2,595 matches
-
să predice despre cele trei virtuți: credința, speranța și iubirea. Capul parcă i se umflase ca o cască de scafandru de atâtea idei care se roteau în el. La început totul mersese destul de bine, dar ajungând la păcatele cardinale - mândrie, lăcomie, furie, preacurvie,invidie, lene -, începuse să i se împiedice limba în gură. Zaharel folosise această tipologie pentru a aduce de față lipsurile spirituale și imperfecțiunea altor oameni. Pe scurt, ca toți „Aleșii Domnului“, Zaharel predica apă fără să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
repede și fără drept de apel. Printr-o crăpătură de la obloane văd răsăritul de soare. Sub ochi și în pomeți - pustiu și un fel de greutate. În jurul meu și în mine totul pare că se oprește greoi. Nasul stă cu lăcomie deschis; simt un gol tânjitor până în gât, iar respirația mă zgârâie dureros - nu știu dacă aerul e prea dur sau interiorul nasului meu a devenit foarte gingaș. Încerc să alung această tristețe care năvălește asupra mea tot mai insistent, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu un venetic e de vină, ci unul dintre ai noștri. Năpasta a lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi rămaseră tăcuți. Cristian nu îndrăznea nici măcar să se miște respectând momentul de sinceritate al bătrânului. Habar n-am de ce nu m-am însurat, spuse dintr-o dată Calistrat. Tata mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt nebun să-mi fixez o limită și, odată ce o ating să mă opresc. Mă înțelegi, din moment ce zăcământul este acolo, doar n-o să închid mina, numai pentru că am deja cantitatea propusă. Ba, chiar n-ar fi rău s-o faci. Lăcomia poate deveni periculoasă. Hai, că devii ridicol! Dintr-o dată Boris Godunov a devenit cumpătat. Să fiu al dracului dacă îmi amintesc să mă fi refuzat vreodată când ți-am oferit o bonificație peste salariu. E cu totul altceva. De ce? Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe copaci. Urcând se ajunge la Fântâna lui Dugheanu (un loc de adăpat vitele și oile). Numele nu vine de la cineva numit Dugheanu, nici de la dugheană, fiindcă nu are sens, vine, mai sigur, de la „a dughi”, a înghiți apă cu lăcomie. Locul a fost amenajat de Bănuț Mitruș, un mic lac de acumulare, se poate face baie și plajă, alimentat de un mic izvor. Acolo, pe vremea CAP-ului și după se organiza stână de către Gheorghe (Ghiță) Boghin. După Fântâna lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Barceló m-a privit satisfăcut, scoțîndu-și portofelul din piele. A numărat cei patruzeci de duros, care pe atunci Însemnau o avere, și mi i-a Întins. Eu m-am mărginit să refuz În tăcere. Barceló s-a Încruntat. — Vezi că lăcomia e un păcat mortal de necesitate, nu? a zis. Hai, șaizeci de duros și Îți deschizi un carnet de economii, că doar la vîrsta ta trebuie să te gîndești la viitor. Am refuzat din nou. Barceló i-a aruncat tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-și mai amintea unde era strada, iar pofta de mâncare îi creștea cu fiecare pas, gândul la pâinea prăjită îl făcea să-i lase gura apă, să-i scuzăm acestui om ceea ce la prima vedere trebuie să pară o deplorabilă lăcomie improprie vârstei și condiției sale, dar trebuie să ne amintim că ieri avea deja stomacul gol când s-a culcat. Găsi, în sfârșit, strada și cafeneaua, acum stă la masă, în timp ce așteaptă, trece cu privirea peste ziare, iată titlurile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-o satisfacă pe deplin. Subiectul era generos și în impozanta sa monografie harnicul Weitbrecht-Rotholz a reușit să înșire o listă remarcabilă de autorități în materie. Neamul omenesc are o apetență înnăscută pentru mit. Pasiunea pentru mituri pune stăpânire cu lăcomie asupra oricăror evenimente surprinzătoare sau misterioase, din cariera acelora care s-au distins cât de cât de semenii lor și inventează o legendă de care apoi atașează o credință fanatică. Este protestul romantismului idilic împotriva banalității vieții. Evenimentele legendare devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca a lui Frederic? Monerre tresări. - De ce spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de lăcomia moștenitorilor. Dacă e adevărat, atunci extraordinara relicvă ar putea proveni tocmai din acele sipete. - Și totuși, messer Alighieri, pe la noi se spune că această comoară a lui Frederic ar fi ascunsă În altă parte, replică Monerre, aruncându-i o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Servitorii lui Bonifaciu sunt servitorii Bisericii. Păstorii poporului lui Dumnezeu. Și ca atare călăuzesc cu blândețe turma care se Încrede În ei, Întărită În certitudinea credinței, și alungă lupii care ar vrea să masacreze această turmă pentru a-și satisface lăcomia. Cât despre dumneata... continuă el, ridicându-și mâna cu inelul Într-un gest de amenințare. Cât despre dumneata, de multă vreme faptele dumitale neliniștesc Sfânta Biserica. Dante se sumeți cât era el de Înalt. Dar un fior Îi străbătuse șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
De ce iubim femeile? îl opri din nou gândul pe eliberat. Și încă un gând: Popa își amintise brusc de mica lui depresie. De faptul că nimeni nu-l iubește. De nunta lui Mișu cu altă... cu Mariana. De egoismul și lăcomia și vorbăria neveste-sii. Femeia asta frumoasă nu voia să-i fure nimic. Poababil că era nebună, dar era cea mai frumoasă ființă pe care o văzuse în viața lui. Iar drogatul părea inofensiv. O mică aventură îl va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
