2,387 matches
-
zis că am față de câine ,o datorie pe care nu voiam să i-o plătesc .Chiar și umbră mea pe drum ,îl tulbara din liniștea să casnica .Drept care ,dela o vreme începusem să-l urăsc ,căci numai pe mine mă lătra când treceam pe acolo.Adeseori eram nevoit să arunc bâtul ,sau o piatră ca să scap de el . Vădit lucru că în ochi săi că și în ai mei se putea citi ură .Cand privirile noastre se întâlneau scapără ceva din
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
Cand privirile noastre se întâlneau scapără ceva din senin .Mai tarziu m-am hotărât să-mi schimb atitudinea față de el. La început , din prevedere , îmi ascundeam bâtul sub haină când treceam prin fața ogrăzi sale ,și când se repezea să mă latre ,eu îl luăm cu binele pe dușmanul meu nepotolit. "Mai prietene, ce tot ai cu mine? - îi spuneam, arătându-i o privire plină de bunătate, el mă hâmâia odată, de două ori, bănuindu-mă că am sub haină bâtul cu
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎN JURUL MEU DOAR UN PUSTIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului oglinda mă privește sașiu câinele mă latră ca pe un străin că iarăși plec și iarăși vin în jurul meu doar un pustiu lucrurile astea stivă îmi stau iarăși împotrivă o lumina între geamuri calfele cocoșii cântă ticăloșii noi epitalamuri bate vântul într-o doară obosiți drumeții praful
ÎN JURUL MEU DOAR UN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361379_a_362708]
-
floare-fiară, Flagel necunoscut și totuși dominant, Se pare că barbarii ajunseră-n Brabant, Călătorim pe-o broască țestoasă, veac de veac, Schimbarea se apropie ca vârful unui ac, Dar voi vorbi acum de leul-leu de junglă, El sub acoperire, ne latră și ne mușcă, Ba-i câine, ba pisică, el are ochii mari și negri ca huila, ca smoala din Tartar, nu fii cu mine, dragă, prea familiar îmi spune, am fost cândva prieteni, cuprins de sfiiciune i-am dat o
LEUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361402_a_362731]
-
prin lume, Sângele nu poate umple o mare și totuși în sânge păstrăm doar cutume. O sete ce nu se vrea potolită, O zi va veni, cum vine-o iubită și uiți de orgolii, lași ura deoparte, în spatele porții, să latre, să latre. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Irespirări / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
Sângele nu poate umple o mare și totuși în sânge păstrăm doar cutume. O sete ce nu se vrea potolită, O zi va veni, cum vine-o iubită și uiți de orgolii, lași ura deoparte, în spatele porții, să latre, să latre. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Irespirări / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
a murit. Ieri-noapte fiul meu l-a visat îmbrățișându-l cu o dragoste de nebiruit... Când auzea ambulanța gemea într-una cuprins de o durere ne-înțeleasă, în seara asta parcă e tristă și luna, câinele meu nu o mai latră de-acasă... I-au rămas atâtea oase de ros și atâtea așteptări zgribulite în poartă, el întotdeauna lătra cu folos, știa că lătrătura în plus e deșartă! Murmură vântul peste lacrima noastră- „ Ai grijă Charly pe unde treci!” Plânge lumânarea
LA MOARTEA UNUI PRIETEN DRAG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361421_a_362750]
-
gemea într-una cuprins de o durere ne-înțeleasă, în seara asta parcă e tristă și luna, câinele meu nu o mai latră de-acasă... I-au rămas atâtea oase de ros și atâtea așteptări zgribulite în poartă, el întotdeauna lătra cu folos, știa că lătrătura în plus e deșartă! Murmură vântul peste lacrima noastră- „ Ai grijă Charly pe unde treci!” Plânge lumânarea în fereastră uitându-se în calea lui de veci... Referință Bibliografică: La moartea unui prieten drag... / Nicolae Nicoară
