2,010 matches
-
A6, 84 pagini) Zilnic, devenim - fără să vrem - martorii faptelor eroice ale aleșilor” noștri - cei pe care nu numai că i-am desemnat să ne reprezinte, dar să mai și facă, din când în când, câte ceva pentru noi. Din nefericire, lașitatea, cinismul, indiferența, falsitatea și, de ce nu, prostia (devenită deja mit) - sunt atributele politrucilor care ne dezamăgesc profund, distrugând și dramul de încredere așternut pe hârtie, atunci când, apăsat și relativ convinși că va fi mai bine, am VOTAT. Aceste jocuri de
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
momentană după consum nepotrivit de alcool ori se profila vreo demență, Doamne ferește?! -Ce spui tu? se-arătă vag preocupat de astă dată Gabi. -Băi Anghele, te-ai cam... interveni și Sandu. Ar fi zis că s-a tâmpit, dar o lașitate ocrotitoare, plină de precauție îi cenzurase exteriorizarea. C-ești copil? Ei, nu, zău?! Spoveditul ieși din starea nefirească în care se băgase din proprie inițiativă și făcu haz de necaz, schimonosindu-se către fiecare ca un veritabil Charlot. Semăna cu
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
patul morții muribunzi bătrâni. Și câți vor fi daca-ndraznesti să numeri? Ascunși între palate sau orgii, Lăsând istoria pe ai noștri umeri Și transformandu-ne în sclavi, pe noi si-ai noștri fii. Și ne induc c-aceasta este lașitate, Înțelepciunea noastră ancestrala, De a lăsa toți hoții impreuna-n nedreptate, Până când unul pe-altul singuri se doboară. „Și dac-o fi să mor”, ăsta-i alintul, Ce-mi pasă mie de o lume de nebuni, Că nu mi-or
NU-MI JUDECA POPORUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383958_a_385287]
-
ne dăm seama că destinația e aproape.Vântul ne cercetează mirările,atingându-ne peste tot sufletul,cu pleiada lui de răbufniri.Am ajuns într-o gară unde,fiecare dintre noi are destinat un peron.Nu ne putem împotrivi nu din lașitate ci pur și simplu pentru că,aici,am fost hărăziți să ajungem.Privim prin ochii destinului forfota vieții care ne atinge,ne dezbracă și ne modelează.Cruci de suflete,răzbat prin fumul gros al peroanelor,îmbrățișându-se cu un scâncet atunci când
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
dintre copii și părinți, dintre copii și bunici, în viitorul apropiat. Primul imbold a fost de a răspunde prin no comment, acest subterfugiu care ascunde ce?! Un slalom care te poate absolvi, sau descalifica, sau, simplu, o probă voalată de lașitate. Problema este prea importantă și există, vorba românului, de când lumea. Ceea ce îmi conferă un mic avantaj în a răspunde, este legat de amintirea anilor de adolescență și de incipientă tinerețe, când văd, supărător de clar propria mea atitudine față de părinți
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
ați roșit pesemne nici acum. Citind aceste rânduri. Nu cred că-i genul dvs. să vă rușinați, deși vă este clar că n-am abordat încă partea cea mai rea a intervenției dvs. Care se-ascunde în josnicia și în lașitatea pretenției dvs. de a apăra chipurile presa și libertatea ei, deși știați bine că o evacuare dintr-un sediu nu închide gura nici unei televiziuni. Încât e clar că nu de dragul democrației liberale și statului de drept s-a produs ingerința
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
sunt etichetați ca rebeli, tocilari, docili, depersonalizați sau imbecil de mândri că părinții lor le-au luat meditații la trei materii din clasa a treia. Reflectăm inerți. Ne trec prin gând cuvinte. Invidie, ignoranță, manipulare electorală, inconsistența statului de drept, lașitate, politizarea instituțiilor și în jur de 2,5% din PIB. Parcă nici nu am observat că un bărbat, prof univ dr Mircea Miclea de la UBB Cluj, Ministru al învățământului de atunci și-a dat demisia în câteva zile de la numire
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93492_a_94784]
-
n-au decât! În acest caz au dorit să se ducă în curtea școlii să joace șotronul ori să sară coarda. Orice, dar nu să lupte. De aceea, câteva au început să se smiorcăie. Văzându-le în așa hal de “lașitate”, fără niciun strop de eroism în ele, “domnul” Dode s-a enervat: - Hai, afară din cetate! La inamici cu voi! Și fetițele au zbughit-o în curte, bucuroase că au scăpat de “încrâncenata” luptă ce se pregătea. Chiar, de ce i
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de a-și pune la Încercare propria credință. Iar acum revedea același semn. Era așadar adevărat că, la Florența, sub privirea oarbă a cârmuitorilor, se țineau rituri de necromanție. Dar de ce simbolul fusese trasat pe perete, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acordându-i fiecăreia un grad de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o cu nevrednica teracotă pe aceea care, după părerea lui, era răspunzătoare pentru trădare, interveni Antonio. Poate că există cineva care nu voia să fie acuzat de lașitate Într-o biserică a creștinătății... unde se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu Își află răspunsul. Dar faptele vorbeau, cu evidența lor de moarte. Între timp, ceilalți se năpustiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru faptul că Înotam dezorientat În incertitudini. Recurgem frecvent la diferite forme de evaziune atunci când dificultățile ne copleșesc, temporizăm, amânăm, spunem ca Scarlett O’Hara: „la asta o să mă gândesc mâine”, chiar dacă În sinea noastră recunoaștem că e vorba de lașitate sau neputință și ne condamnăm fariseic pentru asta. Da, dar nici când Încercăm și eșuăm nu ne cade bine, fiindcă nimănui nu-i e ușor să accepte că Împrejurările pot fi uneori mult mai puternice, În inextricabilul lor, decât prețioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și