801 matches
-
au fost cele de acolo, iernile acelea în castrum. A doua zi, Drusus scrise: „Îl acuză pe Silius de a fi spus că, dacă legiunile sale se mișcă, Tiberius își pierde puterea. Acuzatorul a fost consulul Marcus Varro, cel mai laș servitor al lui Tiberius. A fost îngrozitor. Se spune că Silius a intrat în aulă în lanțuri. Întotdeauna a vorbit puțin; în timp ce Varro îl acuza, el îl privea cu dispreț, fără să vorbească. La sfârșit a spus doar că impecabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marea lui deziluzie, o văzuse pe tăcuta lui Vipsania refăcându-și viața. Drusus scrise: „Asinius Gallus, un gentilom bătrân, bogat și liniștit, a avut o singură vină: s-a căsătorit cu Vipsania, femeia de care Tiberius a divorțat în chip laș, supunându-se Mașterei, pentru a se căsători cu Julia. Odată ajuns la putere, Tiberius l-a văzut tot timpul, printre senatori, pe cel care, de câțiva ani, se poate lăuda că doarme, și încă spre mulțumirea amândurora, alături de cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-a face cu o persecuție politică sinistră, ci cu acuzații de proastă guvernare și de folosire a violenței; cu toate acestea, marea sală era plină de amintiri înfricoșătoare. Încă de la primele întrebări, Împăratul își dădu seama că Arvilius era laș, rugător și mincinos. „Un om ca ăsta a avut în mână viața unei asemenea femei“, se gândi furios. Și, cu siguranță, știa mai multe decât el despre procesul acela. Gânduri de răzbunare îi animau pe populares; optimates se temeau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu antipatie, mulți - se apropie de el și, oferindu-i ceva de băut, îi zise că femeia îi plăcea Împăratului. „Sunt plini de vin cu toții“, șopti cineva. Calpurnius Piso nu răspundea; îl fixa de departe pe Împărat, cu o privire lașă, greu de citit; preț de o clipă, se gândise că era un depravat atras de senzuala lui soție. Alții își aminteau însă că în trecutul tânărului Împărat - care, între timp, începuse să mângâie cu două degete, în fața tuturor, splendidul decolteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chirci sub acoperiș, pe o terasă. Senatorii se grăbiră să se adune în vârful sacrului Capitolium, mai ușor de apărat decât Curia Julia din For. Niciodată superba, dar abrupta Via Sacra nu fusese urcată mai repede. Totuși, nu fuga lor lașă a fost cea care i-a salvat, ci înțelegerile tainice ale prevăzătorului Callistus: patru cohorte veniră repede pentru a apăra noua putere, înconjurară Capitolium-ul, cu un cuvânt de ordine pe care ulterior aproape toate răsturnările de regimuri aveau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe o inferioară, care vede totul din prisma patinajului. Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare... Pentru toate acestea eu spun: Oameni, bestii ordinare, fricoși, lași, răi, meschini etc. disprețuiesc oamenii, pentru că ei mă urăsc pe mine. Vreau ca fantoma Arthur să-mi mai stăpânească mult inima, pentru că atunci când se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
genul ăsta de lucruri - complet incredibile. Dar mă înșelasem. Știu că o asemenea acțiune este perfect posibilă și știu și de ce. Bănuiesc că în fiecare din noi se găsește o predispoziție genetică (pentru că dacă există în mine, persoana cea mai lașă din punct de vedere fizic pe care o cunosc, atunci cu siguranță există la toată lumea) de a căuta posibilele surse de pericol. Asta te atrage, la fel cum te atrage să zgândărești o rană pe care ai face mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Îi simțea șovăirea. Sau e un birt italian drăguț chiar vizavi, spuse el. Fac o lasagna de te lingi pe degete. Era pe cale să-i accepte invitația și să-i spună adevărul despre timbrul găsit În vagin. Era o chestie lașă și o dovadă de caracter slab să nu-i spună. Și, În plus, nu-i stătea În fire să mintă. Tocmai se gândea că, la restaurant, cu câteva pahare de Chardonnay turnate pe gât, probabil că și-ar lua inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
