3,897 matches
-
care l-a marcat pentru tot restul vieții. Pentru un copil, nu poate fi ceva mai greu de suferit decât acest lucru. Nu a știut ce înseamnă nici mângâiere în viața sa de copil, nici zâmbet sau bucurie. Aceste trăiri lăuntrice își lăsaseră amprente pe chipul său, dar nu reușiseră să-i schimbe sufletul, care păstrase bunătatea și omenia. Tatăl lui nu se mai recăsători. Se înscrisese la o școală de dascăli și așa se făcuse dascăl în satul său. Ion
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu a făcut ordine. Stă dreaptă pe marginea patului cu o senzație nesfârșită de greață. Nu mai poate suporta această sfâșiere lăuntrică, îi vine să-și ia lumea în cap, înțelege că e complet manipulată, dar nu se poate opune sentimentelor care îi devastează ființa. L-a sunat să-i spună că va avea un concert, de data aceasta chiar la Budapesta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică la Dumnezeu prin Hristos pornea pe drumul crucii și al pocăinței, crezând că la timpul potrivit vor fi luate de stăpânul ceresc pentru înfrumusețarea prealuminoaselor și prea-liniștitelor sale lăcașuri. Până la cinci ani am avut o dezvoltare somatică normală, dar un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tristețe, licurea, ca o stea răspândind într-o noapte întunecată o lumină care te cutremura de emoție, un cântec. De fapt, un șir de cântece, care de care mai răscolitoare. și, nu tare departe, părea să fie izvorul acestei lumini lăuntrice, ale oamenilor risipiți pe câmpie, ci, de undeva,de pe aici, din direcția Zăvoiului. Steaua de care spun că răspândea lumina în sufletele oamenilor era, în realitate, o foarte frumoasă fată, așa cum sunt, la vremea neprihănirii, fetele poporului român. Nu știu cum o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
indispozițiile, bolile o să ne părăsească și toate relațiile afective o să se îmbunătățească în mod vizibil. Am înțeles că gândurile pun în mișcare inteligența potențială și înțelepciunea, forțele vitale și energiile latente interioare și în final am ajuns la acea pace lăuntrică, aceasta a alungat orice durere emoțională și veselia a înlocuit tristețea, iar lumina a biruit asupra tenebrelor și am dobândit astfel libertatea spirituală și o deplină încredere în mine. {tiți că doar cinci minute de gândire negativă poate produce în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
e un mare farsor și prestidigitator, mai ales când încearcă să manevreze valori autentice. O înțelegere pur intelectuală a vieții, cu tot ce cuprinde ea înseamnă foarte puțin, deoarece știm doar cuvinte inteligente despre ea (viață), dar nu cunoaștem substanța lăuntrică, capacitatea de a surprinde aceste lucruri nu este fecundă, dacă nu este însoțită și de alte calități, cum ar fi: Voința, imaginația, simțirea, forța interioară și mai ales simțul moral. Frumusețea morală lasă amintiri ne șterse aceluia care a avut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
alături./ întreb plăpîndele verbine./ Ele răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se asociază dispoziției lăuntrice ca și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe care-l presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
generat tragedia fiind încă o lume vie. Și în eseul din a doua parte a cărții intitulat Note despre lectură, eseistul evidențiază relația de complementaritate dintre psihanaliză și literatură, condiția acestora fiind una amenințată într-o societate în care omul lăuntric este uitat, iar disprețul față de subiectivitate este o trăsătură definitorie, terapeutul și scriitorul fiind niște specii deosebite de hipnotizatori ce se află la granița dintre interior și exterior, dintre conștient și inconștient. Eseurile sunt dense, cu putere de iradiație și
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
o greșeală care n-ar fi fost de ordin geometric. Nu credeam În ideea de „toți“, cum se pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu într-o stare vecină cu supliciul - în cazul de față, din cauza unei chestii monumentale cum e o unealtă de bucătărie. Of, ce conflict lăuntric din cauza unei spatule, mămico. Închipuie-ți cam ce simt eu pentru tine! Apropo de-acest mic moment vesel, îmi vin în minte vremurile când încă eram, în mare măsură, puradelul lui mămica, amușinătorul miresmelor răspândite de trupul ei și sclavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dau doar ție. Atâta tot? — Păi da, aproape tot. Iar eu să-ți dau o grămadă de telefoane peste zi. Așa mi se pune mie pata - nu pot să zic nici că mi se pune pata? Bine - e o pornire lăuntrică. OK? Adică nu mă pot stăpâni și pace. Adică o să te sun la birou o grămadă. Fiindcă îmi place ca toată lumea să știe că sunt și eu a cuiva. Atâta am învățat și eu din cei cincizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eficienței confucianiste și a unui fel de umor amar, dar tonic. Du Fu este, de altfel, poetul cel mai reprezentativ al specificului național chinez. Peregrinările prin lumea largă, boala, sărăcia, eșecul în viața publică, amărăciunea, dar și optimismul și forța lăuntrică definesc nu doar destinul personal al poetului, acestea devin emblematice pentru acele vremuri. Poezia lui Du Fu, mai epică, mai scenarizată, mai anecdotică decât cea a lui Li Bai, are și o tematică diferită. Puține poeme sunt, de pildă, "pasteluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
