9,004 matches
-
spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu mă atingă metalul rece al inelului. Sclipirea de cometă a safirului (mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bună, totuși. Ador ocaziile de a mai perora puțin. Pe o temă dată, e cu atât mai bine. Îți place cuvântul ăsta? Pe-ro-ra-ți-e. Mie, da. Îmi sună prețios și muzical... Să revenim. Ce se mai întâmplă, da? Cadrul 1 Mama, Lea, David, Alex. Refugiați ca după război în patul de doi pe doi al strămătușii pe care nimeni nu mai știe cum o cheamă, unde nimeni înseamnă eu. Stare de enclavă. Cadrul 2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tristă decât venise. Deschid albumul. Brusc. Așa cum deschizi o ușă din spatele căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca pe vremuri. Sepia. Cu o urmă de deget îngălbenit, ca de nicotină, în colțul din dreapta jos. Lea, tânără, așa cum nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu s-a uitat la mine nici o clipă. Nu m-a gratulat nici măcar cu una dintre grimasele lui de conveniență. Când eram mici, avea câte una pentru fiecare din noi: buzele strânse erau pentru mama, ochii dați peste cap pentru Lea, sprân ceana ridicată îi aparținea lui David. A mea fusese spe cială - nări umflate, pereche unei cute pe-atunci încă abia perceptibile între sprâncene. Când enervarea lui creștea, tot din cauza mea, creștea și o spuzeală roșie pe vârfurile urechi lor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un moment dat va trebui înlocuită toată instalația“. Sentința era, invariabil, primită cu teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de „tevatură“. O vreme, proiectul „reparații“ atârna greu în buzunarele tuturor. Trecea un timp până când cineva (Lea, de obicei) se încumeta să decreteze că acum nu avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Leei de pe vremea copilăriei mele, cea cu o mie de fețe, în funcție de anotimpuri și de fantezia unei femei cu inele enorme pe degete. E Léa lui Alexandre! Fata cu păr roșu și accent estic! Un ușor accent estic - ea e Lea/Léa/Delia Hriavu, mătușa fantastică, hoașca havishamică, iubita enigmatică, dotată cu abilități botanice peste medie, femeia imposibil de ținut minte, studenta pariziană, stăpâna casei din Intrarea Vâlcului, fata din poză, în rochia pastel! Ești mulțumit de tine. Ai ghicit ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
medie, femeia imposibil de ținut minte, studenta pariziană, stăpâna casei din Intrarea Vâlcului, fata din poză, în rochia pastel! Ești mulțumit de tine. Ai ghicit ce vrea să facă autorul. E timpul să te ovaționăm. „Vezi piatra asta?“ îmi spunea Lea când eram mic și rămâneam, ca un pirat hulpav de comori, cu ochii la cel mai mare și mai neobișnuit dintre inelele ei. „E inelul lui Solomon. A fost al unui prinț arab.“ Te încrunți. Iar s-a-ncurcat povestea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dar și aici Casa din Intrarea Vâlculului nu era ca toate casele. Nu era vorba de camerele înalte, de scara răsucită ca o bulboană, în sfârșit, de aerul de palat în paragină, pe care Dumnezeu știe cum o fi reușit Lea, de una singură, să-l țină numai pentru ea și pentru noi în vremurile alea. Nu. Erau firidele și ușile care duceau în cămăruțe strâmte, unele de care nici nu știam și pe care le descopeream cu uimire și spaimă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare și friguroasă iarna, cu geamuri multe, ca de seră, în care domneau mereu ghivece și jardiniere interioare, asupra cărora Lea se apleca așa cum ți ai fi imaginat-o aplecându-se asupra unui pătuț de copil. Camera mea „de vizită“, improvizată chiar de mine într-o fostă cameră de serviciu, poate cea mai îngustă dintre toate („Știi că aici, pe vremuri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fotoliul-pat vechi de un veac, acoperit de o cuvertură vișinie, pe care-l sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori, îl găseam pe David gata adormit, într-un colț de canapea. Mama venea după noi târziu, cu ochii pierduți undeva printre șireturile pantofilor. Între timp, eram Lea și cu mine. Și o bibliotecă mare. Și grădina. Mai târziu, când nu mai rămăseserăm decât mama și cu mine, mă duceam singur, de câte ori îmi era lehamite să merg acasă. De câteva ori am și rămas peste noapte, fără ca mama
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu mai rămăseserăm decât mama și cu mine, mă duceam singur, de câte ori îmi era lehamite să merg acasă. De câteva ori am și rămas peste noapte, fără ca mama să se fi îngrijorat. Poate că nici nu observase. Sau poate că Lea o anunțase că sunt la ea. Nu știu. Pe el îl mai vezi? am întrebat-o o dată. — Da, mi-a răspuns, dar nu la fel de des ca pe tine. Am tăcut amândoi. Lea avea brioșe cu vișine. — Tu le-ai făcut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Poate că nici nu observase. Sau poate că Lea o anunțase că sunt la ea. Nu știu. Pe el îl mai vezi? am întrebat-o o dată. — Da, mi-a răspuns, dar nu la fel de des ca pe tine. Am tăcut amândoi. Lea avea brioșe cu vișine. — Tu le-ai făcut? A râs. — Nu, eu nu am gătit niciodată. Logic. I-am zâmbit. Mâna cu inelul fabulos a plutit prin aer, trecând maiestuos o șuviță căruntă, scăpată din armătura de agrafe, pe după ureche
