din Bosnia cereau să fie incluși în sistemul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mai discrete capabile să justifice aderența unor oameni inteligenți, cu mintea deschisă, la unul sau altul dintre cele două totalitarisme ale veacului trecut. De altfel ambii colegi de barou aflați în câmpuri ideologice diametral opuse sunt niște idealiști, convinși de justețea căii pe care au ales-o. Mai presus de spirala violențelor care se dezvolta chiar sub ochii lor, cei doi prieteni își confruntau argumentele sub arbitrajul elegant al lui Sisi într-un fel de joc de societate care nu era
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
apocalispul într-un cuvînt, extazul este caracteristica amînduror tendințe, care nu sunt decît una și aceeași, căutarea patetică a eului?"24 Credința aceasta, în unitatea ortodoxismului și modernismului, i-a justificat, prin urmare, lui Paul Sterian manifestările din anii 1930-1933. Justețea ei poate fi pusă la îndoială, nu însă și "sinceritatea" ortodoxismului și a modernismului practicate de poet acum. În afară de manifestul pomenit, Poezia agresivă sau despre poemul reportaj, nelipsit din antologiile mișcării, mai stau sub semnul avangardismului "pretextul teatral" Hérode (tipărit
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
autorul, și „în ciuda acestei manifestări de elan suprarealist, Dolfi Trost a fost și va rămâne în anii aceia un autor mai degrabă angajat, ancorat puternic în protestul social” (mai înainte: „la acel moment” el era „destul de indiferent față de ideile avangardei”). Justețea acestei poziționări este evidentă și autorul se sprijină pe declarațiile fără echivoc ale tânărului de 21 de ani care, comentând cartea lui Julien Benda, declară peremptoriu că „rolul intelectualului conștient este să ajute forțele revoluționare prin toate mijloacele, prin scris
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
însă rezistă bine. Pe el, publicistica nu l-a epuizat. Dimpotrivă. Fascinația paginii pline a rămas nealterată. De ce? Răspunsul se formulează de la sine. Pentru că, în chip esențial, Daniel Cristea-Enache e un publicist. Cronicile lui s-au impus nu atât prin justețea verdictelor sau prin rafinamentul demonstrațiilor, cât pentru că erau, majoritatea, scrise cu nerv. Cronici, deci, nu de contemplație, ci de acțiune. Vitale. Dintre toate calitățile stilului, aceasta e singura care nu poate fi mimată. Ea există sau nu există. Punct. Or
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
motive necunoscute!" (Gomez de la Serna). Dar oare se poate spune că moartea ca atare are motive cunoscute? * Ficțiunea ne reechilibrează ontologic: "Neamul omenesc nu suportă prea multă realitate" (T.S. Eliot). * Pascal vorbea despre "neajunsurile sănătății și avantajele bolii", cu acea justețe pe care totdeauna anomalia și-o poate adjudeca în instanța interiorității noastre. * Doar talentul poate fi o primejdie pentru un alt talent. * A judeca înseamnă a te sustrage vieții, a prezuma că întrupezi o valoare superioară vieții. * A crea: într-
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
emblemă a spiritualității americane în ochii lumii? Andrei Brezianu remarcă la capătul unei experiențe de douăzeci de ani petrecuți pe pămînt american că, inclusiv în Statele Unite, există mulți adversari ai culturii descinse din ideile corectitudinii politice. De fapt, observă cu justețe autorul român, specificitatea culturii americane a fost pusă în evidență încă de Tocqueville care scria, în 1830, că ea este "produsul a două elemente perfect distincte care, pe alte meleaguri, s-au războit perfect, dar pe care americanii au izbutit
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]