rog... să te somez... să faci comunicatul! O presimțire sinistră străpunse inima Marianei. O presimțire care se și adeveri: - Eu sunt Nexus! Cumplitul nume îi muie puțin picioarele lui Mișu: totul e din vina lui, din vina minciunii și a lăcomiei lui. Cumplitul nume îi îngrozi pe amețiții agenți ai siguranței lui: totul și everything va fi din vina lor because of them din vina whisky-ului and a whisky-ului. Cumplitul nume îi arătă Marianei ce gust cumplit are trădarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui și nu al Contesei. Trebuia să reușească. - Stimați spectatori și telespectatori... reluă el, am fost cu toții induși în eroare. Gândiți-vă și domniile voastre! Acest nimeni, acest analfabet din Vitan, trăia liniștit în păcat. Ca mulți dintre noi. Numai că lăcomia și nerușinarea lui au ajuns peste noapte să deranjeze o țară întreagă. Căci nu e păcat mai mare decât să-i tragi pe alții în păcat! Căcat! Cum puteți să credeți minciuna asta gogonată cu halterele? Cum puteți să credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința lui și cu un chițăit deprimant, care nu putea să fie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Sophie, deloc impresionată de această izbucnire. Eu trebuie să plec acum acasă. Și partea ta? Mi‑o dai mâine la școală. Hans și‑a întins deja ghearele în direcția banilor, iar firul subțire de salivă din colțul gurii sugerează discret lăcomia. Da, da, imediat, i se adresează Rainer. Îți stă bine când bați pe cineva, se gudură Anna pe lângă tânărul muncitor, mângâindu‑i bicepșii, așa cum mama lui nu l‑ar mângâia niciodată, pentru că oricum nu i‑ar veni niciodată în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou. Rainer își exersează în continuare imobilitatea feței în ciuda urii, mâna relaxată în ciuda agresivității extreme și a gurii nemișcate în ciuda lăcomiei și a furiei. Iiiieh, strigă Anna - iar a avut un orgasm, cine știe al câtelea, incredibil! Cu siguranță, Rainer se va masturba iarăși la noapte ca să elimine tensiunea, dar o s‑o facă în silă și într‑un întuneric total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă de blănuri sau de așternuturi groase și moi! Gata cu păturile sub care filosoful lâncezește! Uitată reputația lui de om care se deda plăcerilor! Spulberate vorbele despre lăcomia lui de bani! Prodicos scrie un text în care putem găsi un elogiu adus Virtuții - și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca un simplu exercițiu de stil, un suport retoric, un exercițiu de sofistică? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acest popor, așa că uneori ceace nu poți schimba trebuie să accepți. Eu sânt un om religios și încerc să fiu în pas cu vremurile de acum, dar mă tem de prea multă civilizație care uneori îi duce pe oameni spre lăcomie și distrugere. Sânt în lume religii diverse pe care este greu să le judeci și să le înfrunți, dar nici-una nu ar trebui să ne învețe să distrugem viețile oamenilor. Cei care fac acest lucru cred că au afecțiuni mentale
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
Da, desigur, domnule Căpitan!! Aranjez eu dosarul! - La revedere, Mișulică, mozoli-ți-aș acadeaua. Pup-o pe nevastă-ta, din partea mea... - si Rodica închise telefonul, rânjind sardonic.” Peisajul este și el agitat. „Orașul era plin de oameni bântuiți de-o lăcomie devoratoare. Străzile fremătau surd, cuprinse de febră averilor care se făceau și se pierdeau peste noapte. Curvele, proxeneții, aurolacii, canaliștii, emigranții păreau doar niște soldați într-un imens război subversiv, nedeclarat.” Viața Rodicăi a fost dificilă, dar ea a găsit
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
la mine după o absență atât de lungă, fiule rătăcitor? rosti el. Negustorul își drese de câteva ori glasul întârziind să-și înceapă discursul și, fiindcă avea gura uscată de emoție, căută din ochi o cană de apă. Bău cu lăcomie și înghițituri sonore de care se jenă și pe care încercă să le disimuleze scârțâindu-și pantofii. Rabinul zâmbi pe sub mustățile colilii și-și împreună vârful degetelor mâinii drepte în acel gest legănat, specific oriental, care îndeamnă la răbdare. - Întoarce
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
frumoase, cu toate că din bătrâni se spunea să nu pleci marțea la drum. Era un traseu ce te ducea cu gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre nord, valea se tot îngusta, căpătând
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
iulie 2013 Toate Articolele Autorului 2 Iulie 2013 Știu că nu ești de acord cu poemul acesta, acum. Vine o vreme când vom arunca peste bord poverile care ne scufundă. Toată viața le-am adunat, clipă de clipă, cu o lăcomie fecundă, întru aceeași risipă. Sunt lucruri de care ne-am atins o singură dată privirea, sau poate deloc. Și totuși le-am pus la păstrare. Poate odată vom avea trebuință... Sărmană ființă! Nici de noi în corabie nu mai avem
ARUNCĂM PESTE BORD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363959_a_365288]
-
a situației și găsirea tot atât de grabnică a soluției? Societatea modernă a suferit o mare schimbare și este necesară găsirea soluțiilor, cu scopul ajungerii la un viitor umanizat și a nu lăsa ca timpul să sacrifice generații întregi. Sărăcia, dar și lăcomia creează pauze, pauzele duc la degradarea societății. Poate oamenii adunați pe specialități vor putea gândi și găsi soluții, dacă elitele politice ale lumii nu o pot face? Viața tinerilor este prea prețioasă pentru a se permite cuiva a o neferici
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]