orare, moderat în a da, grăbit în a primi. Dar nu ne-am fi apucat cu siguranță să ne căutăm în nisip defectele reciproce. Curajul nu mai locuia cu noi. Curajul, Angela, aparține iubirilor noi, iubirile vechi sunt întotdeauna puțin lașe. Nu, nu mai eram logodnicul ei, eram bărbatul care o aștepta în mașină atunci când intra într-un magazin. Mâna Elsei se strecura mai moale într-a mea, ca botul unui cal care-și recunoaște hrana. — Nu vrei să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sub veston și sub ochelarii bunelor maniere, cu o forță invizibilă și sigură. Din două mișcări să pun pe cineva la pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om laș, de copil moale. Aș putea să-ți spun asta. Și ar fi adevărat, așa era. Existau toate sentimentele acelea ușor neplăcute și ușor patetice, dar mai exista ceva. Exista, nemărturisită, dorința de a te face să te supui, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oricărei dovezi ferme pe care s-ar putea Întemeia o astfel de speranță. Trebuie să ne resemnăm, afirmă el, „cu tristul fapt că „știința“ nu ține seama de suflet, principiul care ne preocupă pe noi, și că suntem În mod laș și cronicizat Închistați În organele noastre materiale... Observația și probele confirmă verdictul dezolantelor laboratoare și al analiștilor siguri pe ei cu privire la interconvertibilitatea dintre geniu și creier - bietul creier de laborator, palpabil, sondabil, ponderabil.“ Pentru el, religia practicată nu oferă baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mâner“ pe capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un atentat împotriva Führer-ului mult iubit și care, din fericire, dăduse greș, și despre răzbunare, o răzbunare nemiloasă, despre „stârpirea acestei găști“. Pe urmă numai despre acela, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost idolul meu, papa și toți popii îmi erau dușmani. Iar atunci când, mai târziu, au început să circule câteva dintre numele conspiratorilor și acela al atentatorilor - von Witzleben, von Stauffenberg -, mi-a fost greu să cultiv ura jurată împotriva „lașei spițe aristocrate“ ca pe o buruiană care continuă să crească, orice i-ai face. Ce harababură în capetele de sub părul tuns scurt. Abia devenise incredibil de clară, că imaginea voluntarului în serviciul Reich-ului în vârstă de șaisprezece ani începe deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
consideră un intelectual de excepție, ale cărui gânduri nu le poate urmări șirul. Domecq e plin de prejudecăți, dar lipsit de loialitate, ticălos și sărac ca un pícaro, dar tandru și duios uneori, ca orice porteño. E chilipirgiu și egoist, laș, mincinos și fanfaron. Își disprețuiește prietenii ajunși la ananghie, Îi vorbește de rău și aleargă cu limba scoasă după succes. Dar - a explicat Borges - cu ajutorul lui „ne puteam exprima nemulțumirea În legătură cu anumite situații din Argentina. În legătură cu superstițiile și defectele argentinienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stătea la ea în pătuț și era atât de moale, de grăsuță și de parfumată, îmbrăcată în salopețica ei roz. Știam că trebuia să-l sun pe James. În ceea ce mă privea pe mine, personal, puteam să fiu cea mai lașă dintre toți lașii pământului, numai că îi eram datoare acestui copil minunat al meu să-i asigur viitorul. Foarte bine, am spus resemnată, privind-o pe Kate. M-ai obligat. O să-l sun. M-am dus în camera maică-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și viteaz și blînd și categoric, ceilalți mai nehotărîți, fură, ucid copii, violează mame, surori și bunicuțe care se mențin vioaie prin operații estetice și uite ce li se-ntîmplă, sparg bănci de fier, federale, În funcție de vîrstă și tonus muscular, sînt lași, urîți la chip, cu negi și traume În copilăria lor și-a altora, criterii date peste cap În Iugoslavia leur amour, dar În opera de care voi vorbi, Încă intacte), așadar am intrat deja, În timpul parantezei, pe tărîmul eroului vajnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a descoperit deja un medicament miraculos - iar această speranță, chiar absurdă, cum a citit nu mai știa unde, devine și mai absurdă prin suprimare; iar, pe de altă parte, suprimându-se ar însemna că își recunoaște neputința și se arată lașă - or, nu voia nici una, nici alta. Însă, indiferent de toate acestea, curiozitatea ei este cum nu se poate mai mare, nu pentru ce se va întâmpla cu ea Îe și asta, desigur și chiar în primul rând), dar, cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