LA MOARTEA UNUI PRIETEN DRAG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361421_a_362750]
-
strecoară în iarbă, Cu pielea când rece, când caldă. Femeia mea are pasul ușor, De o strâng în palme se preface în fum, Lasă în urmă doar miros de parfum Și se-adună toată într-un nor. Nu mușcă, nu latră, nu zgârâie De-ncerci să-i pui zgardă, mârâie, S-o-nfurii să nu te pună ispita Se preface-n scânteie dând cu copita. Femeia mea miroase a vară, În fiece zi în alt fel înflorește, Ba chiar într-o
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. • Deznodământ Câmpia lată în cârlig mă prinde în lanurile pline cu grâu. Timpul trage la război firul gros de lână aleasă, tuns, luat de la oi. Câinii latră și-s cu mine, martori loiali stau în prag. Seara-mi spune o poveste despre neamul meu de ieri. Pleoapele sunt obosite, adorm cu stelele pe cer. Referință Bibliografică: Noiembrie / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
albe, mici lăbuțe stând. Și laptele din castronel mâncai Cu un pisic și el la fel de mic Și după ce, sătul, te depărtai, Tu crăcănel pășeai ca un pitic. Iar când un cățelandru te-ai făcut, Îți cam plăcea să te auzi lătrând Și-ograda toată-atuncea te-a văzut Un șef în devenire apărând. Trecut-au douăzeci de ani de-atunci Și ne-ai păzit pe toți cu strășnicie, Iar de mai alergai prin văi și lunci, Tu reveneai fidel la datorie. Și
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]
-
viața ta de câine, zei Și ne-ai cerșit umil un mângâiat, Privindu-ne cu ochi de om - scântei, Iar noi, cu drag, blând, zilnic, ți l-am dat. Cu glas mai stins și trist te-am auzit Cum ai lătrat mai ieri la ușă. Probabil că simțeai ceasul oprit De acea babă-n haine de cenușă. Noi însă, oameni, nu te-am priceput Că tu, un câine,-ți luai adio, Și-ai fi dorit în preajmă să ne fi avut
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului se face frig în pușcăria mea și ninge și ninge numai paseri flaminge, se sting ferestrele la crucea de piatră, doi câini încă mai latră... e vremea tăcerilor când te răsfeți pe brațul muierilor, gurile amanților taie aerul printre evantaie, coc țâțele de otravă printre vorba lor suavă dansând goale cu formele lor ovale, adu-i gura-n două ciuturi, să umpli casa de fluturi
SE FACE FRIG ÎN PUŞCĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363289_a_364618]
-
sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Tudorel, cu nuiaua după el, a plecat sărind într-un picior și strigând cât îl ținea gura : Bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!v Apoi cânta : „Astăzi s-a născut Hristos,/ Mesia chip luminos,/ lăudați și cântați și vă bucurați!” Lătrau câinii în toate curțile să rupă scândurile de la garduri. Oare simțiseră mirosul de lup de pe paltonul lui Tudorel sau îi întărâtaseră nuiaua lui fermecată? Domnul și doamna Ștefănescu priveau uluiți după el. -Măi, femeie, tu crezi că mușcătura din palton
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
cu noi succesuri victoriile împotriva poporului. Demonstranții și jandarmii și-au spart unii altora capetele. Intelectualii și lichelele au rămas cu meritele, veniturile, și capetele întregi. Discuțiile dintre demonstranți și jandarmi au avut loc într-o atmosferă caldă, tovărășească. Demonstranții latră, caravana hoților trece, și revine. Paria violentă s-a exprimat în cultura în care a fost educată de societate. S-au depus coroane de flori la mormântul Poetului Necunoscut, Căldurii Necunoscute, Hranei Necunoscute, Iubirii Necunoscute, Sănătății Necunoscute, Învățământului Necunoscut, Culturii
STAREA NAŢIUNII DE ZIUA CULTURII NAŢIONALE 2012 de LIVIU-FLORIAN JIANU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362428_a_363757]
-
