956 matches
-
jos, având partea de sus marcată printr-un petec de postav roșu, ce-i „arată“ treapta socială și gradul în administrație. La începutul secolului al XIX-lea, valahii nu se deosebeau de orientali „decât prin calpac, un fel de pălărie lățită în partea de sus“. Dar influențele apusene încep să se regăsească tot mai mult în sânul societății „bune“ de la Iași și București. Prin 1843-1846, la soarelele date de domnitori, protipendada se afișa ostentativ în rochii și fracuri, ca la Paris
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
rânduri, aducea în capitala republicii șefii filialelor județene ale partidului la guvernare, spre a răspunde în fața primului ministru dacă adăpostesc sau nu în mijlocul lor baroni. Presa a numit așa conducători ai acestor filiale sau foarte influente personaje din preajma lor care, lățindu-și afacerile în întrecere cu timpul, au transferat județul în propriile buzunare, feudă cu toate șansele de a deveni ereditară. Fixându-se pe bărbați de preferință corpolenți, cu triple bărbii, popular numite gușă, de-o palmă mai late decât fruntea
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
săniuță croită după modelul celor ale lăptarilor, și trasă de un măgăruș mic. Originalul echipaj stârnea hazul trecătorilor, mai ales că Hedy purta și un fel de glugă roșie, ca un Sf. Nicolae mic. Într-o bună zi ni se lățește vestea despre plecarea trupelor ocupante din București. O luptă decisivă s-a dat, românii au luat ofensiva, iar tratatul de pace încheiat în condiții neprielnice nouă, iată-l spulberat! De câteva zile se observă o mare fierbere între germanii ocupanți
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
mai mult, am luat vina neînțelegerii asupra mea, afirmînd că sînt un rău conducător de Grigurcu, așa cum sînt și de Eugen Simion, de Dimisianu etc." Dar nu cumva, fie-ne îngăduit a ne întreba, intoleranța d-lui Alexandru George se lățește ca o pată, tocmai prin această tentativă de scuză (explicație, dacă dorește) ce reia punctul de plecare? Ce să semnifice altceva acest "rău conducător de...", referitor la cîțiva confrați nu chiar lipsiți de relevanță, în principiu, ergo în alb, iar
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
356) „... îndurând pedepse de dragul credinței”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 195, în PSB, vol. 12, p. 395) „După cum plantele cresc când sunt lovite de picăturile de ploaie, tot astfel și credința noastră înflorea mai mult când era lovită, se lățea mai mult când era strâmtorată. De obicei, stropirea cu apă nu face atât de pline de verdeață grădinile, cât de pline de credincioși au ajuns Bisericile stropite cu sângele mucenicilor”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfinții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în conturul acelei gure de aer. simple goluri într-un veșnic delir. eu - cu nepuțința împărțită în nopți și zile. tu - cu neputința de a tăcea mai mult. ticăitul peste care mai răzbește doar textul gliei. (cînd scriu iarba se lățește pînă iese dintre rînduri. printre cuvintele depusă ofrandă în pămînt. peste textul semnat cu apocrife umbre).
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
lift și să se întoarcă, dar alți pacienți îl împinseră în coridor. Ceva se răzvrăti în el și vru să-și părăsească Linia, să iasă din ea, să pășească în stânga sau în dreapta. Dar nu se mai putea: culoarea Liniei se lățise, acoperise toată lărgimea coridorului... Au mai trecut luni și ani până ce s-a obișnuit cu ideea că în lumea în care ajunsese, totul era Număr și Linie. Coridorul Toți vorbesc românește, firmele sunt scrise în limba română, chiar și stațiile
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
mai departe, supune conexiunile "inspirate" unei prelucrări migăloase, de parnasiană alură: "Oh, happy day! în timp ce pașii lui în foșnet de păpădii sfioase/ înjghebau o direcție ce nu ducea nicăieri// agitînd umbreluțe făcute din fîșii de chaos/ femeile de pe trotuare își lățeau decolteul din care/ dinții mărunți ai lui Thomas ronțăiau firimituri de argilă/ bine frămîntată cu toții consimțind că a sosit/ negreșit vremea cînd trupurile de pergament aurit trebuie să/ coboare de pe coperta revistelor feministe direct pe asfalt/ lîngă ceilalți maidanezi" (balada
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
cu puterea și o cunună cu Ilie. Ilie era feciorul lui Dinu. De data asta, pețitorii nu erau dintre bătrîni, ci bărbați de vîrsta lui Țancu. Acesta începu să răcnească și să-i brăzdeze cu cuțitul. Oamenii fugiră. Vestea se lăți ca fulgerul, și tabăra se umplu de neliniște grea". Dar noaptea Țancu și ai lui fugiră din tabără, luîndu-și, pe cai, averea în bani de aur și bijuterii. În tabără căzuseră doi morți care, descoperiți de poliție în căruțe, gloata
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