seama a ceva ce răzbătea din străfundurile ei, acoperind-o ca o plapumă, știind sau mai degrabă intuind că, purtându-se întocmai cum îi dictează acest ceva din străfundurile ei, nici nu se poate acuza ea însăși că ar fi lașă, dar nici nu pierde vreo legătură din toate câte existau cu lumea. Ca și cum ar fi fost anesteziată. Știa, din prima clipă, că anestezia aceasta se cheamă minciună. Mai târziu uitase ori nu mai voia să știe. Însă nici din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce naiba mi-ai făcut, Julia? spuse ea În cele din urmă, Încă tremurînd. Ce-ai făcut? Eu Însămi nu mă recunosc. Îi detestam pe cei care făceau ce mi-ai făcut tu. Credeam că sînt probabil cruzi sau nepăsători sau lași. Dar nu vreau să fiu crudă cu Kay. Și mi se pare c-o fac, pentru că-mi pasă, Îmi pasă mult! Țin prea mult la voi două. Oare e posibil, Julia? Julia nu răspunse. Helen Își ridică privirea o dată, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Doar că... SÎnt atît de Înspăimîntată. Își acoperi ochii cu palmele și, În cele din urmă, tăcu, rămînÎnd nemișcată. CÎnd Își luă mîinile și vorbi, vocea i se schimbase, părînd mai calmă și mai vîrstnică. — Probabil că dumneavoastră mă credeți lașă, zise ea. — Deloc, spuse Kay cu blîndețe. Fata Își șterse ochii și nasul de un colț al păturii. Se strîmbă la gustul de nisip de pe limbă. Bănuiesc că nu-mi puteți da o țigară, spuse ea. — Mi-e teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Către: Kate Reddy Dragă Desdemona, stai cu ochii pe Guy „Iago“ Chase. Nu scăpa batista, scumpo. Îți vrea slujba așa de mult că-l dor gingiile. PS: Mi-am tras-o cu Sperie-Ciori cel fără minte și cu Leul cel Laș (sâmbătă seara, la restaurantul Nobu), dar nu l-am Încercat niciodată pe Omul de Tinichea. Abilul Hammer sună promițător, totuși. De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Mă bucur să aflu că ai supraviețuit Crăciunului. Eu nu știu sigur dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cei mai apropiați ai tăi. Ce regim e acesta? Ce țară? Ce lume? Ce dorință de Înșelare, ce spaimă ne vînzolește creării? În numele cui? Te iubesc, dar asta e altceva. Spui că ești pur, dar lașitatea te anulează. Un om laș nu poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject al comodității. Hai, gîndește-te... În curînd am să-ți arăt ce Înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu Înțeleg ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de vedere, apelul la calm și la lege pe care îl fac alte ziare nu este o soluție. Soluția va veni prin revoluția colectivistă, pe care o aduc legionarii, și care a fost întîrziată la noi peste măsură de "pasivitatea lașă a burgheziei în descompunere". Legitimarea legionarilor și antisemitismul merg mînă în mînă; el se declară pe față contra "evreilor Ťasimilațiť" și cere explicit: "1. ca evreii să se declare evrei, 2. ca evreii să nu-și mai bage nasul unde
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
deși d. primar au scris pe dînsele: "se va urma în conformitate cu ordinele d-lui ministru". Azi se împlinesc ordinele numai când d. prefect sau subprefect voiesc să se răzbune asupra unui conservator. Statul e azi mașina prin mijlocul căreia cei lași se răzbună asupra protivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, libertatea, egalitatea și fraternitatea. Apoi bune sunt? Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc. III. BĂTRÎNII ȘI TINERII Cu greu pricepe o minte de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe cât sânt de meschini și nu pe atât de meschini pe cât sânt de lași. Știm foarte bine că au avut nevoie de glasul opoziției pentru a zice nu în această cauză și i l-am dat pentru că singuri erau prea lași pentru a se rosti. Cu un cuvânt lașitatea e cea dentîi, patriotismul cea din urmă calitate a acestor oameni, care se înțelege că e bine să rămâie la guvern, pentru ca opoziția adevărată, (nu comandată) să nu fie silită a lua
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]