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aer, trecând maiestuos o șuviță căruntă, scăpată din armătura de agrafe, pe după ureche. — Ți-e dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe mine? M-a izbit vioiciunea privirii aceleia. O țin minte perfect. O privire care s-a repezit într-a mea și mi s-a vârât pe sub gene, dincolo de ochi, până în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de-acolo. Pe tine a reușit să te scoată... — Dar și David e tot al ei... — Nu, David e al amândurora. Și e adevărat că e un preț mare... — Ce vrei să spui? Aproape că-i trântisem ceainicul de pe masă. Lea a aștep tat până când s-a potolit învolburarea din ceașcă, a strâns cu grijă firmiturile de brioșă de pe fața de masă și mi-a răspuns fără să-și ia ochii de pe porțelanul chinezesc. — Tu ești altfel, Alex. Ca ea și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cusur. Tot ce știa era că a doua zi a dispus instalarea unui birou special de studiu, cu pupitru dublu și lupă, într-o încăpere care întrunea toate condițiile de umiditate necesare etalării unui pergament de la sfârșitul secolului al VIII lea, începutul secolului al IX-lea. Mi-e dor de tine. E tot ce trebuie să știi. Sau poate că e tocmai invers. E tot ce trebuie să uiți. Oricum, am să fiu pe aici, pe undeva. Am să conspir cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din gene și mă îndumnezeiesc suficient cât să vă spun cum se vede lumea de sus. Action. Cu 194 kilometri pe oră, doamnelor și domnilor, intră în scenă trenul care o duce pe Léa în gara unde va (re)deveni Lea. În câteva ore, demisia lui don Álvaro De La Mota va primi iscălitura lui Miguel Luís Alejandro Jiménez Acuña, nepotul unei bunici portugheze care a fost, la un moment dat, fată n casă la familia De La Mota, detaliu care acum, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întrec în savoare până și rețetele celui mai iscusit patiser, își stropește sufleurile cu Grand Marnier, dar obține, de fiecare dată, un alt gust, încă și mai îmbietor decât ultimul, gătește ropa vieja, dar și mofongo, fritto misto, dar și lau lau, are propriile rețete de Pavlova, Saag Paneer și somon glazurat cu sirop de arțar. Ce se mai vede? Ada și David redevenind Ada și David, kilometrii dintre ei transformându-se în centimetri, milimetri și apoi nimic, ridurile mamei și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în savoare până și rețetele celui mai iscusit patiser, își stropește sufleurile cu Grand Marnier, dar obține, de fiecare dată, un alt gust, încă și mai îmbietor decât ultimul, gătește ropa vieja, dar și mofongo, fritto misto, dar și lau lau, are propriile rețete de Pavlova, Saag Paneer și somon glazurat cu sirop de arțar. Ce se mai vede? Ada și David redevenind Ada și David, kilometrii dintre ei transformându-se în centimetri, milimetri și apoi nimic, ridurile mamei și firele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ale mele, că și acum știu că mâna ta e gata să se așeze pe umărul meu, că aș da orice să pot să-ți spun o poveste frumoasă, cu safire adevărate și cu o mamă cum au toți oamenii. Lea nu a dus nimic la capăt, în toată viața ei. Asta i-am auzit spunând pe toți presupușii ei apropiați, după ce a murit. De cărțile ei nu a auzit nimeni. Nici de mine. Nici de faptul că în spatele casei noastre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fără să constituie o parte componentă a acesteia. Același lucru este valabil, cred economiștii, și în cazul tehnologiei. Astfel spus, economiștii nu au o explicație pentru apariția spiritului de întreprinzător, așa cum s-a petrecut el la sfârșitul secolului al XIX lea și cum pare să se petreacă și în zilele noastre. De asemenea ei nu au o explicație fixă și promptă nici pentru limitarea fenomenului la o anumită țară sau la o anumită cultură. Într-adevăr evenimentele care explică de ce
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
barbă?" Fiind pe punctul de a răspunde, Carrascal: "pentru că o au bărbații; pentru a se diferenția la față", dar tace. Privește, fiule, într-un triunghi care are două unghiuri neegale, la unghiul cel mai mare se opune cea mai mare latu.... Da, o văd, papá. Nu ajunge să o vezi, trebuie s-o demonstrezi. Dar dacă o văd... N-are importanță; la ce servește că vedem lucrurile dacă nu le și demonstrăm? Și așa începe să se învârtească în capul lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
chiar cu prețul vieții. Într-adevăr, Electra își riscă viața apărând Marile Legi. Ea 61 pune capăt lungului șir de crime odioase ale Atrizilor, după cum Antigona pune sfârșit istoriei tragice a Labdacizilor. III. Legenda Electrei în teatrul secolului al XX lea Revalorificarea miturilor Revalorificarea miturilor începe cu romantismul și este determinată de interesul pentru folclor, de cercetările arheologice, de investigarea artei primitive. Frații Schlegel, Schelling consideră mitologia condiția permanentă a artei. Momentul Nietzsche ocupă un loc aparte în estetica mitului. Pentru
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
putem spune c?, poate, În fiecare dintre noi exist? un asemenea spa?iu sacru, un teritoriu personal, În care c???ile pe care le-am citit I?i ??sesc un anume loc, În func?ie de mesajul pe care ni lau transmis, iar altele, pe care urmeaz? s? le select?m din marea cultură a lumii, I?i a?teapt? rândul pentru a fi descoperite. Exist? totu?i, Între icoanele acestui muzeu interior, anume chipuri asupra c?rora sim?i nevoia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]