porni în direcția opusă locului unde-și aruncase chiloții. Niciodată n-a știut de ce a făcut-o, dar probabil fusese un impuls instinctiv de a se îndepărta cât mai repede de o dovadă atât de fizică și palpabilă a lașității sale necontrolate. În realitate... ce mai conta? Nu căuta decât un loc unde să poată muri; și în acea întindere de neimaginat orice loc era bun pentru asta. Înainta ca un robot, fără să se gândească la nimic, fugind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care m-a contrariat, deși gîndindu-mă bine, nu era decît continuarea firească a celei dintîi: „Tu nu te apropii decît de oamenii neajutorați, pe cei pe care Îi simți tari Îi părăsești. Nu e asta o dovadă de slăbiciune și lașitate? Chiar fraza ta preferată pe care o repeți ori de cîte ori se ivește prilejul: «Nu-mi place să intru În competiție»“. Simțeam că mă lovește pe nedrept. Credeam că suferă pentru că mă Îndepărtasem de ea. Nu aveam ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
continuă suferință. Așa m-am pomenit Într-o bună zi că principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine, și totuși Îmi rămîne o singură consolare - ideea lagărelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că-mi dă tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși Îmi este rușine de ei toți și mai ales de mine - sentimentul acela anihilant că iar mi-am amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează odată cu Înaintarea În vîrstă. CÎnd eram tînără mă aruncam cu ochii Închiși de la trambulină, luam asupra mea greșelile altora, Îmi mărturiseam vina, mă expuneam cu voluptate pedepsei În numele adevărului. Orgoliul meu era pe atunci pe măsura fricii-mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și sistematice, fișierul tău afectiv, incompatibil cu un om de cultură? Cum să vă spun, iar m-am compromis, mă compromit cu bună știință și În paginile acestea pe care vi le Încredințez vouă miilor de cititori ca să-mi pedepsesc lașitatea. Iată, nu-mi mai amintesc cine anume din cei patru scriitori a scris un minunat poem În proză despre un tînăr care a renunțat la tot pentru a urma pas cu pas destinul tragic al lui Cristos, iar cînd și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am internat În spital, ei, care are un ochi În ceafă și le vede pe toate? Ce-i spun, că mi-a fost frică și nici nu mi-a păsat de ea, ci de mine? Sună. Nici dacă Îmi recunosc lașitatea n-o să mă creadă, o s-o țină pe-a ei, că n-am vrut să cobor pînă la ea și știu eu unde bate cînd Îmi repetă apăsat ca să pricep: „N-ai vrut să te cobori pînă la mine“. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un ins care a scăpat oricărei gravitații. Cadranul solar naște combustii spontane. SÎnt amintiri rele zăvorîte În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul lor ca și cînd ar fi fost date uitării, ca și cînd nu ți-ar fi aparținut niciodată, pînă cînd cineva aruncă o vorbă la Întîmplare despre un asemenea săpun și simți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
întrebă, Și acum, Acum, trebuie să căutăm și să scoatem cadavrele, unele trebuie să fie făcute bucăți, cea mai mare parte carbonizate, Nu știu dacă voi putea suporta, În stadiul în care vă văd, nu veți suporta, Sunt un laș, Lașitatea nu are nimic de-a face cu toate acestea, domnule primar, eu am leșinat prima oară, Mulțumesc, faceți ce puteți, Să stingem ultimul tăciune, adică nimic, Cel puțin veți fi aici. Murdar de funingine, cu fața neagră de sânge coagulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
total de acord cu lumea în care trăiesc, sunt oameni cărora le este greu să se adapteze la realitatea faptelor, în fond nu sunt decât niște spirite debile și confuze care folosesc cuvintele, uneori cu abilitate, pentru a-și justifica lașitatea, Văd că sunteți un cunoscător în materie, această cunoaștere v-a venit din experiența dumneavoastră personală, Aș avea eu funcția pe care o îndeplinesc în guvern, aceasta de ministru de interne, dacă mi s-ar fi întâmplat așa ceva, Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate că nădejdea și puterile Îl părăsiseră. Poate că lada, a cărei greutate continua să o simtă, nu era decât o halucinație. Și dacă... dacă sienezul Îl urmase anume În capcana aceea ca să se descotorosească de el? Purtarea necioplită, sporovăiala, lașitatea amestecată cu o aparentă smerenie n-ar fi putut fi toate doar o mască menită să ascundă botul unei bestii asasine? Era pe cale de a-și pierde controlul mișcărilor, când Începu să simtă În față un ușor curent de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
duminica pe malurile canalului, cu tristețea lui agreabilă, apa calmă fiind vag tulburată uneori de coada vreunui crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa, am fi primit războiul ca pe o lovitură de bici, ca pe o adevărată realitate concretă. În schimb, aici reușeam să fentăm războiul, în ciuda zgomotelor pe care le trimitea spre noi ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
frumoase Înseamnă cunoașterea bărbatului. ROSALIND a fost dezamăgită de bărbat după bărbat, luați individual, dar are Încredere deplină În genul masculin. Detestă femeile. Ele reprezintă atribute pe care simte că le posedă și ea și le disprețuiește - răutate incipientă, Înfumurare, lașitate, predispoziția spre Înșelătorii mărunte. O dată a spus Într-o cameră plină de prietene de-ale mamei sale că singura justificare a existenței femeilor este necesitatea introducerii unui element destabilizator Între bărbați. Dansează excepțional, desenează isteț, dar grăbit, și are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]