foc, să le fie frig! A naibii vreme! Bat-o s-o bată de pădure! Că de mic mi-a mâncat viața, dar ce să fac? Trebuie să merg, am nevoie de ea.’’ În timp ce înainta și gândea așa, se auzi lătrat de niște câini. Se întoarse să vadă și se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
râdă. Este doar o impresie de-a mea, sunt prea obosit. Și din cauza vremii ăsteia păcătoase, cred că o iau razna. Oare s-o-ndura omul ăsta să mă ia și pe mine pân’ acasă?’’ Acesta opri sania și câinii lătrară prietenos la Mitru, în timp ce moșneagul îi strigă vesel: - Bună ziua, Mitre! Ce mai faci? L-ai întâlnit pe Moșul? - Daaa, cum să nu! strigă și Mitru la fel, mai înainte am vorbit cu el! Mi-a promis că pân’ după anu
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
spui care dintre cei doi era Moșul și care era curierul. În timpul în care Moș Crăciun și Mitru stăteau de vorbă și se îmbrățișau, se auzi foșnind ceva, dar nimeni nu dădu vreo importanță zgomotului, în afară de câini, care începuseră să latre. Și când să pornească la drum, animalele li se alăturară câinilor, agitându-se și scoțând niște zgomote, care mai de care mai ciudate, alergând neliniștite prin toate părțile. Lăutarii opriră muzica și rămaseră înlemniți de ceea ce vedeau, în timp ce renii, animalele
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Aș fi fost în stare să mă joc fără întrerupere. Veneau fetițe și începeam jocuri fel de fel, cu păpușile, coarda, ”de-a școala”, ”de-a magazinul”. Fani, verișoara mea, era parteneră de nădejde. Când o vedea, Grivei o lătra. Îi strigam să tacă și se potolea. Parcă-i aud glasul puternic. O cunoștea dar își făcea datoria de paznic, anunțând venirea oricărui intrus. Succedarea jocurilor ne făcea să nu ne plictisim. Fani avea cu doi ani mai puțin decât
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine vine cătrănit!? Biet curcanul, fără coadă, Sângerând și jumulit. Lătrând, vine-n urma Azor. Drept să spun, cred că îl ceartă Și curcanul moțu-și pleacă. În fața la-nvingător. Jumătate de ureche Își pierdu viteazu-n lupte, Ninja e fără pereche Și singur stăpân pe curte! Rândunica Pe o margine de ram
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
dragii mei! Zarva mare la plecare, Cu emoții stau bunicii. Cocoșei se dau piticii, Nimic nu e nou sub soare! Pe alături fuge-Azor Care trece iute-n frunte Și fără de vorbe multe, Se dă drept câștigător. Acu face pe vedetă, Lătra și ghidușii face, Azorel, lasă-ne-n pace, Iti lipsește trotineta! Finișul, de-aplaudat! Este multă bucurie; Adi ,Gigi și Ilie Premiile și le-împart. Manechinele Două vrăbii șugubețe, Devenind foarte-ndrăznețe Și văzând c-arată bine, Să dădeau drept
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
e pus pe chelfăneala. Pas, pas, pas, trec prin livadă, Curcile le văd grămadă Și iar am de ce mă teme, Curcanu-i umflat în pene. Cât pe ce să fac iar țuști! Când în drum iese Labus Care, fără vorba multă, Lătrând, vesel mă salută. Cu-așa prieten gata, frica! Alergăm înspre bunica. Eu în urmă, el în frunte, Greutățile să-nfrunte. Să v-o spun, totuși, pe-a dreapta, Acu știu de ce m-așteaptă, Fiindcă văd pe masa mare Copănașe gălbioare. Prieteni
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Împreună ne jucăm, Toată ziua alergăm Și când am de învățat, Prieten mi-e adevărat. Lângă el citesc și scriu, Cânt , dansez, până târziu Și el fără, vorba multă, Numai tace și asculta. Studios și el se-arată; Mi-a lătrat poezia toată Și isteț și cumințel Bravo, bravo, Botoșel! Nouraș Nouraș, e-un băiețel Ca și ține, mititiel; Hărăzit, ca să trăiască Sus, pe bolta cea cerească. Frățiori, are-o grămadă, Parcă-s bulgari de zăpadă Și chiar de nu-ți
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]