românul îmbogățit în aceste vremuri e, în general, un troglodit, un primitiv sufletește, șmecher, viclean, dibaci, dar nu inteligent și, cu atât mai puțin, sensibil. Mintea lui alunecoasă și rece nici nu concepe să facă altceva cu banii, golul lui lăuntric nu poate fi compensat decât cu un lux porcesc pe dinafară. Asta înseamnă pentru el Frumusețea și Fericirea. Ani de-a rândul am opus, în ce-am scris și ce-am spus, țoapelor ajunse pe săracii, tot mai mulți, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri lăuntrice. Pe vremea aceea, cocoțat pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi fost o nebunie să-ți-o Închipui pe doamna Bellairs sau pe vreunul dintre invitații ei amestecați Într-o crimă. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea cu putere. Era emoționat ca un băiețaș În pragul unei aventuri neașteptate. Se uită bănuitor la Davis, care parcă Încremenise acolo, deși un tremur nervos al obrazului Îi trăda agitația lăuntrică. — Numeri pînă la o sută și vii după mine, Îi răspunse Rowe. Înțelegi? PÎnă la o sută! — Ce-i comedia asta? exclamă Davis, furios. SÎnt om cinstit! — Astea au fost dispozițiile domnului Prentice. — Cine-i el să-mi dea mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
inventeze conținutul ficțional al prozei sale. Ficțiunea e deja prezentă. Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a reprezentat realitatea, oricât ar fi ea de confuză și de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților noastre (visele, speranțele, ambițiile ei) reprezenta tărâmul fanteziei și al imaginației. Aceste roluri, mi se pare mie, au fost inversate. Cea mai prudentă și eficientă metodă de-a face față lumii din preajmă este să presupunem că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pronunțată era evidentă în toate lucrurile din jurul meu. M-am uitat atent la fața mea palidă, ca de manechin, încercând să-i citesc liniile. Pielea netedă aproape că aparținea unui personaj de film științifico-fantastic, cineva care, după o îndelungată călătorie lăuntrică, coboară din capsulă pe solul supraluminat al unei planete necunoscute. În orice clipă, cerurile s-ar fi putut deschide... Dintr-un impuls, am întrebat: - Unde-i mașina? - Afară... în parcarea medicului. - Cum? M-am ridicat într-un cot, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
n-au prezentat în fața cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat ocol evenimentelor, încât toate s-au făcut peste ei. [...] Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficiențe. El nu acoperea nici măcar contradicții lăuntrice latente, ci liniștea amărâtă a unui suflet nerealizat. Va trebui să vedem care este specificul național al României, care a ținut-o o mie de ani în nemișcare, pentru a-l putea lichida împreună cu mândria ridicolă care ne atașează de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ce cîntase Într-o noapte, pentru el, pe mica plajă din ansa dinspre miazănoapte. Ea putea să vadă dincolo de beznă; ea putea presimți o prezență străină și poate că ar fi fost În stare, În același mod, să capteze forța lăuntrică a unei ființe care le producea, totuși, o repulsie atît de viscerală tuturor celorlalți. Ea - niciodată nu avea să-i cunoască numele - se preschimbase În imaginea tuturor femeilor de pe pămînt: cele pe care le contemplase de departe, și tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
punerea în înțelegere a eforturilor noastre. După cum vă spuneam, dumneavoastră aveți în grijă faptele vieții lor. Eu cred că sînt cea mai potrivită să le țin în palmă sufletul, să nu mă înțelegeți greșit, e vorba de sentimentele, de viața lăuntrică, de ceea ce nu-și găsește un răspuns imediat în viața de zi cu zi. Oare am fost limpede?" Nu fusese limpede deloc, dar ceva-ceva pricepuse. Era ca și cum el era împăratul, iar K. F. papa. Citise într-o carte despre împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viață se năștea în Vladia, fremătătoare, plină de necunoscut, captivantă, în totală opoziție și de aceea primejdioasă, cel puțin de cîteva ori și-a spus cu glas tare sieși acest cuvînt o viață primejdioasă -, cu toate că era doar o viață imaginară, lăuntrică. Ori poate tocmai de aceea era atît de primejdioasă, pentru că nimeni nu ar fi reușit să o măsoare, să-i vadă frămîntările, tulburările, capcanele, anafoarele, curenții care pînă la urmă pot să surpe orice realitate, oricît de zdravănă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă În jos, coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]