știai cine este..." (CXXXIV). Obiectul e suveran, sfredelit nu atît de-o instanță analitică propriu-zisă, cît de simțuri, ducînd la o revelație a empiriei. E o obsesie a obiectului precum la Alain Robbe-Grillet: ,Acum vedem o pată lăptoasă înainte-i, lățindu-se între pleoape clipi des și reuși să ajungă cu privirea printre draperii, pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate doar burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub pământ. Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de încrederea șefilor și asta o știau cu toții. Începuse să bea. Descoperit târziu, pentru activist acest viciu însemna o marcă a poziției sociale. I-o dăruiseră țăranii care, pentru a-i capta bunăvoința, îi făceau cinste la fiecare acțiune. Se lățise în spate iar grumajii i se îngroșau. Încă mai păstra o expresie tinerească și jovială deoarece munca de lămurire nu-i epuiza resursele sufletești. Dimpotrivă. După ce s-a terminat cu colectivizarea, serviciile lui Neculai au început să nu mai fie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
deodată și, strivindu-mi iar buzele, a început să ne dezbrace pe amândoi, cu fața agățată de a mea. Două minute mai târziu, căzuserăm din pat și ne încălecam zbierând de tremura hotelul. Gimnastica s-a oprit însă brusc când, lățită sub mine și zvârlind icnit din bazin, a început să scuture demonstrativ capul și să se întrebe cu voce tare, la fel de teatral și cu un perfect accent american: Oh, my God, oh, my God, why am I doing this? Am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el, țomonocul se strângea în jurul degetului și-ți dădea niște fiori nesănătoși. Nea Nebunelea băga vârful pixului în el când se oprea din însemnat, și pixul stătea așa drept, perpendicular pe carte. Când nu avea idei de scris, Nea Nebunelea lățea târtița râsului cu patru degete rășchirate, făcând-o pătrată și deschisă hămesit, iar înăuntrul pătratului de mușchi și păr se vedea sub blană, rotund, pe coperta de dedesubt, un alt țomonoc zugrăvit și deopotrivă cu dintâiul, care l atingea pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ba chiar începea să devină frumoasă. — întinde-te, i-am cerut, nici măcar autoritar. S-a lăsat pe spate, cu mâinile menținându-se larg desfăcută, genunchii ridicați. Mi-am umplut gura cu suc de rodii și m-am aplecat deasupra ei, lățită pe podea. A deschis gura, tot o fantă lărgită, iar eu am lăsat să-i curgă înăuntru, dintr-a mea, un firicel continuu de suc călduț. A gemut, bolborosind baloane și frecându-și vintrea. Sucul i se scurgea în păr
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grîului, și ai băut vinul, sîngele strugurelui. 15. Israel s-a îngrășat, și a azvîrlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stînca mîntuirii lui, 16. L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat prin urîciuni; 17. Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță. Ce garofiță? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi... Era ca o ghiulea. Exact ca o ghiulea. În jurul lui se lățea o baltă care se scurgea leneș pe sub piciorul stâng într-o gură de canal. Se ridică din câteva sute de mișcări care nu păreau să-i fie de prea mare ajutor în recăpătarea poziției bipede. Era ud fleașcă și brusc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a lungul ei, cărămizile erau ciobite și mâncate, pe alocuri, dizlocate, iar pe un gard înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pânză, văduvind gardurile și pereții liftului de noile achi ziții în limba română, extrase direct și cu tot cu rimă din ultimele manele la modă. Blocul 48A devenise un punct-cheie în cartier, o axă centrală, un fir roșu, răsfrânt în mentalitate și lățit acolo comod și, în ultimă instanță, în limbaj: „Ne vedem la pânză“ poate fi un bun exemplu pentru felul în care acțiu nea unui grup restrâns de oameni poate influența pe nebănuite o întreagă comunitate. „La pânză“, cu varianta mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la numai trei-patru centimetri regulamentari, care, cu demnitatea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nasturii, manșetele scrobite, cu butoni de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
exploda în lumină. Frisoane scurte îi străbătură corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și ea. Acum îi părea rău că nu alergase după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simpozioane, colocvii, tot atâtea ritualuri de inițiere în experiența existențială a Exilatului. Acesta a început să fie, tot mai frecvent, văzut categorial și grafiat cu o majusculă simbolică; citit, admirat, contemplat, dacă nu cu emoție sinceră, cu o extatic-oportună fericire lățită pe figură. Opacitatea resentimentară de ieri contrastează într-un chip aproape comic cu ,deschiderea" de azi, lipsită de substanță umană și de spirit critic. În fapt, micro-lumile românești din afara granițelor naționale nu au făcut decât să reia în mic modelul
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]